Noua directivă a gazelor negociată de președinția României la Consiliului Uniunii Europene va avea un impact semnificativ, nu atât asupra dezvoltării coridorului nordic de transport al gazelor (Nord Stream 2), cât mai ales asupra coridorului sudic, unde Bulgaria va deveni un jucător cheie, cu un rol asemănător celui jucat de Germania în Nord Stream 2.
Noua directivă, deși prevede ca noile gazoducte dintr-o țară non-membră a UE într-o țară membră UE să se supună legislației europene, acordă drepturi de reglementare și posibilitatea de a aplica anumite excepții statului european în care respectivul gazoduct atinge teritoriul Uniunii pentru prima dată. Dacă în cazul Nord Stream 2 acesta este Germania, în cazul Turk Stream statul care va deține “pâinea și cuțitul” reglementărilor și organizării de licitații de rezervare de capacități va fi Bulgaria.
Este adevărat că autoritățile de reglementare de la Sofia vor trebui să se consulte cu ANRE, însă șansele ca propunerile Bucureștiului să fie luate în considerare sunt probabil idenitice cu șansele ca Berlinul să țină cont de cele ale Varșoviei.
Derogări pentru "recuperarea investițiilor" și "securitatea alimentării" cu gaze
Gigantul rus Gazprom este foarte probabil mulțumit de rezultatul negocierilor, acordul UE privind prelungirea Turk Stream în Europa fiind mult mai greu de obținut decât în cazul gazoductului ruso-german. Dacă în cazul Nord Stream 2, rușii aveau un aliat puternic, Germania, în cazul Turk Stream cel mai puternic stat UE interesat ar fi fost Italia, cu o putere de negociere redusă la nivelul UE. Potrivit viitoarei legislații europene negociată sub președinția României, reglementarea gazoductului sudic va deveni atributul autorităților de la Sofia, cu care istoric Rusia are o relație privilegiată.
Bulgarii s-au pregătind din timp, fiind conștienți de șansa lor de a deveni cel mai important hub regional. În timp ce guvernanții românii “furau” de pe terminalul vienez CEGH prețul de referință al gazelor pentru obține mai mulți bani la buget, Bulgartransgaz semna cu CEGH un memorandum privind crearea Hub-ului de gaz balcanic.
România a negociat o directivă pe baza căreia va deveni subiect al unei proceduri de infringement
Interesant este că memorandumul bulgaro-austriac a fost semnat pe 20 decembrie 2018, la numai o zi de la anunțarea și cu numai o zi înaintea adoptării controversatei OUG 114, care desființează practic piața de gaze naturale din România. Acest lucru face imposibilă practic aplicarea Codului de Rețea stabilit prin Regulamentului UE nr. 312/2014, fără de care România nu poate avea nicio pretenție la vreun statut de hub. Pentru că, prin plafonarea prețului la gazele produse intern la 68 lei/MWh atât pentru consumatorii casnici cât și pentru cei industriali (care vor fi obligați să cumpere totuși și gaze de import) pe piețele OPCOM se vor tranzacționa practic numai gaze de import.
De altfel, textul directivei negociat de președinția României se referă și la Codul de Rețea (alineatul 5d) și conține elemente care vor conduce la declanșarea unei proceduri de infringement împotriva Bucureștiului ca urmare a adoptării OUG 114. Vicepreședintele ANRE, Zoltan Nagy Bege, a anticipat acest lucru și a introdus, prin intermediul senatorului UDMR Antal Lorant, în Comisia pentru Energie de la Senat 2 amendamente menite a evita declanșarea procedurii de infringement: unul prin care se elimină plafonarea prețului gazelor pentru clienții industriali, iar altul prin care se elimină coșul producție internă-import pentru aceștia.
Potrivit oficialului ANRE, propunerea de introducere a coșului intern-import este total incompatibilă cu echilibrarea zilnică a utilizatorilor rețelei de transport de gaze, "fiind imposibil să te și echilibrezi și să respecți și coșul, în condițiile în care prevederile Regulamentului UE nr. 312/2014 de stabilire a unui Cod de rețea privind echilibrarea rețelelor de transport de gaze sunt direct aplicabile, iar nerespectarea acestora poate conduce la declanșarea procedurii de infringement".
