Salariile de bază, fixe, ale CEO-ului și ale directorului comercial ai Gabriel Resources, compania care controlează Roșia Montană Gold Corporation (RMGC), au fost majorate cu 10%, respectiv 11%, după negocieri purtate în lunile martie și aprilie ale acestui an, majorările fiind aplicate retroactiv începând cu 1 ianuarie 2017, potrivit unui document al companiei.
Astfel, salariul anual al președintelui și directorului general al Gabriel Resources, Jonathan Henry, a fost majorat de la 715.052 la 786.557 dolari canadieni (circa 531.000 euro pe an, 44.250 euro pe lună), iar cel al directorului comercial Richard Brown, cu 11%, la 446.907 dolari canadieni (circa 302.000 euro pe an sau 25.000 euro pe lună).
Salariile directorului financiar al Gabriel Resources, Max Vaughan, și cele ale șefilor români ai subsidiarei locale Roșia Montană Gold Corporation (RMGC), care se ocupă direct de proiectul minier aurifer omonim blocat, Dragoș Tănase și Nicolae Suciu, au fost menținute la nivelurile de anul trecut.
Max Vaughan câștigă 402.217 dolari canadieni pe an (272.000 euro, respectiv 23.000 pe lună), directorul general RMGC Dragoș Tănase – 318.963 dolari canadieni (215.000 euro pe an, 18.000 euro pe lună), iar directorul adjunct Nicolae Suciu – 220.552 dolari canadieni (149.000 euro pe an, 12.000 euro pe lună).
Directorilor companiei-mamă Gabriel Resources li s-au tăiat lefurile anul trecut, comparativ cu sumele încasate în 2015, ca parte a programului de reducere a costurilor companiei, în timp ce șefii români ai RMGC s-au bucurat de majorări salariale. În plus, Tănase și Suciu au primit în 2016 și bonusuri, echivalente cu 25% din salariile lor anuale, respectiv de 78.273 și 53.958 dolari canadieni (circa 53.000 și 36.000 euro).
"Până acum, programul de remunerare a executivilor companiei a fost conceput în jurul dezvoltării proiectului minier. De acum, Gabriel Resources trebuie să se asigure că obiectivele sale de remunerare sunt capabile să-i motiveze și să-i rețină pe managerii cu calitățile și experiența relevante, într-un context caracterizat de riscuri și incertitudini mari legate de evoluția arbitrajului de la Centrul Internațional de Reglementare a Disputelor privind Investițiile de pe lângă Banca Mondială (ICSID) de la Washington și de percepția că este puțin sau deloc probabil ca proiectul minier să ajungă să fie implementat și că, deci, perspectiva de a-și păstra pozițiile în cadrul Gabriel Resources este potențial limitată", se arată în documentul citat.
Gabriel Resources a anunțat la finalul lunii iunie că intenționează să ceară despăgubiri de 4,4 miliarde de dolari americani (5,7 miliarde de dolari canadieni) de la statul român, acuzând încălcarea de către România a tratatelor bilaterale de protejare reciprocă a investițiilor, prin blocarea proiectului minier aurifer de la Roșia Montană.
Compania arată în document că executivii-cheie trebuie păstrați și pentru cunoștințele lor extinse și detaliate legate de istoricul și evoluția proiectului Roșia Montană al RMGC din anii ’90 încoace, cunoștințe relevante pentru procedura de arbitraj.
Cererea inițială de arbitraj a fost depusă la ICSID în iulie 2015. După câteva luni, în luna decembrie a acelui an, Gabriel Resources a decis să implementeze un program de retenție a angajaților-cheie, pentru a se asigura că aceștia nu părăsesc compania pe perioada arbitrajului, care, pe baza celor mai recente informații, ar putea să dureze și până în 2020.
În cadrul acestui program de retenție, în iulie 2016, a fost creat din punct de vedere juridic un fond care, în eventualitatea în care Gabriel Resources va avea câștig de cauză în arbitraj, va fi alimentat cu 7,5% din primii 500 milioane dolari din despăgubirile totale câștigate de companie la Washington (37,5 milioane dolari), plus 2,5% din ceea ce depășește suma de 500 milioane dolari. Acest fond va fi utilizat după eventuala victorie în arbitraj pentru recompensarea managerilor, a angajaților de bază ai companiei și a altor experți care au contribuit la obținerea rezultatului pozitiv, sumele individuale pe care le va încasa fiecare urmând să fie stabilite atunci.
