Monika Devi stă la coadă de o săptămână pentru a obține o butelie de gaz. În fiecare zi, se trezește la ora trei dimineața, își ia butelia goală și merge pe o stradă îngustă din Noida, un oraș satelit al capitalei New Delhi, unde un camion obișnuia să aducă butelii pline cu gaz și să le ia pe cele goale. La fel ca și alte peste 200 de persoane care așteaptă în acest loc, Monika Devi va pleca, din nou, cu mâinile goale, comentează EFE.
''Gătim cu lemne. Este singura alternativă pentru a ne hrăni copiii'', spune Devi, care la 50 de ani face curățenie în case pentru 6.000 de rupii (aproximativ 65 de dolari) pe lună, scrie Agerpres.
Într-un efort de a proteja cei 1,4 miliarde de locuitori de creșterea prețurilor globale, Guvernul de la New Delhi a menținut tarifele interne la gaze la aproximativ 900 de rupii (9,72 dolari) pe butelie. Cu toate acestea, autoritățile neagă orice penurie, compania de stat Indian Oil Corp îndemnând oamenii să ''ignore zvonurile''.
Între timp, în Noida și în întreaga țară, cozile la butelii devin tot mai lungi.
Vivek Yadav, un tânăr de 22 de ani care lucrează într-o fabrică de textile, spune că familia sa a rămas fără butelie acum două săptămâni și, de atunci, a petrecut ore întregi în zadar la punctul de distribuție. ''Nu pot merge la muncă, așa că a trebuit să împrumut bani de la un prieten pentru ca familia mea să poată supraviețui. În loc să mâncăm patru roti (pâini), mâncăm două'', se plânge el.
''Cei mai săraci sunt cei mai afectați'', spune economistul Santosh Mehrotra, profesor la Universitatea din Bath. Motivul, explică el, este acela că bogații tind să locuiască în cartiere cu conducte de gaze, iar clasa de mijloc își poate permite să păstreze butelii de rezervă.
Cei care își permit apelează la piața neagră de GPL, care a câștigat teren pe fondul haosului, vânzătorii informali percepând până la de patru ori prețul reglementat pentru o butelie.
Pentru a combate revânzarea ilegală, autoritățile au efectuat peste 3.000 de raiduri numai luni, pe lângă 1.200 de inspecții surpriză la companiile de distribuție.
''Războiul restricționează oferta, iar plafonarea prețurilor limitează răspunsul pieței. Când ambii factori sunt combinați, penuriile devin inevitabile, iar piețele informale intervin pentru a satisface cererea'', explică Shishir Priyadarshi, președintele Fundației de Cercetare Chintan și fost director al Organizației Mondiale a Comerțului.
La coada din Noida, căldura și oboseala pun stăpânire pe o mulțime care cere răspunsuri. Unii dau vina pe guvernul lor, alții pe Iran sau pe Statele Unite. Toți sunt de acord că țara nu a mai cunoscut o astfel de criză energetică de decenii.
''Situația este mai gravă decât în timpul pandemiei'', se plânge Fayazul Haque, în vârstă de 63 de ani.
De la începutul războiului din Iran, șase nave indiene au reușit să traverseze Strâmtoarea Ormuz, iar Guvernul și-a unit eforturile diplomatice pentru a asigura comerțul cu combustibil.
''Conflictul cu Iranul a demonstrat fragilitatea logisticii energetice globale, în special pentru țări precum India, care depind în mare măsură de importurile din Orientul Mijlociu'', spune Priyadarshi. ''Această criză ar trebui să servească drept un semnal de alarmă'', concluzionează Priyadarshi, într-o reflecție asupra Indiei anului 2026, unde tehnologia digitală permite rezervarea unei butelii de gaz în câteva secunde, dar criza globală îi obligă pe oameni să gătească cu crengi uscate.
