Federația Patronală Petrol și Gaze dezaprobă decizia ANRM de stabilire a prețului de referință la gaze naturale calculat în funcție de prețurile de tranzacționare de pe hub-ul CEGH din Viena, în baza unui studiu realizat de Universitatea de Petrol Gaze Ploiești, considerând că acesta nu reflectă realitățile pieței locale și că, în condițiile în care România nu exportă gaze naturale și nicio moleculă nu ajunge în hub-ul din Baumgarten, determinarea prețului de referință pe baza indicelui CEGH nu reflectă corect valoarea gazelor naturale extrase în România și, în consecință, contravine Legii Petrolului, care prevede că redevența petrolieră este stabilită ca o cotă procentuală din valoarea producției brute extrase.
Agenția Națională pentru Resurse Minerale a anunțat vineri că a emis Ordinul privind aprobarea Metodologiei de stabilire a prețului de referință pentru gazele naturale extrase în România, care a fost transmis către Monitorul Oficial și va intra în vigoare începand cu data publicării. Astfel, prețul de referință pentru gazele naturale extrase în România va fi calculat în funcție de prețurile de tranzacționare de pe hubul de la CEGH Viena, dar pe baza unei formule de calcul realizată împreună cu Universitatea de Petrol Gaze Ploiești.
"Teoria economică și standardele profesionale aplicabile în România și pe plan internațional impun determinarea valorii de piață pe baza tranzacțiilor de vânzare-cumpărare referitoare la bunurile respective. Astfel, valoarea gazelor naturale din România este cea obținută prin tranzacțiile realizate de către producători, nu un preț stabilit artificial.
România devine astfel un caz izolat pe plan mondial, în care prețul de referință al gazelor naturale este calculat pe baza tranzacțiilor realizate în altă țară în care nu există livrări de gaze naturale extrase în România. Nici măcar în țări europene unde există hub-uri importante de tranzacționare a gazelor naturale (ex. Marea Britanie, Olanda) nu sunt folosiți indicii de prețuri de hub pentru calculul redevențelor /impozitelor specifice, ci sunt luate în considerare prețurile efectiv realizate de producătorii de gaze naturale. La fel se întâmplă și în țările producătoare fără hub-uri (ex. Norvegia, Danemarca). Alternativ în alte țări europene (ex. Germania, Austria) se calculează un preț de referință pe baza tranzacțiilor efective realizate în țările respective. În plus, folosirea ca reper a prețului Pieței pentru Ziua Următoare („PZU”) nu este relevantă la contractele încheiate pe termen lung care se supun altor termeni și altui mecanism de formare a prețului", transmite Federația.
Aceasta arată că formula actuală folosește indicele CEGH fără deducerea costurilor de transport. Chiar dacă în viitor vor exista livrări de gaze naturale extrase în România la hub-ul Baumgarten, valoarea de valorificare a gazelor naturale realizată de producători va fi prețul CEGH minus costul transportului din România până în Austria. Astfel, în opinia federației, producătorii plătesc redevențe raportate la o valoare incorectă, formulă ce vine în contradicție cu practica internațională și chiar cu reglementări emise anterior de către ANRM pentru determinarea prețului de referință pentru țiței care luau în considerare costurile de transport.
"Producătorii din România vor ajunge astfel să plătească redevențe raportate la un preț nerealizat, la un preț administrativ fără legătură cu realitățile valorii gazelor tranzacționate pe piața locală. FPPG respinge ferm afirmațiile ANRM cu privire la absența datelor de la titulari. Toate datele solicitate de ANRM au fost furnizate și în plus producătorii furnizează lunar ANRE rapoarte cu privire la tranzacțiile de gaze naturale realizate. Aceste rapoarte ar putea furniza informații credibile pentru determinarea valorii gazelor naturale din România, ca medie ponderată. Prețurile realizate pe baza contractelor de vânzare-cumpărare sunt și cele admise de autoritatea fiscală pentru determinarea de impozite și taxe.