"Nevoia esențială de a asigura motivația managerilor-cheie s-a menținut în 2016, an în care compania s-a concentrat în mod necesar pe controlul costurilor, inclusiv pe reducerea semnificativă a numărului de angajați, pe provocările culturale și legate de societatea civilă din România ale RMGC și pe dificultăți de natură legală, fiscală și politică. Această nevoie se va manifesta și în 2017", se afirmă în documentul Gabriel Resources.
Pe lângă salarii și bonusuri, managerii Gabriel Resources și RMGC au mai fost recompensați cu acțiuni și opțiuni pe acțiuni ale companiei.
De asemenea, contractele directorilor conțin prevederi referitoare la plățile compensatorii pe care sunt îndreptățiți să le primească de la companie în caz că sunt demiși din funcții fără să fi fost în vreun fel în culpă față de angajator sau dacă intervin schimbări majore în structura de acționariat. De la 1 ianuarie 2017, aceste beneficii au fost reduse semnificativ în cazul CEO-ului Jonathan Henry și al directorului comercial Richard Brown.
România are la dispoziție aproape 6 luni, până pe 15 februarie 2018, pentru a răspunde memoriului depus de canadieni la Tribunalul Arbitral de la Washington. Ultima audiere în proces, cu participarea ambelor părți, este prevăzută pentru intervalul 9-20 septembrie 2019, iar decizia finală ar putea fi împinsă în 2020.
Statul român este reprezentat în acest moment în litigiul cu Gabriel Resources de la ICSID de către consorțiul format din casa elvețiană de avocatură Lalive din Geneva și firma românească Leaua și Asociații. De cealaltă parte, acționarul majoritar al RMGC se bazează pe americanii de la White&Case și pe românii de la Țuca, Zbârcea și Asociații.
Gabriel Resources deține 80,69% din acțiunile Roșia Montană Gold Corporation (RMGC), dezvoltatorul proiectului minier aurifer blocat de la Roșia Montană, restul capitalului fiind controlat de statul român, prin Minvest Roșia Montană, societate controlată integral de Ministerul Economiei.
Senatorul USR Mihai Goțiu i-a adresat recent o interpelare premierului Mihai Tudose în care susține că, conform unor surse din cadrul Executivului, firma de avocatură care reprezintă România în disputa cu compania canadiană i-ar fi trimis o scrisoare premierului în care i-ar fi sugerat să se retragă din arbitraj și să avizeze proiectul minier de la Roșia Montană.
În interpelare, Goțiu îi solicită lui Mihai Tudose să confirme sau să infirme existența scrisorii și să prezinte principiile pe care se fundamentează apărarea statului român.
"De asemenea, în interpelare, Mihai Goțiu face trimitere la un nou proiect de modificare a Legii minelor, foarte asemănător cu cel care a scos cetățenii în stradă în toamna lui 2013, care urmează să intre în Parlament săptămânile viitoare, dar și la declarațiile ministrului Culturii, Lucian Romașcanu, din această vară, în care s-a făcut referire la sacrificarea unei părți a patrimoniului cultural de la Roșia Montană, pentru a permite deschiderea minei", se arată într-un comunicat al USR.
Potrivit documentelor depuse de cele două părți la Tribunal, Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) declasificase, până la finalul lunii august a anului trecut, un număr de 242 de documente oficiale anterior clasificate ca secrete de serviciu, legate de proiectul minier aurifer blocat de la Roșia Montană, și era, la acea dată, în curs de a declasifica alte 248, pentru a putea fi consultate, utilizate și prezentate ca probe de către părți în cadrul procedurii de arbitraj.
Printre documentele care erau în curs de declasificare la 31 august 2016 se număra și Licența de concesiune pentru exploatare încheiată de ANRM cu RMGC în 1999, plus actele adiționale ulterioare și anexele acesteia.
Tribunalul ICSID care judecă arbitrajul a decis în iunie anul acesta că publicul și părțile neimplicate în dispută nu vor avea acces la rapoartele experților prezentate în cadrul procedurii și nici la declarațiile martorilor din proces.
