ROPEPCA consideră că Agenția Națională pentru Resurse Minerale a decis emiterea ordinului privind aprobarea Metodologiei de stabilire a prețului de referință pentru gazele naturale extrase în România fără să țină cont deloc de pozițiile exprimate de principalii producători autohtoni de gaze naturale și bazând acest ordin exclusiv pe concluziile unui studiu semnat de un cadru universitar aparținând Universității de Petrol și Gaze Ploiești. Asociația Română a Companiilor de Explorare și Producție Petrolieră (ROPEPCA) solicită Universității să comunice dacă punctul de vedere exprimat de autorul studiului este totodată si punctul de vedere al instituției de învățământ și dacă acesta este relevant în contextul în care nu ține cont deloc de expertiza producătorilor autohtoni de gaze naturale.
Agenția Națională pentru Resurse Minerale a anunțat vineri că a emis Ordinul privind aprobarea Metodologiei de stabilire a prețului de referință pentru gazele naturale extrase în România, care a fost transmis către Monitorul Oficial și va intra în vigoare începand cu data publicării. Astfel, prețul de referință pentru gazele naturale extrase în România va fi calculat în funcție de prețurile de tranzacționare de pe hubul de la CEGH Viena, dar pe baza unei formule de calcul realizată împreună cu Universitatea de Petrol Gaze Ploiești.
"Alte instituții publice, cum ar fi ANAF, iau în considerare venitul realizat din vânzarea de gaze pentru calcularea diverselor alte taxe. De ce ANRM nu ia în calcul aceeași bază pentru calcularea redevenței? Propunerea de a raporta redevența pentru gazele produse în România la o cifră virtuală din străinătate, cifră mult mai ridicată decât prețurile autohtone, arată lipsă de suveraneitate și o totală indiferență cu privire la modul de funcționare a pieței de gaze naturale din România. Pentru a avea eficiență și aplicabilitate, considerăm că este important ca prețul de referință pentru gazele naturale să fie stabilit în baza unui calcul de piață relevant pentru România și reflectând prețurile efectiv realizate în sectorul upstream din România.În acest sens, dorim să atragem atenția că variabila referitoare la HUB-urile externe, propusă în proiectul de ordin, nu este aplicabilă condițiilor curente de piață din România. Considerăm că, la fel cum se întâmplă în practica internațională atunci când prețul de referință este bazat pe indici bursieri, indicele ales trebuie să fie reprezentativ pentru vânzările de gaze naturale produse intern.
Având în vedere că, în prezent, România nu exportă gaze, deci nu este legată în realitate la piața europeană, și că, în comparație cu alte piețe, piata din România nu este suficient de lichidă, aceasta nu poate să se raporteze momentan la HUB-urile externe de tranzacționare a gazelor naturale, inclusiv CEGH. De asemenea, prețurile de la HUB-urile din afara României nu reflectă valoarea efectiv realizată de producătorii locali de gaze naturale, care este semnificativ mai mică din cauza costurilor de livrare a gazelor naturale de la punctele de referință la HUB-urile externe. Ca un exemplu, fluctuațiile temporare de pe piața românească raportate la HUB -urile europene pot fi de 4-5 Euro/Mwh sau chiar mai mari", apreciază organizația.
Sursa citată mai arată că pproducătorii de gaze naturale au obligația legală de a vinde o parte din producția internă pe piața centralizată din România, ceea ce face cu atât mai puțin relevantă referința la un hub extern.
"Considerăm că determinarea prețului de referință pe baza unui indice de piață care nu reflectă prețurile realizate pentru gazele naturale extrase din România cum este prețul de la hub-ul CEGH, este in contradictie cu Legea Petrolului nr. 238/2004, care prevede la art. 49 alin. (2), ca „redevența petroliera se stabilește ca o cota procentuala din valoarea producției brute extrase”. Merită menționat de asemenea faptul că, în general, tranzacțiile efectuate la un HUB se fac în mod predominant prin intermediari care, de cele mai multe ori, vând produsul cumpărat anterior de la un producător. În astfel de cazuri, cotațiile folosite includ și profitul intermediarilor. Considerăm că nu este corect ca acest element să facă parte din calculul prețului de referință.