“Hăbulețul” bulgar a surclasat Marele Hub Românesc
Dar cum se face că, deși, potrivit delirului politicienilor autohtoni, România este “singurul producător de gaze din UE”, Sofia a reușit să devină hub regional în detrimentul Bucureștiului?
"Avem toate datele pentru a deveni hub regional de gaze, trebuie doar să ne organizăm. Eu am constatat că fiecare din țările noastre vrea să fie câte un hăbuleț. România are ceva ce altor le lipsește: noi avem resurse", spunea ministrul energiei, Anton Anton, în vara acestui an.
Ce uita să precizeze (sau poate chiar nu știa) ministrul român este că prin “hăbulețul” bulgar vor tranzita și se vor tranzacționa mai multe zeci de miliarde de metri cubi anual (15 miliarde gaz rusesc din conducta alocată UE din Turk Stream, dar și o parte din cele 23 de miliarde metri cubi din TANAP, care pentru 2026 vor crește la 31 miliarde, pentru a ajunge într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat la capacitatea totală de 60 miliarde). Comparativ, producția anuală a Neptun Deep, în cazul în care Exxon și OMV Petrom ar lua decizia finală de investiție, ar fi de doar 6,3 miliarde de metri cubi.
România ar fi putut “fura startul” în cazul declanșării producției de gaze din Marea Neagră înainte ca primul metru cub de gaz rusesc din Turk Stream să ajungă în Bulgaria. Numai că, deși Exxon și OMV Petrom ar fi putut lua decizia de investiție mai devreme, din 2016 sau 2017, guvernanții au întârziat adoptarea legii offshore, iar când au adoptat-o, în aceasta a introdus o serie de prevederi fiscale care face gazul din Marea Neagră necompetitiv cu cel rusesc (care are costuri extrem de reduse de producție). Așa se face că, în loc să înceapă producția, cele două companii au anunțat amânarea luării deciziei finale de investiție.
Iar luarea unei decizii de investiție favorabile va deveni cu atât dificilă după ce gazul rusesc va începe să curgă prin Bulgaria. Acesta va pune presiune pe prețuri și pe competitivitatea gazului offshore din Marea Neagră. În plus, la Sofia vor fi probabil organizate toate licitațiile de rezervare de capacitate de transport (inclusiv pe BRUA), ceea ce va condiționa vânzarea de gaze din Marea Neagră.
Independența energetică transformată în politică izolaționistă
Marele obstacol al României și principalul motiv pentru care a pierdut poziția de hub regional în defavoarea Bulgariei este însă absența oricărei interconectivități cu statele vecine. Singurele conducte prin care se poate exporta gaz din România sunt cele construite de Gazprom (și operate, până de curând, exclusiv de compania rusă) în Dobrogea.
În ultimii 30 de ani guvernele României au dus o politică protecționistă (cu consumatorii interni) și de “independență energetică”, care în ultimii ani s-a transformat într-o politică izolaționistă de-a dreptul.
Pentru ca nu cumva producătorii de gaze autohtoni să exporte gazele “poporului”, guvernanții au sabotat orice dezvoltare a infrastructurii de export. Și, ca și cum acest lucru nu ar fi fost suficient, au impus și cote de tranzacționare a gazelor pe piețele interne.
În aceste condiții, era practic imposibil să se dezvolte o piață de gaze funcțională și o platformă de tranzacționare a capacităților de transport transfrontalier, absolut necesare unui hub energetic. Degeaba ai resurse, dacă n-ai infrastructură, piață și platformă de tranzacționare. De altfel, în prezent alocarea capacităților transfrontaliere de transport româno-ungare, dar și româno-bulgare se face pe platforma operatorului de transport ungar, echivalentul Transgaz-ului autohton.
