Schimbarea orientării Germaniei în ceea ce privește motoarele cu ardere internă, opoziția din ce în ce mai mare față de zonele cu emisii reduse din Franța și prețul ridicat al modelelor electrice sunt factori care împiedică tranziția sectorului, arată o analiză Le Monde preluată de Rador.
Mișcarea de promovare a mașinilor electrice s-a blocat brusc, undeva între Bruxelles și Strasbourg. Din cauza schimbării de direcție a Germaniei, care blochează ratificarea acordului european de interzicere a comercializării vehiculelor termice până în 2035, această decelerare a dat naștere unui protest care, până atunci, se desfășura în tăcere.
Prin susținerea unui statut „zero emisii” pentru combustibilii sintetici – ale căror virtuți pentru mediu, cum ar fi disponibilitatea, sunt problematice, și au costuri foarte ridicate – Germania a cristalizat opoziția față de o tranziție accelerată la electricitate. Berlinul, care fusese totuși unul dintre principalii artizani ai acordului, a adus în urma lui o coaliție de țări care, până atunci, nu își exprimaseră atât de clar neîncrederea.
Italia, dar și Cehia, Slovacia, Polonia, România și Ungaria produc mașini termice și au în comun lipsa unui program masiv de electrificare a parcului lor de vehicule. Economistul Bernard Jullien, lector la Universitatea din Bordeaux, observă, de asemenea, că în Germania există o nemulțumire tot mai mare în rândul „IMM-urilor subcontractante, care văd că grupuri mari revendică o parte din activitate”.
Consecințele sociale ale mutației din domeniul auto încep să devină perceptibile. Anunțul de la mijlocul lunii februarie al Ford Europe – care își va reduce și electriza gama – de a desființa 3.800 de locuri de muncă, în principal în Germania și Marea Britanie, confirmă că schimbările în curs vor fi dureroase în ceea ce privește ocuparea forței de muncă. În ceea ce privește creșterea costului materiilor prime necesare producerii bateriilor și creșterea prețului energiei electrice, acestea atârnă în costurile de achiziție și utilizare. Unii producători observă că comenzile pentru vehicule electrice nu mai sunt la fel de numeroase.
În Franța, unde mașina electrică reprezintă acum 13% din înmatriculări, trecerea la „zero emisii” nu este un flux calm. În ultimele luni, un val de panică a cuprins aleșii locali confruntați cu generalizarea, planificată începând cu 2025, a Zonelor cu emisii reduse (ZFE) în cele 43 de aglomerări de peste 150.000 de locuitori.
În Lyon, Marsilia, Paris, Reims sau Grenoble, măsurile care interzic vehiculele cele mai poluante (începând cu diesel) au fost relaxate sau sunt în curs de relaxare. Acest pas în spate este impus de opoziția palpabilă a unei părți a populației, confruntată cu imposibilitatea de a opta pentru un vehicul nou – mai ales dacă este electric, în ciuda subvențiilor. Discursul deschis anti-ZFE al Raliului Național întărește natura potențial explozivă a acestei probleme.
Nimeni, însă, nu pare să se îndoiască de faptul că viitorul automobilului este într-adevăr electric. Viteza dobândită în procesul de abandonare a motorului termic pare ireversibilă. O opinie rezumată de Roberto Vavassori, unul dintre liderii producătorului italian de echipamente Brembo, citat de Automotive News: „Mișcarea de electrificare a industriei auto arată ca un tren nebun, dar cea mai proastă variantă ar fi imobilizarea sau amânarea acestuia, dată fiind amploarea investițiilor făcute de constructori”.
În timp ce președintele Volkswagen, Oliver Blume, pledează pentru carburanți sintetici, grupul a anunțat un plan de 122 de miliarde de euro pe cinci ani pentru a-și consolida gama de mașini electrice, cu ambiția de a ajunge din urmă Tesla.
Bernard Jullien consideră că „viziunea europeană a tranziției ecologice a automobilului a rămas prea tehnică, nu suficient de politică”. De asemenea, îi critică pe „ecologiști, care se ascund în spatele urgenței climatice fără să încerce să vadă că sunt oameni care au mașini vechi și nu înțeleg neapărat eforturile care li se impun”.
În fine, producătorii de automobile care, sub influența direcții mărcilor germane, au atacat piața electrică din vârful de gamă, ar avea tot interesul să se preocupe mai mult de accesibilitatea modelelor lor, în timp ce ajutoarele pentru achiziție tind să scadă. Democratizarea energiei electrice, cheia de boltă a tranziției energetice a sectorului transporturilor – și terenul pe care mărcile franceze ar trebui să fie cel mai în largul lor– este de mult așteptată.
Va trebui să așteptăm până la sosirea viitorului Renault 5 și Citroën ëC3 în 2024, apoi Volkswagen ID.2 în anul următor pentru a vedea în sfârșit o ofertă de vehicule electrice în jur de 25.000 de euro. O sumă comparabilă cu prețul mediu de achiziție plătit pentru o mașină nouă.
