Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
Suma reprezintă diferențe de costuri cu achiziția de certificate de emisii de gaze cu efect de seră (CO2) aferente vânzărilor de energie la preț reglementat, din perioada în care a fost în vigoare așa mecanismul de achiziție centralizată (MACEE), prin care producătorii de energie, cu excepția ″regenerabililor″ eolieni și fotovoltaici, au fost obligați să vândă energie angro, la preț de 450 lei/MWh, furnizorilor cu clienți finali în portofoliu, operatorilor de distribuție și transportatorului Transelectrica.
MACEE, care a fost obligatoriu în perioada 1 ianuarie 2023 – 31 martie 2024, a fost corelat cu supraimpozitarea impusă producătorilor de energie prin contribuția la Fondul de Tranziție Energetică: contribuția s-a plătit pentru veniturile suplimentare obținute de producători din vânzările din afara MACEE, de pe piața liberă, la prețuri peste cel reglementat prevăzut de mecanism, de 450 lei/MWh.
Legislația primară stipula că producătorilor de energie fosilă, pe gaze în cazul de față, obligați să cumpere certificate CO2 pentru electricitatea generată, trebuie să li se restituie partea din costurile cu achiziția certificatelor aferente vânzărilor de curent electric efectuate la preț reglementat de 450 lei/MWh care depășea cât aveau de plătit acești producători drept supraimpozitare, prin contribuția la Fondul de tranziție energetică, pentru energia vândută ″la liber″, în afara MACEE, la prețuri de peste 450 lei/MWh.
Prevederea ″a fost fundamentată pe faptul că producătorii de energie electrică care participau la MACEE erau deja constrânși să își valorifice o bună parte din energia electrică produsă la prețul de referință (impus prin lege), prin urmare și contribuția acestora la Fondul de Tranziție Energetică, care (...) era datorată numai pentru energia electrică vândută în afara mecanismului MACEE, trebuia calculată și plătită în consecință.
Mai precis, a fost avut în vedere faptul că, pe de-o parte, aceștia nu realizau venituri suplimentare pentru energia electrică pe care erau obligați să o vândă prin MACEE și, pe de altă parte, aveau un cost de producție extrem de împovărător cu achiziția de certificate de emisie de gaze cu efect de seră. Costul acestor certificate de emisii a fost în continuă creștere și a fost (și este în continuare) absolut în afara controlului producătorilor de electricitate din gaze naturale, la fel ca prețul de referință la care aceștia trebuiau să valorifice electricitatea prin MACEE, care nu a fost corelat în niciun fel cu costul certificatelor de emisii″, se arată în documentele procesului intentat de OMV Petrom împotriva ministerelor Energiei și Finanțelor.
Cei de la OMV Petrom, care dețin centrala pe gaze de la Brazi, de 860 MW, au cerut instanței să constate că cele 2 instituții au refuzat nejustificat solicitările companiei, formulate încă din martie 2024, de a îi restitui suma reprezentând diferența pozitivă dintre valoarea certificatelor CO2 aferente energiei vândute prin MACEE și contribuția la Fondul de Tranziție Energetică aferentă energiei vândute în afara MACEE.
OMV Petrom a calculat suma totală pe care i-o datorează astfel statul la peste 305,81 milioane lei și le-a cerut judecătorilor să oblige ministerele Energiei și Finanțelor să i-o plătească, eventual prin suplimentarea bugetului Ministerului Energiei.
Romgaz, care operează centrala veche de la Iernut, de 200 MW, a dat în judecată mult mai târziu cele 2 ministere, plus ANAF, cu aceeași solicitare, respectiv în august anul acesta. Suma de recuperat, în cazul Romgaz, este de circa 188,26 milioane lei, iar compania de stat are stabilit primul termen în proces pe 21 ianuarie anul viitor.
Problema este că legea nu specifică nici acum procedura de recuperare a banilor și nici instituția care ar trebui să facă plățile, după cum au arătat și public cele 2 companii, aici și aici.
Din acest motiv, OMV Petrom a pierdut deja, în primă instanță, procesul cu Energia și Finanțele, compania controlată de austriecii de la OMV formulând între timp recurs, la finalul lunii trecute, dar neprimind deocamdată termen de judecată.
″Curtea (...) reține că, la acest moment nu exista un cadru legislativ care să indice instituția responsabilă pentru efectuarea plății solicitate de reclamanta OMV Petrom SA. Totodată, (...) nu există niciun cadru normativ care să prevadă o minimă bază legală, prin care să fie obligați pârâții Ministerul Energiei și Ministerul Finanțelor la plata efectivă a sumei solicitate, în cuantum de 305.810.169 lei. Având în vedere cadrul legal inexistent, nici măcar insuficient, nu se poate solicita instanței de judecată (...) să creeze un întreg cadru normativ aplicabil, inclusiv cu eventuale norme de punere in aplicare, pornind de la solicitarea ca pârâtul Ministerul Finanțelor să suplimenteze bugetul Ministerului Energiei.
Or dacă ar proceda în acest sens, instanța s-ar subsitui puterii legislative sau executive, creând norme juridice care să ducă la finalitatea urmărită de reclamantă, ceea ce echivalează cu încălcarea principiului separației puterilor în stat. (...) nu poate fi obligat unul din acești pârâți, sau ambii pârâți, la plata sumelor solicitate, decât prin crearea de norme juridice în acest sens. (...) În concluzie, Curtea reține că, prin admiterea cererii reclamantei, judecătorul s-ar substitui legiuitorului. (...)″, se arată în motivarea deciziei judecătorești de respingere pe fond a acțiunii intentate de OMV Petrom.
