Companiile comerciante de produse petroliere din România vor putea delega obligațiile de stocare de țiței altor operatori din Uniunea Europeană, însă numai pe o perioadă de minimum 3 luni și cu suportarea cheltuielilor de transport aferente, conform unei măsuri pregătite de Ministerul Energiei.
Nivelul stocurilor de urgență este stabilit anual prin hotărâre de guvern, pentru 2018 acesta fiind de 1,3 milioane tone echivalent petrol.
Tot prin hotărâre de guvern este indicat care sunt companiile obligate la efectuarea de stocuri de urgență și nivelul acestor stocuri pentru fiecare companie în parte. În prezent, 9 companii sunt obligate de statul român să stocheze țiței: OMV Petrom, Rompetrol Rafinare, Petrotel, Oscar Down Stream, Mol, Rompetrol Downstream, Socar Petroleum, Air BP Sales România și ETC Oil Trade.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Companiile obligate să stocheze produse petroliere și nivelul stocurilor pentru fiecare dintre acestea
Acestea puteau și până în prezent să delege obligațiile de stocare, ordinul Ministerului Energiei impunând însă unele cerințe minime impuse de autoritatea competentă pentru autorizarea delegării obligațiilor de stocare.
Astfel, perioada minimă de delegare este de 3 luni. În plus, operatorul care deleagă obligația de stocare se angajează să suporte cheltuielile de transport de la locul delegării, dar și a celor pentru asigurarea punerii în circulație sau livrării efective către utilizatorii finali a stocurilor care fac obiectul delegării.
Totodată, autoritatea competentă și operatorul va negocia termene în vederea stabilirii unui “timp de reacție necesar punerii la dispoziția utilizatorului final a stocurilor de urgență”.
Ordinul este menit a pune în acord legislația internă cu articolul 8 din Directiva 119/2009/CE, care precizează ca fiecare stat membru se asigură că orice operator economic căruia îi impune obligații de stocare în vederea îndeplinirii obligațiilor care îi revin are dreptul de a delega total sau cel puțin parțial și la libera alegere a operatorului economic obligațiile de stocare
Acesta poate delega obligațiile de stocare numai entității centrale de stocare a statului membru în contul căruia sunt menținute stocurile respective, sau uneia sau mai multor entități centrale de stocare care și-au exprimat deja dorința de a deține astfel de stocuri, cu condiția ca astfel de delegări să fi fost autorizate în prealabil atât de către statul membru în contul căruia sunt menținute stocurile respective, cât și de către toate statele membre pe ale căror teritorii vor fi păstrate stocurile.
Companiile mai pot delega obligația de stocare și altor operatori economici care dispun de stocuri în exces sau capacitate de stocare disponibilă în afara teritoriului statului membru sau în contul căruia sunt menținute stocuri pe teritoriul Comunității și/sau altor operatori economici care au stocuri în surplus sau capacitate de stocare disponibilă pe teritoriul statului membru în contul căruia sunt menținute stocurile, cu condiția ca delegarea respectivă să fi fost comunicată în avans statului membru.
Până în urmă cu 4 ani, și statul constituia stocuri strategice de țiței și produse petroliere, prin Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale, însă în 2014 Guvernul a decis că aceste stocuri sunt prea scumpe pentru bugetul de stat și a lăsat stocarea exclusiv în sarcina companiilor private. "Menținerea stocurilor de către stat ar determina plata tarifului de depozitare către operatorii economici custozi, investiții în spațiile de depozitare proprii rezervelor de stat, cu amenajările și dotările impuse de normele tehnice, cheltuieli de depozitare - păstrare, taxe de asigurare. Aceste cheltuieli amplifică major efortul investițional bugetar aferent", își justifica Guvernul decizia.
Până anul trecut, Guvernul a decis să limiteze delegarea acestor obligații: la 20% în 2016 și 30% în 2017.
Potrivit unui document guvernamental anterior, Ministerul Energiei susținea că, în baza experienței conlucrării cu state din UE în domeniul delegării de obligații de stocare de produse petroliere, cum ar fi Germania, timpul de transport necesar pentru parcurgerea unei distanțe până la granița română de aproximativ 1.100 km este estimat la circa 72 de ore. "Din această perspectivă și a faptului că situații de criză sau speciale pot interveni în același timp și în statele membre unde avem stocuri delegate sau în statele de tranzit pentru calea ferată sau rutieră, autoritatea competentă consideră necesară limitarea delegărilor în afara teritoriului național, stabilind pentru acestea un grafic eșalonat cu un maxim de 30%, până la finalul anului 2017, dar asigurând totodată, în cazul unor situații speciale, aprovizionarea națională din stocul intern pentru o perioadă de circa 35-40 de zile, respectiv cantitatea aferentă procentului de 70% aflat pe teritoriul național, timp suficient pentru aducerea cantităților delegate în afara țării", mai arată Ministerul Energiei în documentul citat.