În al doilea rând, considerăm ca folosirea ca reper a prețului Pieței pentru Ziua Urmatoare de Gaze Naturale („PZU”) nu este aplicabilă la contractele încheiate pe termen lung care se supun altor termeni și altui mecanism de formare a prețului.
În al treilea rând, mențiunea, ca element de calcul pentru prețul de referință, a puterii calorifice superioare medie pe nivelul tțării la valoarea anului anterior pentru stabilirea prețului de referință poate sa fie discriminatoriu pentru producătorii care vând gaze sărace ți au un venit bazat pe puterea calorică redusă a produsului.
Nu în ultimul rând, dorim să atragem atenția asupra faptului că prin comunicarea unui preț de referință care este legat la o piață externă și care depășește nivelul pieței interne, ANRM trimite un semnal către piața internă care nu poate sa fie în interesul consumatorilor", mai arată ROPEPCA.
Dacă producția internă de gaze s-ar menține la niveluri comparabile cu cele din prezent, ordinul ANRM, în varianta prezentată atunci, ar duce la majorarea semnificativă a sumelor datorate statului de către companiile petroliere.
Astfel, pe baza unui studiu efectuat de Universitatea de Petrol și Gaze din Ploiești, care a propus mai multe variante de calcul al prețului de referință care stă la baza calculului redevenței petroliere pentru gaze naturale, Agenția a elaborat anterior un proiect de ordin care stipulează că acest preț de referință este prețul mediu al tranzacțiilor efectuate în luna anterioară la Central European Gas Hub din Viena (CEGH), exprimat în euro/MWh, înmulțit cu valoarea puterii calorice superioare medii anuale a gazelor naturale în România în anul anterior celui în care se fac evaluările, exprimată în kwH/Smc, și cu rata medie de schimb valutar lei/euro, exprimată în lei, din luna anterioară perioadei pentru care se calculează prețul de referință.
Din 2008, acest preț de referință a fost fixat de ANRM la nivelul de 495 lei/mia de metri cubi, adică 45,71 lei/MWh, cât era la acea dată prețul de vânzare al gazelor naturale din producția internă recomandat de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) atât pentru consumatorii casnici, cât și pentru cei industriali. Pentru calculul redevenței datorate, în ecuație intră prețul de referință, cotele procentuale de redevență, stabilite de lege în funcție de nivelul de producție trimestrial al zăcămintelor, și cantitățile de gaze extrase brute.
Între timp, însă, urmare a calendarului de liberalizare convenit cu instituțiile financiare internaționale, prețul reglementat de achiziție al gazelor naturale din producția internă a ajuns la 60 lei/MWh pentru consumatorii casnici în 2015, fiind de alfel eliminat cu totul de la 1 aprilie 2017, ca urmare a liberalizării totale a prețului în relația dintre producători și furnizori, și la 89,40 lei/MWh pentru cei industriali în 2014, acest segment de piață fiind complet liberalizat de la 1 ianuarie 2015.
ANRM avea această intenție încă din primăvara anului trecut. Demersul a fost inițiat și ca urmare a unei dispuneri de măsuri dictate de Curtea de Conturi în 2012 și confirmată de Înalta Curte de Casație și Justiție în 2015.
Curtea de Conturi a arătat, într-un raport publicat în 2016, că Agenția a stabilit și menținut în mod defectuos acest preț de referință pentru redevențele la gaze, mai precis în dezacord cu Legea petrolului. Legea respectivă prevede că acest preț de referință se stabilește pe bază de studii de fundamentare de specialitate.
În 1998, ANRM a emis un ordin care prevedea că prețul de referință se stabilește lunar, ca echivalent valoric și al puterii calorifice pentru un coș de combustibili alternativi, cu cea mai frecventă utilizare în România, cotați pe piața internațională. Ulterior, potrivit Curții de Conturi, în 2001, Ministerul Industriilor a emis un ordin prin care se suspenda dispoziția ANRM din 1998 și se stipula că prețul de referință se calculează ca medie a prețurilor gazelor naturale din producția internă și a celor din import, ponderată cu cantitățile care compun acest amestec.
