Carlos Tavares, CEO Stellantis, a făcut o declarație destul de evazivă referitoare la mărcile din grup. Supărat pe rezultatele financiare ale grupului, la finalul primului semestru din 2024, el a răspuns unor întrebări referitoare la posibilitatea închiderii unora dintre mărcile grupului. „Nu ne putem permite să avem mărci care nu fac bani” a spus Tavares, dar afirmația a fost clar una făcută la nervi. La momentul fuziunii PSA – FCA, în 2021, șeful grupului a anunțat ferm: mărcile au 10 ani la dispoziție să facă profit.
Sunt mărcile grupului Stellantis într-un pericol real să fie închise înainte de termenul de grație de 10 ani? Foarte puțin probabil, deși titlurile publicațiilor n-au pierdut ocazia să redea declarația lui Carlos Tavares, care a spus răspicat „Rezultatele sunt sub așteptările noastre”, în prezentarea rezultatelor financiare pe primele șase luni ale anului.
„Dacă nu fac bani, îi vom închide”, așa a concluzionat șeful Stellantis, în fața jurnaliștilor, dar realitatea este că toate mărcile au planuri de produse care se întind pe cel puțin 10 ani. Primele modele dezvoltate în era Stellantis, pe platforme noi, abia acum încep să fie lansate, având în vedere că programul unui model noi se întinde pe circa 4 – 5 ani de la prima idee, până la intrarea în fabricație. Chrysler, Alfa Romeo, Lancia, sunt doar câteva exemple de mărci care au un plan clar de relansare și au în plin proces de dezvoltare mai multe modele noi. Închiderea acestor mărci ar însemna aruncarea la gunoi a sute de milioane, poate chiar miliarde de euro.
Mai multe sondaje făcute de presa americană și italiană au încercat să vadă ce crede publicul despre riscul unor branduri să devină istorie, așa cum s-a întâmplat, de exemplu, acum 15 ani, la General Motors, când falimentul a închis porțile unor branduri celebre precum Hummer sau Pontiac.
În primul rând, toată lumea este de acord că mărcile principale, fie că vorbim despre cele franceze, Peugeot și Citroen, fie despre cele italiene, Fiat, Maserati, Alfa Romeo, fie despre Opel-ul german, sunt esența acestui grup. Pe de altă parte, Chrysler, esența activității americane a acestui grup, alături de Jeep, are o poziție ingrată, pentru că numele său contează enorm, vânzările sale încă mai generează venituri, dar o gamă redusă aproape la zero se confruntă cu posibile pierderi financiare importante. Stellantis nu publică rezultate financiare separate pe branduri, ci doar vânzări regionale, care arată că vânzările mărcii Chrysler scad de la un an la altul, în condițiile în care mai vinde, pe piața americană, doar MPV-ul Pacifica și bătrânul 300C.
Pe de altă parte, Jeep s-a transformat într-un vector de succes, cu ajutorul reputației numelui și cu cel al platformelor Stellantis, care au condus la lansări de succes ale noilor modele Jeep, inclusiv în Europa.
Chrysler și Jeep au avut în primele șase luni ale anului cele mai mici scăderi ale vânzărilor pe piața din SUA, dintre toate mărcile grupului, 8-9 procente, dar cu volume complet diferite: dacă Jeep a vândut peste 300.000 de vehicule, Graand Cherokee fiind cel mai vândut model, cu peste 100.000 de unități, Chrysler a depășit timid 74.000 de vehicule vândute, aproape toate fiind generate de Pacifica.
Pe de altă parte, cele două mărci înrudite, Dodge și RAM, balansează permanent între renume și lipsa de modele. RAM este a doua cea mai vândut marcă a grupului, în SUA, dar vânzările sale sunt susținute aproape în exclusivitate (180.000 de unități, scădere -26%) de familia 1500/2500, cu un mic aport al ProMaster Van, un Fiat îmbrăcat în haine americane. Dodge, în schimb, s-a apropiat de pragul de 100.000 de vehicule vândute (scădere de -16%) cu patru modele diferite, unele învechite, care deja au fost scoase din fbricație, pe lângă noul Hornet, care este un Alfa Romeo rebranduit.
Inutil să mai spunem că Fiat și Alfa Romeo nu contează în economia vânzărilor Stellantis pe piața americană.
În Europa, situația nu este chiar atât de gravă decât pentru câteva dintre cele 10 mărci regionale. Abarth este marca premium sport a Fiat, dar vânzările sale sunt infime. DS Automobiles și Lancia sunt în aceeași barcă, cu vânzări slabe și un nivel de popularitate redus. Alfa Romeo și Maserati oscilează între potențialul uriaș și realitatea care generează pierderi.
În aceste condiții, opțiunea publicului pentru ca unele mărc si dispară este doar simbolică dar poate deveni, eventual, un instrument de măsură pentru managementul companiei Stellantis. Iată care sunt cele cinci mărci în pericol să dispară din portofoliul Stellantis:
1. Chrysler este considerată de cititorii americani marca cea mai potrivită pentru a fi închisă, probabil și pentru că planurile pentru o gamă viitoare nu sunt atât de consistente. Lansarea unui nou SUV, electric, bazat pe platforma STLA Medium, anticipat de conceptul Airflow, este un semnal pentru renașterea unui brand istoric, dar numai timpul va demonstra dacă a fost o decizie corectă.
2. DS este o marcă premium a fostului grup Peugeot Citroen, fiind derivată din Citroen. Deși investițiile în această marcă au fost consistente în ultimii 10 ani, vânzările întârzie să crească, deși mașinile au beneficiat permanent de cele mai bune platforme ale grupului.
3. Lancia este una dintre mărcile care au tras în jos grupul Fiat, de la relansarea sa, în pofida renumelui pe care încă îl mai are în Europa. Stellantis a pus mare preț pe succcesul Lancia și planul de noi modele a început să fie pus în aplicare cu noul Ypsilon, care, însă, pare că nu are succesul scontat. În prezent, marca italiană nu mai vinde niciun alt model, dar are în dezvoltare alte două modele cu care și-a propus să devină profitabilă.
4. Abarth este un subbrand de performanță al Fiat și vânzările sale sunt insuficiente pentru a fi și profitabile, în raport cu investițiile necesare unui marketing de calitate. Abarth a renăscut în perioada în care Luca de Meo, actualul CEO al Renault, conducea destinele Fiat și a făcut și atunci ce a făcut la SEAT cu Cupra iar acum încearcă să facă cu Alpine la Renault.
5. Maserati nu poate fi închis, dar ar putea fi vândut sau transferat. Deși a generat profituri importante în anii trecuți, marca de lux a intrat într-un con de umbră din cauza investițiilor reduse în noi modele și în noi tehnologii, inclusiv electrice, în epoca regretatului Sergio Marchionne, iar astăzi plătește polițele acestei politici nefericite. Una dintre variantele vehiculate în spațiul public este vânzarea mărcii acționarilor Ferrari, o parte din ei fiind acționari și la Stellantis. Compania de mașini sport ar avea resursele necesare pentru a investi și a resuscita un brand cu un potențial uriaș.
