Toyota, cel mai mare constructor de automobile, conform vânzărilor înregistrate în 2020, Volkswagen, principalul competitor al japonezilor, care își dispută titlul de lider global în acest an, Stellantis, noua companie gigant, creată la începutul acestui an prin fuziunea PSA Group și FCA, dar și companii la fel de mari, precum Daimler sau General Motors, Alianța Renault – Nissan – Mitsubishi, grupul Hyundai – Kia sau celebra Ford, toate sunt conectate în acest moment la piața de automobile din China, cea mai mare din lume, chiar și într-un an în care pandemia și criza de semiconductori au adus scăderi mari ale vânzărilor.
Unul dintre analiștii pasionați de informațiile mai puțin accesibile din industria auto, Felipe Munoz, de la Jato Dynamics, a publicat pe blogul personal un infografic spectaculos care scoate în evidență incredibilele legături pe care industria auto le are, dincolo de frontiere și acționari. Practic, toate companiile auto tradiționale - constructorii cu istorie din Europa sau SUA - sunt legate între ele cu ajutorul unor companii chineze, care crescă fără oprire și par să controleze în acest moment industria auto.
Odată cu intrarea pe piața din China, constructorii europeni și americani au fost obligați de legislația chineză să înființeze parteneriate, companii de tip joint-venture, cu constructori locali, fie de stat, fie privați, pentru a putea primi autorizare de funcționare. Este o istorie veche de zeci de ani, care între timp s-a încheiat, dar care a contribuit la creșterea rapidă a companiilor chineze. Acestea au avut acces la know-how, la tehnologie, la instrumente de marketing moderne și la proiecte de dezvoltare care au permis ca industria chineză de automobile să ajungă din urmă și chiar să întreacă pe anumite segmente (vezi propulsia electrică) constructorii tradiționali occidentali. Mai mult decât atât, puterea pe care au căpătat-o unele dintre companiile chineze le-au permis acestora să forțeze partenerii europeni și americani să accepte legături „primejdioase” cu concurenți ai acestora. Situația în care se află, de exemplu, Stellantis și Renault, care au parteneriate cu Dongfeng (care e și acționar Stellantis), deși sunt concurente pe piața din Europa și pe alte piețe ale lumii, este un bun exemplu.
La fel s-a întâmplat cu Geely, care controlează Volvo, dar a reușit să pună la punct parteneriate cu Daimler și, mai nou, cu Renault. BAIC, la rândul său, stă în echilibru între Daimler și grupul Hyundai, în timp ce FAW, parteneri tradiționali ai grupului Volkswagen, au un parterniat similar cu concurenții de la Toyota.
Graficul realizat de Felipe Munoz, în care companiile chineze sunt ilustrate cu culoarea roșie, este extrem de sugestiv pentru încrengătura industrială creată de diabolicul sistem legislativ care a impus modelul joint-venture în China. Deși acesta nu mai este obligatoriu pe piața locală, 99% dintre parteneriate au rămas în picioare și continuă să funcționeze, dovedindu-se instrumente utile pentru penetrarea uriașei piețe din China, datorită existenței unor structuri industriale chineze, în acest moment, care permit lansarea în producție a unor modele cu investiții mai mici. În același timp, rețelele de distribuție și retail ale chinezilor sunt arme puternice pe o piață atipică, ce are nevoie de adaptări serioase ale politicilor de marketing. Nu în ultimul rând, specificul cumpărătorului chinez, mult mai greu de descifrat de sociologii și directorii de marketing occidentali, este mult mai accesibil prin intermediul unui joint-venture în care chinezii se ocupă de aceste detalii.
Reversul medaliei, care a fost ușor de întrezărit încă de la începutul lansării acestor parteneriate, dar care acum a devenit din ce în ce mai evident, este intrarea puternică a constructorilor chinezi de automobile pe piețele vestice, acolo unde părea că nimeni și nimic nu-i poate mișca din loc pe constructorii istorici occidentali. Odată cu apariția mașinilor electrice, care înlătură dependența chinezilor de motoarele occidentului și tehnologiile care le însoțesc, marilor companii din China le este tot mai ușor să pătrundă cu produse competitive pe piețele europene și americane.