Numai că, susținea Curtea de Conturi, acest ordin al Ministerului Industriilor nu a fost publicat niciodată în Monitorul Oficial, ceea ce ar contraveni legislației în vigoare. În baza acestui ordin, ANRM a menținut suspendată prevederea din 1998 privind calculul prețului de referință pentru redevența la gaze prin raportare la cotațiile internaționale până în 2008. În 2008, ANRM a emis Ordinul nr. 21, în vigoare și în prezent, care menține suspendarea și, totodată, stabilește prețul de referință la 495 lei/mia de metri cubi, respectiv 45,71 lei/MWh.
"În concluzie, neaplicarea dispozițiilor legale și stabilirea prețului de referință al gazelor naturale extrase în România în alte condiții decât cele stabilite prin Legea petrolului nr. 238/07.06.2004 au condus la diminuarea redevenței petroliere cuvenită bugetului de stat, pentru perioada 2011-2015, cu suma estimată de 4.671.501.106,7 lei (1.390.987.220 dolari)", afirma Curtea de Conturi în raportul publicat în 2016.
Actualul proiect de ordin al ANRM abrogă suspendarea din 2008, precum și metodologia din 1998 de stabilire a prețului de referință pentru gazele naturale extrase în România.
Asociația Română a Companiilor de Explorare și Producție Petrolieră (ROPEPCA) și-a exprimat recent îngrijorarea cu privire la unele acuzații, pe care le consideră grave și nejustificate, aduse în spațiul public împotriva producătorilor români de gaze naturale și care se referă la presupusa plată necorespunzătoare a redevențelor pentru gazele naturale, susținând că aceste afirmații nu au nicio substanță reală, iar apariția lor în spațiul public poate fi explicată doar prin utilizarea unor informații insuficiente cu privire la procesul de calculare a redevențelor.
Reacția a survenit după ce senatorul PNL Daniel Zamfir a cerut Guvernului explicații legate de redevențe, spunând că trebuie explicat interesele cui sunt apărate și de ce se acceptă ca România să piardă sume mari zilnic și susținând că actualizarea prețului de referință nu înseamnă creșterea prețului la gaze, ci că statul român ar încasa redevența la prețul la care sunt vândute astăzi gazele, "adica ar încasa dublu decât o face din 2008 încoace”.
Asociația arată însă că „Instrucțiunile tehnice privind preluarea si valorificarea cantităților de petrol reprezentând redevența”, așa cum sunt evidențiate în Ordinul ANRM nr. 98/1998, stabilesc că valoarea producției este determinată luând în considerare prețurile utilizate de titularii de acorduri de concesiune petrolieră în exploatarea cantităților proprii de petrol, prețuri care nu pot fi mai mici decât prețurile de referință stabilite și comunicate trimestrial de ANRM. Cu alte cuvinte, prețul de referință pentru gazele naturale produse domestic publicat trimestrial de ANRM nu este altceva decât o limită minimă, sub care prețul folosit pentru calcularea redevențelor nu poate coborî.
Guvernul a finalizat în toamna anului trecut proiectul noilor redevențe petroliere. La gaze naturale, pentru producția onshore, cotele procentuale sunt similare cu cele prevăzute de Legea petrolului, în vigoare din 2004, de 3,5% pentru zăcăminte care produc sub 1 milion de metri cubi/trimestru, 7,5% pentru zăcăminte care produc între 1 și 5 milioane de metri cubi/trimestru, 9% pentru zăcăminte care produc între 5 și 20 de milioane de metri cubi/trimestru și 13% pentru zăcăminte care produc peste 20 de milioane de metri cubi/trimestru.
Potrivit ANRM, în primele 9 luni din 2016, statul a încasat redevențe petroliere (cumulat, din producția internă de țiței și gaze) de 741,51 milioane lei, comparativ cu nivelul de 896,6 milioane lei din perioada similară din anul 2015. La nivelul întregului an 2015, la bugetul de stat au intrat 1,19 miliarde lei din redevențele petroliere.