FPPG precizează că producătorii au plătit până în prezent redevența la maximul dintre prețul realizat și prețul de referință, Statul încasând astfel contribuția justă în raport cu valoare resurselor exploatate, în conformitate cu prevederile legale aplicabile. Producătorii din industria de petrol și gaze sunt printre cei mai mari contribuabili la bugetul de stat, cu un impact pozitiv semnificativ în economie prin investițiile realizate și prin numărul de locuri de muncă directe și indirecte create și menținute de-a lungul timpului.
Toate aceste puncte de vedere au fost exprimate de întreaga industrie în cadrul consultării publice organizate de ANRM la data de 7 februarie 2018 fără ca Agenția să aibă contra-argumente solide în fața unor principii economice fundamentale.
Federația Patronală Petrol și Gaze rămâne în continuare disponibilă pentru realizarea unui dialog real împreună cu ANRM, alte autorități implicate si cu specialiștii în acest domeniu pentru analiza și modificarea acestei noi metodologii de determinare a prețului de referință, astfel încât redevențele să fie calculate în mod corect în baza valorii realizate de producători din vânzarea gazelor naturale", mai comunică organizația.
Dacă producția internă de gaze s-ar menține la niveluri comparabile cu cele din prezent, ordinul ANRM, în varianta prezentată atunci, ar duce la majorarea semnificativă a sumelor datorate statului de către companiile petroliere.
Astfel, pe baza unui studiu efectuat de Universitatea de Petrol și Gaze din Ploiești, care a propus mai multe variante de calcul al prețului de referință care stă la baza calculului redevenței petroliere pentru gaze naturale, Agenția a elaborat anterior un proiect de ordin care stipulează că acest preț de referință este prețul mediu al tranzacțiilor efectuate în luna anterioară la Central European Gas Hub din Viena (CEGH), exprimat în euro/MWh, înmulțit cu valoarea puterii calorice superioare medii anuale a gazelor naturale în România în anul anterior celui în care se fac evaluările, exprimată în kwH/Smc, și cu rata medie de schimb valutar lei/euro, exprimată în lei, din luna anterioară perioadei pentru care se calculează prețul de referință.
Din 2008, acest preț de referință a fost fixat de ANRM la nivelul de 495 lei/mia de metri cubi, adică 45,71 lei/MWh, cât era la acea dată prețul de vânzare al gazelor naturale din producția internă recomandat de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) atât pentru consumatorii casnici, cât și pentru cei industriali. Pentru calculul redevenței datorate, în ecuație intră prețul de referință, cotele procentuale de redevență, stabilite de lege în funcție de nivelul de producție trimestrial al zăcămintelor, și cantitățile de gaze extrase brute.
Între timp, însă, urmare a calendarului de liberalizare convenit cu instituțiile financiare internaționale, prețul reglementat de achiziție al gazelor naturale din producția internă a ajuns la 60 lei/MWh pentru consumatorii casnici în 2015, fiind de alfel eliminat cu totul de la 1 aprilie 2017, ca urmare a liberalizării totale a prețului în relația dintre producători și furnizori, și la 89,40 lei/MWh pentru cei industriali în 2014, acest segment de piață fiind complet liberalizat de la 1 ianuarie 2015.
ANRM avea această intenție încă din primăvara anului trecut. Demersul a fost inițiat și ca urmare a unei dispuneri de măsuri dictate de Curtea de Conturi în 2012 și confirmată de Înalta Curte de Casație și Justiție în 2015.
Curtea de Conturi a arătat, într-un raport publicat în 2016, că Agenția a stabilit și menținut în mod defectuos acest preț de referință pentru redevențele la gaze, mai precis în dezacord cu Legea petrolului. Legea respectivă prevede că acest preț de referință se stabilește pe bază de studii de fundamentare de specialitate.
În 1998, ANRM a emis un ordin care prevedea că prețul de referință se stabilește lunar, ca echivalent valoric și al puterii calorifice pentru un coș de combustibili alternativi, cu cea mai frecventă utilizare în România, cotați pe piața internațională. Ulterior, potrivit Curții de Conturi, în 2001, Ministerul Industriilor a emis un ordin prin care se suspenda dispoziția ANRM din 1998 și se stipula că prețul de referință se calculează ca medie a prețurilor gazelor naturale din producția internă și a celor din import, ponderată cu cantitățile care compun acest amestec.
