Proiectul româno-bulgar al complexului hidrotehnic Turnu Măgurele-Nicopole de pe Dunăre, vechi de 50 de ani și anunțat ca resucitat în prima parte a anului, ar putea beneficia de finanțare din partea Uniunii Europene.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
Complexul, ce ar urma să includă o hidrocentrală cu putere instalată de 800 MW, a fost inclus de către Comisia Europeană pe lista proiectelor transfrontaliere care ar urma să beneficieze de sprijin prin programul Connecting Europe Facility for Energy (CEF Energy). Dezvoltatori sunt companiile de stat Hidroelectrica din România și Natsionalna Elektricheska Kompania din Bulgaria.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Noua listă, ce include proiectul româno-bulgar, va fi trimisă Parlamentului European și Consiliului UE spre analiză, pentru o perioadă de 2 luni (cu posibilitate de prelungire pentru încă 2), după care va fi publicată în Jurnalul Oficial al UE.
Proiectul complexului hidrotehnic Turnu Măgurele-Nicopole este descris de autoritățile de la Bruxelles drept ″o inițiativă transfrontalieră majoră între România și Bulgaria″, care ″are în vedere utilizarea potențialului hidroenergetic al fluviului Dunărea, cu accent pe sustenabilitatea de mediu, producția de energie regenerabilă și nevoile localităților și industriilor″ și ″contribuie la angajamentul comun al Bulgariei și României de a atinge obiectivele de energie sustenabilă ale UE și de a întări cooperarea regională″.
În documente guvernamentale românești din urmă cu 6 ani se menționa că proiectul va fi realizat prin amenajarea fluviului Dunărea pe sectorul aval de Porțile de Fier I și II, până imediat în aval de confluența cu râul Olt, în cadrul cooperării între guvernele din România, Bulgaria și Serbia. Atunci, puterea instalată a hidrocentralei era preconizată a fi de 500 MW.
″Complexul va produce, în medie, o energie de aproximativ 2.200 GWh/an, contribuind semnificativ la creșterea statutului României de furnizor de securitate energetică în regiune″, se afirma în documente.
Potrivit acestora, prin realizarea acestui obiectiv de investiții urmau să fie create condiții mai bune pentru navigația pe Dunăre, prin reducerea cheltuielilor pentru dragare, scurtarea lungimii șenalului navigabil, îmbunătățirea exploatării porturilor și eliminarea inconveniențelor de navigație în situațiile de debite mici. De asemenea, urma să se asigure alimentarea cu apă a localităților riverane, acestea nemaifiind dependente de nivelul apei Dunării. Ca urmare a funcționării continue și controlate a sistemului de drenaj, urma să se stabilizeze pânza freatică în lunca Dunării, făcând posibilă realizarea de irigații gravitaționale, care să ducă la creșterea semnificativă a producției agricole.
″De asemenea, proiectul include realizarea unei noi legături rutiere și de cale ferată între România și Bulgaria, peste baraj fiind prevăzută o șosea cu patru benzi de circulație și o cale ferată dublă″, mai arătau autoritățile de la București.
Proiectul datează de acum 50 de ani și a fost prezentat inițial în anii ’80 și ’90, a declarat directorul NEK, Martin Georgiev. Acesta include, de asemenea, construcția unui al doilea pod pe Dunăre care ar urma să lege cele două țări. Se estimează că această construcție ar costa cele două țări 6 miliarde de euro.
