Compania de stat înființată în 2013 pentru implementarea proiectului energetic-mamut de construire a hidrocentralei de acumulare prin pompaj de 1.000 MW de la Tarnița-Lăpuștești în parteneriat cu investitori din China, idee datând din regimul Ceaușescu și declarată ca abandonată anul trecut de către autorități, se judecă de peste 3 ani cu proprii angajați, care reclamă salarii neplătite pentru perioade care, în unele cazuri, potrivit acestora, depășesc 1 an.
Ce se va întâmpla pe piața de energie din România, investițiile pregătite și ultimele date legate de liberalizarea pieței de electricitate vor fi anunțate la Videoconferința Profit Energy.forum, care va fi organizată cu sprijinul Electrica Furnizare, Nuclearelectrica, Complexul Energetic Oltenia, Biriș Goran, Federația Patronală Petrol și Gaze (FPPG) și Hidroelectrica, urmând să fie transmisă în direct și de PROFIT NEWS TV
Detalii pot fi văzute AICI
Hidro Tarnița SA este controlată în proporție de peste 99% de către Societatea de Administrare a Participațiilor în Energie (SAPE), o deținere marginală având și Complexul Energetic Hunedoara. Ministerul Energiei este acționar unic la ambele companii.
"Ca să faci o hidrocentrală prin pompaj de 1.000 de MW, un mamut, nu se mai justifică din punct de vedere economic. Practic, s-ar fi justificat pe o echilibrare regională, dacă ar fi folosit eventual și Ungariei, poate și Serbiei. În momentul când în Ungaria se construiește o centrală nucleară, ei nu mai au nevoie de această echilibrare din partea noastră (...) Nu avem justificare economică pentru Tarnița. Și atunci pentru ce să o ținem așa cu 1.000 MW ca și proiect?", declara în ianuarie 2020 ministrul de atunci al Energiei, Virgil Popescu, precizând că proiectul va fi scos din Strategia energetică națională.
Totuși, în cea mai recentă variantă a proiectului Strategiei, se vorbește în continuare de hidrocentrale cu pompaj, fără să fie menționat expres proiectul Tarnița.
"După anul 2030, centralele hidroelectrice cu acumulare prin pompaj devin oportune în mixul de capacități în toate scenariile analizate. Scenariile estimează capacități cu acumulare prin pompaj de aproximativ 1.000 MW în anul 2050, cu variații între 850 MW și 1.100 MW. Scenariile în care necesarul estimat de capacități hidroelectrice cu acumulare prin pompaj este cel mai ridicat sunt cele cu decarbonare ambițioasă", scrie în documentul citat.
Documentele de la instanțele de judecată analizate de Profit.ro arată însă o serie de probleme, putând sugera că societatea de proiect Hidro Tarnița a fost de facto abandonată de autorități încă de la finalul anului 2016.
Astfel, în martie 2018, cei 16 angajați ai Hidro Tarnița au dat compania în judecată, reclamând că, începând cu luna decembrie 2016, societatea nu le-a mai achitat salariile de bază, orele suplimentare și alte sporuri, perioadele de neplată mergând în unele cazuri până în februarie 2018. Ei au câștigat procesul definitiv în iunie 2019, instanța obligând Hidro Tarnița să le plătească salariile restante, plus dobânzi și actualizare cu inflația, iar în cazul angajaților disponibilizați – inclusiv salarii compensatorii. Totalul de plată se ridică la aproape 1,27 milioane lei.
Ulterior, neprimindu-și banii, reclamanții au obținut o decizie judecătorească de executare silită a Hidro Tarnița, însă fără rezultat. "(...) societatea nu a avut bugetul de venituri și cheltuieli aprobat în perioada pentru care creditorii solicită plata salariilor (decembrie 2016-februarie 2018 – n.r.) și nu a avut și nici nu are fonduri pentru plata salariilor, neavând disponibilități în conturi", s-a justificat compania în instanță în februarie 2019.
Hidro Tarnița nu și-a mai depus situațiile financiare la ANAF din 2017, an la finalul căruia avea în conturi circa 3.000 de lei.
În 2018, după cum a relatat atunci Profit.ro, acționarul majoritar SAPE intenționa să majoreze capitalul Hidro Tarnița cu 5 milioane lei, operațiune care însă nu a mai fost realizată, nefiind aprobată de către Guvern.
"Aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli al societății în perioada care face obiectul solicitării creditorilor de recuperare a sumelor de la societate a depins de evaluarea de către acționari și de către Ministerul Energiei a oportunității majorării capitalului social al societății Hidro Tarnița SA, cu respectarea legii și a dispozițiilor statutare. Această operațiune a depins în primă etapă de raportul privind testul operatorului economic privat în economia de piață („OEP"), ca metoda relevantă de evaluare a operațiunii de majorare a capitalului social al societății (…), inclusiv din perspectiva rentabilității și viabilității proiectului CHEAP Tarnița-Lăpuștești, în baza documentelor existente cu privire la proiect, inclusiv a Studiului de Fezabilitate care a stat la baza demarării procedurii inițiale de atragere a investitorilor (…). (…) Documentul raportul privind testul operatorului economic privat în economia de piață („OEP"), ca metoda relevantă de evaluare a operațiunii de majorare a capitalului social al societății, are caracter confidențial. În afara recomandărilor conținute, acesta nu este de interes prezentei cauze. (…) În prezent, ca urmare a finalizării analizei (…), se află în derulare un amplu proces de corespondență cu autoritățile, în speță în primă fază - cunoscută societății - cu Ministerul Energiei, urmată apoi, în condițiile în care Ministerul Energiei va face demersuri, de corespondență cu Comisia Europeană, în vederea efectuării în mod efectiv a majorării capitalului social", susținea compania în instanță în februarie 2019.
În același an, Guvernul a avut pe ordinea de zi a unei ședințe din iunie un proiect de hotărâre de aprobare a Studiului de fundamentare pentru centrala hidroelectrică cu acumulare prin pompaj Tarnița-Lăpuștești. Nici acesta nu a mai fost adoptat.
Neavând ce să execute la Hidro Tarnița, angajații cu salarii restante au dat în judecată acționarul majoritar SAPE și Ministerul Energiei, cerând instanței să confirme calitatea acestora de terți popriți și să aprobe plata sumelor care li se cuvin din conturile celor două entități. Asta în baza prevederii din Codul Civil care stipulează că "Sunt supuse urmăririi silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deținute în numele său de o a treia persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente".
Instanța le-a respins cererea, arătând că acționarul majoritar SAPE și autoritatea tutelară a acestuia, Ministerul Energiei, nu datorează nicio sumă de bani către Hidro Tarnița și, ca atare, nu pot fi terți popriți. Astfel, salariații au pierdut procesul în aprilie 2021, iar în prezent este judecat apelul declarat de aceștia.
Hidro Tarnița a acumulat datorii restante și la bugetele statului, în cuantum de peste 662.000 lei la 31 martie 2021. De altfel, încă din 2019, ANAF a pus sechestru pe un autoturism Dacia Duster AC Break din 2014 al companiei, evaluat la circa 59.000 lei plus TVA.
Timp de 2 ani, în perioada august 2014 – august 2016, Hidro Tarnița a derulat o procedură de selecție de investitori privați parteneri pentru proiectul hidrocentralei Tarnița Lăpuștești. În urma etapei de precalificare au rămas în cursă trei consorții formate din companii din China, respectiv Gezhouba Group Company Limited-Wu Lingpower Corporation, China Huadian Engineering-Guizhou Wujiang Hydropower și Huaneng Lancang River Hydropower-Hydrolancang International Energy.
În septembrie 2017, însă, Guvernul a decis să întrerupă procedura de selecție și să analizeze alte modalități de atragere de investitori pentru proiectul Tarnița, luând în calcul inclusiv implementarea acestuia prin metoda parteneriatului public-privat.
În programul de guvernare al Guvernului Dăncilă se menționa că "Realizarea proiectului centralei hidroelectrice prin pompare Tarnița Lăpuștești (1.000 MW) și a altor centrale hidroelectrice poate să contribuie la asigurarea rezervei de putere, la reglajul frecvență putere, cerință imperativă a Sistemului Energetic European".
Proiectul hidrocentralei Tarnița-Lăpuștești prevedea că aceasta ar fi urmat să fie construită, pe parcursul a 5-7 ani, la 30 de kilometri de orașul Cluj-Napoca, pe valea râului Someșul Cald. Unitatea era prevăzută să aibă patru grupuri de 250 MW fiecare, scopul ei fiind echilibrarea sistemului energetic național, în perspectiva potențialei intrări în funcțiune a reactoarelor 3 și 4 de la centrala nucleară de la Cernavodă, dar și ca urmare a majorării puterii instalate în centrale eoliene și solare, cu producție intermitentă.
Unii experți în energie au susținut însă că proiectul este unul ineficient, care nu va putea fi amortizat niciodată în condiții de piață. Costurile investiției au fost estimate la peste 1 miliard de euro.
În 2014, Guvernul Ponta a adoptat o ordonanță care prevede ajutoare de stat masive investitorilor în hidrocentrale cu acumulare prin pompaj, care stochează energia electrică, cum ar fi proiectul Tarnița-Lăpușteni.