Numai că, susținea Curtea de Conturi, acest ordin al Ministerului Industriilor nu a fost publicat niciodată în Monitorul Oficial, ceea ce ar contraveni legislației în vigoare. În baza acestui ordin, ANRM a menținut suspendată prevederea din 1998 privind calculul prețului de referință pentru redevența la gaze prin raportare la cotațiile internaționale până în 2008. În 2008, ANRM a emis Ordinul nr. 21, în vigoare și în prezent, care menține suspendarea și, totodată, stabilește prețul de referință la 495 lei/mia de metri cubi, respectiv 45,71 lei/MWh.
"În concluzie, neaplicarea dispozițiilor legale și stabilirea prețului de referință al gazelor naturale extrase în România în alte condiții decât cele stabilite prin Legea petrolului nr. 238/07.06.2004 au condus la diminuarea redevenței petroliere cuvenită bugetului de stat, pentru perioada 2011-2015, cu suma estimată de 4.671.501.106,7 lei (1.390.987.220 dolari)", afirma Curtea de Conturi în raportul publicat în 2016.
Actualul proiect de ordin al ANRM abrogă suspendarea din 2008, precum și metodologia din 1998 de stabilire a prețului de referință pentru gazele naturale extrase în România.
Asociația Română a Companiilor de Explorare și Producție Petrolieră (ROPEPCA) și-a exprimat recent îngrijorarea cu privire la unele acuzații, pe care le consideră grave și nejustificate, aduse în spațiul public împotriva producătorilor români de gaze naturale și care se referă la presupusa plată necorespunzătoare a redevențelor pentru gazele naturale, susținând că aceste afirmații nu au nicio substanță reală, iar apariția lor în spațiul public poate fi explicată doar prin utilizarea unor informații insuficiente cu privire la procesul de calculare a redevențelor.
Reacția a survenit după ce senatorul PNL Daniel Zamfir a cerut Guvernului explicații legate de redevențe, spunând că trebuie explicat interesele cui sunt apărate și de ce se acceptă ca România să piardă sume mari zilnic și susținând că actualizarea prețului de referință nu înseamnă creșterea prețului la gaze, ci că statul român ar încasa redevența la prețul la care sunt vândute astăzi gazele, "adica ar încasa dublu decât o face din 2008 încoace”.
Asociația arată însă că „Instrucțiunile tehnice privind preluarea si valorificarea cantităților de petrol reprezentând redevența”, așa cum sunt evidențiate în Ordinul ANRM nr. 98/1998, stabilesc că valoarea producției este determinată luând în considerare prețurile utilizate de titularii de acorduri de concesiune petrolieră în exploatarea cantităților proprii de petrol, prețuri care nu pot fi mai mici decât prețurile de referință stabilite și comunicate trimestrial de ANRM. Cu alte cuvinte, prețul de referință pentru gazele naturale produse domestic publicat trimestrial de ANRM nu este altceva decât o limită minimă, sub care prețul folosit pentru calcularea redevențelor nu poate coborî.
Guvernul a finalizat în toamna anului trecut proiectul noilor redevențe petroliere. La gaze naturale, pentru producția onshore, cotele procentuale sunt similare cu cele prevăzute de Legea petrolului, în vigoare din 2004, de 3,5% pentru zăcăminte care produc sub 1 milion de metri cubi/trimestru, 7,5% pentru zăcăminte care produc între 1 și 5 milioane de metri cubi/trimestru, 9% pentru zăcăminte care produc între 5 și 20 de milioane de metri cubi/trimestru și 13% pentru zăcăminte care produc peste 20 de milioane de metri cubi/trimestru.
Potrivit ANRM, în primele 9 luni din 2016, statul a încasat redevențe petroliere (cumulat, din producția internă de țiței și gaze) de 741,51 milioane lei, comparativ cu nivelul de 896,6 milioane lei din perioada similară din anul 2015. La nivelul întregului an 2015, la bugetul de stat au intrat 1,19 miliarde lei din redevențele petroliere.
