Incertitudinea nu mai este o excepție, ci o caracteristică structurală a economiei globale. În acest context, companiile locale iau decizii strategice într-un cadru marcat simultan de transformare tehnologică accelerată, volatilitate geopolitică, presiune climatică și schimbări majore în piața muncii.
Cel mai recent studiu Aon, Global Risk Management Survey 2026 - A New Era of Converging Risks and Accelerating Disruption, arată că organizațiile din întreaga lume se confruntă cu patru megatendințe care remodelează fundamental arhitectura riscului: tehnologia, comerțul global, clima și forța de muncă. Riscurile devin sistemice, interconectate și, în tot mai multe cazuri, parțial sau total neasigurabile. Diferența reală între companiile vulnerabile și cele reziliente este capacitatea de a integra riscul în procesul decizional strategic.
Tehnologia: riscul numărul 1, astăzi și în viitor
Riscul cibernetic ocupă prima poziție atât în prezent, cât și în proiecțiile pentru următorii ani. Incidentele cibernetice au crescut semnificativ în 2025, iar integrarea accelerată a inteligenței artificiale generează vulnerabilități noi, la nivel de date, modele, reputație și responsabilitate legală.
Digitalizarea creează avantaje competitive, dar și o suprafață de expunere extinsă. Companiile care tratează guvernanța AI și securitatea cibernetică ca teme exclusiv IT își asumă un risc major. În 2026, cyber și AI devin teme de board, cu implicații directe asupra continuității operaționale, stabilității financiare și valorii de piață.
„Trăim într-un context în care riscurile nu mai pot fi gestionate fragmentat. Convergența dintre tehnologie, geopolitică, climă și forța de muncă obligă companiile să treacă de la reacție la strategie și de la evaluări calitative la cuantificare financiară a riscului”, subliniază Eugen Anicescu, CEO Aon România.
Geopolitica și comerțul global: impact direct asupra lanțurilor de aprovizionare
Volatilitatea geopolitică a urcat semnificativ în clasamentele globale de risc, afectând lanțurile de aprovizionare, accesul la piețe, reglementările și stabilitatea bilanțurilor. Analizele arată că o perturbare majoră a lanțului de aprovizionare poate eroda până la 45% din EBITDA anuală, pe un orizont de zece ani, în sectoarele cu expunere ridicată.
Pentru companiile din România, integrate în rețele comerciale europene și globale, acest risc nu mai este teoretic. Presiunea vine atât din competiția externă, cât și din necesitatea de a cartografia furnizorii critici, de a rula scenarii de stres și de a consolida lichiditatea. Într-o economie interdependentă, reziliența lanțului de aprovizionare devine un avantaj competitiv real.
Clima și dezastrele naturale: un risc financiar major
Schimbările climatice și dezastrele naturale ating cele mai ridicate niveluri din istorie în clasamentele de risc. În ultimii ani, pierderile asigurate din catastrofe naturale au depășit constant 100 de miliarde de dolari anual, iar doar în 2024 s-au înregistrat aproximativ 140 de miliarde USD de pierderi asigurate și peste 300 de miliarde USD de pierderi economice totale.
Pentru România, unde fenomenele extreme devin tot mai frecvente, riscul climatic nu mai este o temă exclusiv de conformare ESG, ci un factor direct de afectare a operațiunilor, proprietăților și lanțurilor logistice. Modelele de catastrofă, soluțiile parametrice și integrarea riscului climatic în deciziile de investiții devin instrumente esențiale pentru protejarea capitalului.
Forța de muncă: veriga critică a rezilienței
Deși riscurile legate de forța de muncă nu domină întotdeauna topurile de percepție, ele reprezintă o verigă critică în strategiile de reziliență. La nivel global, problemele de sănătate mintală generează pierderi anuale de aproximativ un trilion de dolari prin scăderea productivității, iar aproape jumătate dintre competențele actuale ale angajaților vor fi afectate de automatizare și inteligență artificială în următorii cinci ani.
Pentru companii, acest context înseamnă că strategia de workforce trebuie aliniată cu obiectivele de performanță și reziliență. Sănătatea angajaților, retenția talentelor, recalificarea și cultura organizațională orientată spre risc devin componente esențiale ale stabilității pe termen lung.
Gap-ul real: nu conștientizarea, ci cuantificarea
Poate cel mai relevant rezultat al ediției 2026 a studiului Aon este diferența majoră dintre percepția riscului și acțiune. Deși majoritatea organizațiilor recunosc existența riscurilor majore, doar un procent redus le cuantifică efectiv în termeni financiari și utilizează analize avansate pentru a evalua eficiența programelor de asigurare.
Într-o lume a riscurilor convergente, cadrele tradiționale de risk management devin insuficiente. Este necesară trecerea de la evaluări calitative la modele integrate, bazate pe date, scenarii și impact financiar asupra bilanțului.
De la management reactiv la leadership strategic al riscului
Organizațiile cu reziliență ridicată tratează riscul ca pe un element strategic, nu ca pe o funcție de conformare. Ele integrează riscurile tehnologice, geopolitice, climatice și de workforce într-o abordare unitară, folosesc scenarii și teste de stres pentru a cuantifica inclusiv riscurile neasigurabile și ridică guvernanța riscului la nivel de board.
Pentru mediul de business din România, mesajul Aon este clar: în 2026, competitivitatea nu mai este definită doar de costuri și marje, ci de capacitatea de a naviga convergența riscurilor globale prin decizii locale bine fundamentate. În noua eră a disrupției accelerate, organizațiile care transformă riscul într-un instrument strategic vor fi cele care nu doar rezistă, ci cresc.
