Kazahstanul depășește Norvegia și ajunge a doua sursă de țiței a UE

Saltul vine în contextul unor presiuni mari pe cererea și prețul țițeiului adus în Europa.

De la 9% la 13,4% într-un singur trimestru

Revenirea este rapidă. În primul trimestru din 2026, când atacurile asupra infrastructurii de export de la Marea Neagră au redus livrările, Kazahstanul a acoperit doar 9,2% din volumul importat de UE, circa 10 milioane de tone. În trimestrul al doilea, livrările au urcat la 14,8 milioane de tone, cu 48% peste trimestrul anterior și cu 9% peste nivelul din T2 2025 (13,6 milioane de tone).

Pe întregul an 2025, UE a importat din Kazahstan 55,9 milioane de tone de țiței, adică 12,8% din totalul de 435,5 milioane de tone, față de 35,2 milioane de tone în 2021. În aceeași perioadă, Rusia a coborât de la 114,4 milioane de tone (25,8% din importuri) la 9,7 milioane de tone (2,2%). Aproape o cincime din golul lăsat de țițeiul rusesc a fost acoperită de cel kazah.

Clasamentul furnizorilor pe T2 2026, după volum: Statele Unite 18,5% (20,3 milioane de tone), Kazahstan 13,4%, Norvegia 12,4% (13,7 milioane de tone), Libia 9,3%, Arabia Saudită 6,0%. După valoare, Norvegia rămâne pe locul al doilea (14,3%), cu Kazahstanul imediat în spate (13,4%): țițeiul norvegian s-a vândut, în medie, cu circa 860 de euro pe tonă, față de circa 750 de euro pentru cel kazah, potrivit calculelor pe baza datelor Eurostat.

Eurostat (Comext), Energy update SEP 2026 cote din volum (tone), importuri extra-UE, T1 2021–T2 2026

Rusia a coborât de la un sfert din importurile UE la circa 1%, iar golul a fost preluat de SUA, Kazahstan și Norvegia; căderea din T1 2026 a Kazahstanului este efectul atacurilor asupra rutei CPC.

Contextul de securitate limitează capacitatea rutelor de transport

Pentru Bruxelles, revenirea țițeiului kazah a venit în cel mai tensionat moment al pieței din ultimii patru ani. De la 9 martie 2026, traficul prin Strâmtoarea Ormuz a fost aproape oprit de escaladarea conflictului din Golf, iar Agenția Internațională pentru Energie estima în septembrie că exporturile de petrol ale țărilor din Golf rămân la aproape jumătate din nivelul dinaintea războiului, cu peste 10 milioane de barili pe zi de producție oprită. Într-o astfel de piață, fiecare tonă venită pe o rută care nu trece prin Golf contează.

Kazahstanul este, alături de Statele Unite și Norvegia, unul dintre cei trei furnizori pe care s-a sprijinit diversificarea europeană după 2022. La întâlnirea de la Bruxelles din 23 iunie 2026, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, președintele Consiliului European, António Costa, și președintele Kassym-Jomart Tokayev au adoptat o declarație comună care recunoaște rolul Kazahstanului de „furnizor important de petrol și uraniu pentru Europa”. Tokayev a spus cu aceeași ocazie că livrările către Europa, de circa 65 de milioane de tone pe an, ar putea ajunge la 100 de milioane de tone în patru–cinci ani. Cu două săptămâni înainte, ministrul kazah al Energiei, Yerlan Akkenzhenov, declarase că, pe fondul restricțiilor din Ormuz, „partenerii noștri ne-au solicitat să majorăm livrările” și „au cerut nivelul maxim”.

Limita este infrastructura. Peste 80% din exporturile kazahe trec prin conducta Caspian Pipeline Consortium (CPC) până la terminalul de la Novorossiysk, pe teritoriul Rusiei, țintă a atacurilor ucrainene cu drone din februarie 2025 până în septembrie 2026. Golul din primul trimestru și oprirea încărcărilor de țiței kazah pe 21 iulie, reluate după o săptămână, arată cât de repede se poate închide robinetul: producția Kazahstanului a scăzut în iulie cu 21%, la 1,63 milioane de barili pe zi.

România: două treimi din țițeiul importat vine din Kazahstan

Pentru România, cifrele europene au o traducere directă. Kazahstanul a asigurat peste 60% din țițeiul importat în 2025 (5,15 din cele 8,3 milioane de tone aduse în primele 11 luni) și 63% în primele două luni din 2026, potrivit datelor INS; urmează Azerbaidjanul (16%), Norvegia (8%) și Libia (6%). Producția internă a coborât în 2025 la 2,47 milioane de tone (-7,5%), iar importurile acoperă deja aproape 77% din țițeiul procesat în țară.

Destinația principală este rafinăria Petromidia Năvodari, care a procesat 5,37 milioane de tone de țiței importat în 2025, adus prin terminalul maritim de la Midia. Când CPC a oprit încărcările în iulie, motorina depășea 10 lei pe litru la pompă, iar reluarea livrărilor a fost citită la București ca o reducere directă a riscului de aprovizionare.

Pe termen scurt, datele pentru trimestrul al treilea vor arăta costul atacurilor din iulie: CPC a oprit primirea țițeiului kazah pe 21 iulie, iar Astana și-a redus prognoza de producție pentru 2026 de la 98 la 96 de milioane de tone. Pe termen mediu însă cifrele arată avantajul Kazahstanului: prin CPC au trecut 64,8 milioane de tone în 2025, ruta Baku–Tbilisi–Ceyhan urmează să crească de la 1,5 la 2,2 milioane de tone pe an, iar cererea europeană pentru un baril care nu depinde nici de Moscova, nici de Ormuz nu dă semne să scadă. Deși locul doi ocupat în T2 2026 de Kazahstan nu este încă o poziție consolidată, direcția din ultimii cinci ani este clară: de la circa 8% din importurile UE în 2021, țițeiul Kazah urcă la 13,4% astăzi.