Dacă marii producătorii interni de gaz, OMV Petrom și Romgaz, nu doresc să profite de contextul actual și să concureze duopolul Engie-E.On pe piața gazelor, care va fi liberalizată în mai puțin de 2 săptămâni, a decis să facă acest lucru principalul importator de gaze din România, AIK Energy. Acesta a prezentat consumatorilor casnici cea mai bună ofertă existentă în prezent pe piață, cu 10% sub cea a Engie și cu 17% sub cea a E.On.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
Așa cum anticipa Profit.ro, preluarea de către firma londoneză AIK Energy a vedetei-surpriză a importului și tradingului de gaze naturale din România ultimului an, Valahia Gaz, a condus la crearea unui jucător major al sectorului.
AIK Energy oferă un preț fix pe un an, fără abonament, la gazul marfă de 69 de lei/MWh, cu peste 17 lei/MWh sub cel al Engie și cu aproximativ 27 lei/MWh sub cel al E.ON.
La acest preț se adaugă tariful de transport (12 lei/MWh) și de distribuție (31,49 lei/MWh în zonele deservite de Engie și 30,27 lei/MWh în zonele deservite de E.On), ceea ce face ca prețul final (fără TVA) să fie de 112,49 lei/MWh în zonele în care Engie este furnizor dominant și de 111,27 lei/MWh în zonele unde E.On este furnizor dominant.
Comparativ, prețul final din oferta Engie este cu 10% mai mare, de 125 lei/MWh, iar cea a E.On cu 17% mai ridicată, de 134 lei/MWh.
Faptul că diferența dintre prețul gazului marfă nu se regăsește în prețul final este rezultatul politicii ANRE și a Transgaz, care, prin metodologia de calcul al tarifelor de transport, favorizează marii furnizori.
Astfel, tariful de transport perceput AIK Energy este de 12 lei/MWh, în timp ce cel achitat de Engie este de 7,3 lei/MWh, iar cel achitat de E.ON, de 8,51 lei/MWh
Un preț mai bun al prețul gazului marfă decât cel al AIK Energy este oferit de SC E Energy Gas Provider SRL, de 66 lei/MWh, însă numai pentru 3 luni, după care acesta devine 75 lei/MWh.
Cum prețul pentru iarnă, când consumul este mult mai ridicat, este, în oferta Energy Gas Provider de 75 de lei, iar cel al AIK Energy de 69 lei/MWh, iar celelalte tarife identice, rezultă că oferta AIK Energy este mai avantajoasă pentru consumatori.
Dar cum poate AIK Energy să ofere un preț mai bun decât Engie și E.ON, dar și decât producătorii interni, OMV Petrom și Romgaz, care nu par interesați de această piață a gazelor destinată consumatorilor casnic?
AIK Energy este principalul importator de gaze din România, cu o cotă de piață de 39,15% în luna martie. În februarie, principal importator era Engie, cu 45,42%, urmat de AIK Energy, cu 22,99%.
AIK Energy face un simplu arbitraj de preț: cumpără gaze de pe piața europeană, de pe bursa austriacă, CEGH, probabil, achită tarifele de transport până în România și vinde gazul pe piața internă.
În prezent, gazul cu livrare în trimestrul al treilea pe CEGH este de aproximativ 6 euro/MWh (29 lei/MWh), cel cu livrare în trimestrul al patrulea 10,5 euro/MWh (51 lei/MWh), iar cel cu livrare în trimestrul 1 al anului viitor de 12,1 euro/MWh (58,14 lei/MWh).
Cu alte cuvinte, AIK Energy beneficiază de o marjă de 40 de lei pe trimestrul al treilea, de una de 18 lei pe trimestrul al patrulea și de una de 11 lei pe trimestrul întâi al anului viitor, din care trebuie să achite tarifele de transport din Austria până în România. Acestea sunt variabile, depinzând de cererea de capacitate de rezervare. Dacă aceasta este normală, mai redusă decât capacitatea disponibilă, ele pot fi până în 10 lei/MWh.
Paradoxal, deși ANRE le face cadou gaze la prețuri mici de la producători, prin nou lansatul program de ofertare de gaz, furnizorii autohtoni sunt mai calici.
Astfel, Engie și E.ON ar putea cumpăra gaze cu livrare în trimestrul al treilea cu 26,4 lei/MWh, cu 3 lei sub prețul pe care l-ar achita importatorul AIK Energy (care mai achită și tarife de transport din Austria în România), și cu 45,14 lei/MWh, cu 5 lei/MWh (+tarife) sub prețul plătit de AIK în trimestrul al patrulea.
Cu toate acestea, prețul gazului marfă din ofertele lor este cu 17, respectiv 27 de lei mai mare decât cel al AIK Energy!
Explicația vicepreședintelui ANRE, Zoltan Nagy-Bege este că cei doi mari furnizori au depozitat gaze (obligați de ANRE, dar și suplimentar) la prețul reglementat prin controversata OUG 114, 68 lei plus tarife de depozitare de aproximativ 10 lei/MWh, ceea ce le limitează posibilitățile de scădere a prețului.
De ce trebuie să plătească un consumator final două erori, una a reglementatorului (obligativitatea de înmagazinare), alta comercială a furnizorului (care a depozitat peste cota impusă de ANRE), nu explică vicepreședintele ANRE.
O altă necunoscută este reticența producătorilor interni de a intra pe această piață, lăsând o marjă de 50 de 60 de lei/MWh la mâna furnizorilor.
În loc să le vândă acestora gaz cu un preț sub costul de producție, de 25-50 de lei/MWh (potrivit prețurilor impuse de ANRE), OMV Petrom și Romgaz ar putea face ei oferte consumatorilor casnici și încasa ele (și nu Engie sau E.On) diferența.
O explicație ar fi obstacolele impuse de reglementator la intrarea pe această piață, furnizorii fiind obligați de ANRE să aibe puncte de lucru în zonele unde au clienți.
Însă aceasta ar fi valabilă doar în cazul Romgaz, OMV Petrom putându-și utiliza rețeaua de benzinării. De ce nu face acest lucru, rămâne o enigmă!
