Curtea Constituțională a României (CCR) a respins sesizarea depusă de un număr de 56 de deputați PNL prin care aceștia reclamau că permanentizarea impunerii impozitului de 60% sau 85%, în funcție de preț, pe veniturile suplimentare obținute de producătorii interni de gaze naturale, ca urmare a dereglementării prețurilor de vânzare către furnizori, încalcă legea fundamentală a țării.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fosat anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
CCR a respins sesizarea, decizia Curții fiind în prezent în faza de redactare.
Parlamentarii liberali atacaseră la Curte, în decembrie 2017, proiectul de lege de aprobare a OG nr. 7/2013, adoptată de fostul Guvern Ponta, privind instituirea impozitului asupra veniturilor suplimentare obținute ca urmare a dereglementării prețurilor din sectorul gazelor naturale.
Anterior, președintele Iohannis solicitase reexaminarea proiectului, votat de Camera Deputaților în vara anului trecut, însă sesizarea președintelui a fost respinsă de Parlament în decembrie. ”Date fiind rațiunile specifice, cu caracter temporar și extraordinar ale introducerii acestui impozit, considerăm că reglementarea lui ar trebui să urmeze același caracter temporar”, se preciza în cererea de reexaminare.
Proiectul de lege de aprobare a ordonanței din 2013 prevede că cota de impunere a impozitului pe veniturile suplimentare obținute de producătorii interni de gaze naturale ca urmare a dereglementării prețurilor de vânzare va fi majorată de la 60% la 80% în situația în care prețul de vânzare depășește 85 lei/MWh, cota de 80% urmând să fie aplicată la veniturile suplimentare obținute din diferența dintre prețul practicat și pragul de 85 lei/MWh.
Mai mult, draftul de act normativ stipulează că acest impozit, introdus inițial în 2013 pe o perioadă limitată, de un an, care a fost prelungită de atunci în fiecare an cu câte încă 12 luni, va deveni o taxă permanentă, fără limită de aplicare în timp. Această permanentizare a fost, de altfel, principalul argument al avocaților PNL în sesizarea lor depusă la Curtea Constituțională.
"Prin modul în care Parlamentul a reglementat articolul unic punctele 1 și 2 se procedează, în opinia noastră, la prelungirea aplicării dispozițiilor cuprinse în art 7 din Ordonanța Guvernului nr.7/2013 privind instituirea impozitului asupra veniturilor suplimentare obținute ca urmare a dereglementării prețurilor din sectorul gazelor naturale, a impozitului și cotelor de impozitare de 60% respectiv 80%, pe termen nedeterminat, ceea ce reprezintă o încălcare a următoarelor principii ale fiscalității din România prevăzute de Codul Fiscal: principiul egalității fiscale (...), principiul aplicării juste a sarcinii fiscale (principiul echității) (...), principiul neutralității (...)", se arată în sesizare.
Potrivit documentului citat, impunerea impozitului poate fi considerată ca o măsură injustă, nerezonabilă, disproporționată și neechitabilă din mai multe motive, printre care că acesta se instituie suplimentar redevenței și impozitului pe profit deja existente, deci, parțial, se realizează o dublă impunere (o dublă impozitare, aferentă, parțial, aceleiași mase impozabile, pe același subiect și perioadă de timp).
"Impozitul nu pare să țină cont de o serie întreagă de realități economice și de capacitatea contribuabilului vizat de a contribui la veniturile publice. Acest impozit nu reprezintă un instrument legal instituit pe o perioadă de timp limitată, determinată de anumite circumstanțe economice, politice sau sociale, obiective. Aplicabilitatea acestui impozit, exclusiv la operatori care vând gaze naturale din producția internă, poate fi considerată ca o măsură discriminatorie, raportat la celelalte categorii de contribuabili. Astfel, impozitul nu se aplică importatorilor de gaze naturale și nici operatorilor care exploatează alte resurse naturale. Totodată, nici o formă de suprataxare, precum impozitul, nu se aplică altor activități supuse unei treceri de la prețuri reglementate la prețuri liberalizate", se mai afirmă în sesizarea de neconstituționalitate a parlamentarilor PNL.
Sursă: MFP
Documentul prezintă ca exemplu o decizie din 2015 a Curții Constituționale din Italia, prin care aceasta a respins ca neconstituțional un impozit suplimentar pe profit impus de Guvernul de la Roma companiilor petroliere în 2008, pe lângă cel general, datorat de toate societățile comerciale din Italia. Unul din argumentele de neconstituționalitate în această speță a fost tocmai statutul permanent al impozitării suplimentare.
"Cote diferite de impozitare care au caracter temporar pot fi justificate cu condiția ca scopul lor să fie să asigure o contribuție specifică bazată pe solidaritate de la contribuabilii privilegiați, în situații excepționale. Totuși, în contrast cu scenariul anterior menționat, prevederile legale contestate au fost introduse și au subzistat fără să fie supuse unei durate temporare, iar legiuitorul nu a stabilit condiții care să permită asocierea acestor prevederi cu instrumente menite să verifice dacă climatul economic ce a justificat impozitului majorat persistă", se arăta în motivarea deciziei din 2015 a Curții Constituționale din Italia, citată în sesizarea PNL.
Guvernul Ponta a impus acest impozit în 2013 susținând că veniturile obținute în urma aplicării acestuia vor fi direcționate "către bugetul de stat în vederea asigurării ajutoarelor financiare destinate acoperirii unei părți din cheltuielile de alimentare cu gaze naturale ale consumatorilor vulnerabili de gaze naturale și pentru reducerea deficitului bugetar", însă de atunci încolo încasările au fost utilizate exclusiv pentru acoperirea deficitului. Potrivit ultimelor date disponibile, în perioada februarie 2013 – mai 2017 inclusiv, statul a încasat în total aproape 2,9 miliarde lei din acest impozit.
