Hidroelectrica este controlată de Ministerul Energiei, cu circa 80% din capital.
De ce este important Premierul demis și interimar Ilie Bolojan, care este și ministru interimar al Energiei, a criticat dur și în mod repetat Hidroelectrica în ultimele câteva luni.
În mai, el a declarat că nu va aproba bugetul pe 2026 al Hidroelectrica decât cu condiția ca în contractele de mandat ale șefilor executivi ai celui mai mare producător de energie electrică al României să fie trecută obligația ca societatea să investească în stocare, respectiv ″clauze care să arate foarte clar că trebuie să își facă într-un an, un an și jumătate, 1.500 MW de stocare″.
De asemenea interesant Ministerul Energiei a aprobat între timp bugetul Hidroelectrica pe anul în curs, fără îndeplinirea condiției menționate, însă la începutul lunii iunie, instituția a solicitat convocarea AGA companiei, pentru aprobarea unui document intitulat ″Perspectiva Ministerului Energiei asupra elementelor principale ce ar trebui incluse în strategia de investiții a Hidroelectrica SA, ale cărei elemente se impun a fi integrate în viitoarea Scrisoare de așteptări″.
(...) Ministerul Energiei considerä cä strategia de investiții a Hidroelectrica pentru perioada 2027 - 2030 trebuie sä reflecte obiective mai ambițioase comparativ cu Planul de Administrare actual, pe baza unor analize cost beneficiu specifice, respectiv:
- dezvoltarea/instalarea/operarea/achiziția de până la 1.500 MW putere instalată BESS (în sisteme de stocare – n.r.), respectiv o capacitate de stocare de circa 6.000 MWh;
- dezvoltarea/ instalarea/operarea/achiziția unui portofoliu de proiecte regenerabile noi (hidro, inclusiv CHEAP, eolian onshore și solar fotovoltaic) de peste 2.500 MW;
- retehnologizarea și modernizarea capacitățitor hidroenergetice existente, conforrn duratei de viață a hidroagregatelor aflate în exploatare″, se menționează în documentul intitulat ″Perspectiva Ministerului Energiei asupra elementelor principale ce ar trebui incluse în strategia de investiții a Hidroelectrica SA, ale cărei elemente se impun a fi integrate în viitoarea Scrisoare de așteptări″, aprobat astăzi în ședința AGA.
Astfel, s-a votat ″actualizarea și completarea Indicatorilor Cheie de Performanță (ICP) ai Consiliului de Supraveghere/Directoratului Hidroelectrica, astfel încât aceștia să reflecte în mod corespunzător obiectivele strategice de investiții ale societății pentru perioada 2027-2030, precum și necesitatea accelerării acelor proiecte de investiții care contribuie la creșterea flexibilității Sistemului Electroenergetic Național (SEN)″, conform actului analizat de Profit.ro.
În funcție de gradul de îndeplinire a indicatorilor cheie de performanță stabiliți în contractele de mandat este calculată componenta variabilă a remunerației șefilor, adică bonusurile.
Indicatorii noi, votați sunt:
″Precizăm faptul că propunerile formulate în baza prezentului document reprezintă punctul de vedere tehnic al Ministerului Energiei, manifestat din perspectiva responsabilității pe care o are în zona de planificare și dezvoltare a sectorutui energetic, acestea fiind fundamentate pe analizele și scenariile disponibile la acest moment, inclusiv pe obiectivele asumate prin PNIESC, Strategia Energetică a României, precum și pe datele rezultate din Studiul de Adecvanță SEN (al Transelectrica – n.r.).
Responsabilitatea privind fundamentarea oportunității economice, fezabilității tehnice și implementării investițiilor propuse revine societății Hidroelectrica și organelor sale de conducere, în conformitate cu prevederile legale și atribuțiile stabilite prin cadrul de guvernanță corporativă aplicabil″, se mai spune în document.
Indicatorii de performanță pentru bonusuri de până acum nu prevedeau astfel de ținte, nici pentru Directorat, nici pentru Consiliul de Supraveghere.
În mai 2026, Bogdan Badea, directorul general interimar de atunci al Hidroelectrica, a anunțat public că se retrage din cursa pentru postul de CEO cu mandat definitiv al societății, acuzând presiuni politice.
″Nu mi se pare normal să fim subiect de dezbatere publică fără argumente, să fim forțați să facem anumite investiții care poate nu fac sens economic, să fim condiționați cu bugetul, pentru că vorbim de guvernanță corporativă. Nu mai există guvernanță corporativă în România. Este o glumă!″, a spus Badea.
De asemenea, unii experți din domeniu au criticat inițiativa Ministerului Energiei.
″Ministerul Energiei (ME) folosește poziția de acționar majoritar pentru a împinge în AGOA documentul (…). Acesta retrogradează retehnologizarea și mentenanța flotei istorice - miezul strategic al companiei/core business-ul - pe locul al treilea, prioritare devenind activele noi de stocare și sursele regenerabile (E-RES)″, spune consultantul în energie și finanțe Dan Gherghelaș.
Potrivit acestuia, managementului Hidroelectrica i se impun indicatori de performanță legați de atingerea unor volume fixe foarte mari, în MW și MWh, prin dezvoltare, instalare, operare sau achiziție.
″(…) ME împinge țintele în mecanismul corporativ, dar documentul nu conține analiza tehnico-economică care ar trebui să le susțină. Acestea sunt livrate evaziv sub formă de „opinie” (perspectivă). Se creează un cerc vicios decizional, ministerul ordonă fără să răspundă, iar managementul poate ajunge să execute sub presiunea indicatorilor și a evaluării mandatului, preluând răspunderea concretă a achizițiilor.
(…) Termenele strânse pentru îndeplinirea indicatorilor fac aproape imposibilă dezvoltarea organică (greenfield) de către Hidroelectrica. Procedurile interne și birocrația de stat ar face imposibilă atingerea pragurilor PIF/RTB în intervalul dat. Compania este forțată administrativ să renunțe la dezvoltarea proprie și să devină un cumpărător captiv de proiecte de-a gata de pe mult blamata în ultima perioadă piața secundară.
(…) Într-o piață speculativă deja aglomerată, cu proiecte aflate în diferite faze de maturitate și unde cumpărătorii privați sunt exigenți, iar marjele "dezvoltatorilor imobiliari de energie" sunt reduse de competiție, apare statul. Hidroelectrica e trimisă la cumpărături, cu un buget uriaș, într-un cadru care, prezumtiv, s-ar putea situa în afara rigorilor clasice ale achizițiilor publice″, se arată în analiza lui Gherghelaș.
