Context
În luna iulie 2025, Comisia Europeană a prezentat o propunere de restructurare fundamentală a bugetului Uniunii Europene pentru perioada 2028-2034, inspirată din arhitectura guvernanței Fondului de Redresare și Reziliență post-COVID. Noul cadru propus se bazează preponderent pe planuri și alocări naționale, reprezentând o abatere semnificativă de la metoda comunitară tradițională.
În cadrul unei solicitări bugetare totale de 2 trilioane EUR, Comisia propune redistribuirea resurselor prin patru instrumente financiare principale: Fondul Regional și Național (care ar integra PAC, politica de coeziune, Frontex, măsuri climatice, Interreg și altele); Fondul de Competitivitate; Fondul Europa Globală pentru cooperarea externă și sprijinul pentru Ucraina; precum și Fondul pentru Cheltuieli Administrative.
Reforma propusă presupune consolidarea politicilor europene existente și a instrumentelor lor de finanțare într-un singur cadru juridic și bugetar. Astfel, Politica Agricolă Comună, politica de coeziune, Fondul Social European Plus, politica comună în domeniul pescuitului, fondul social și climatic, precum și rezerva de criză a UE ar urma să fie reunite sub regulamentul "Planuri Naționale și Regionale de Parteneriat" (NRPP). Bugetul total alocat acestui instrument ar fi de 865 miliarde EUR pentru perioada 2028-2034, cu excepția bugetului Interreg (10,5 miliarde EUR), ceea ce lasă o rezervă operațională la nivel european de 15 miliarde EUR.
Alocarea pentru Politica Agricolă Comună
Conform propunerii, 293,7 miliarde EUR ar fi destinate noii PAC, cu o alocare suplimentară de 6,3 miliarde EUR pentru gestionarea crizelor agricole. Această configurație bugetară reprezintă o reducere de 17,6% comparativ cu cadrul financiar 2021-2027.
Implicațiile pentru statele membre
Structura financiară propusă transferă statelor membre responsabilitatea de a completa bugetul PAC prin redirecționarea resurselor din alte componente ale Planurilor Naționale și Regionale de Parteneriat.
Pentru menținerea nivelului actual al finanțării PAC (în euro constanți), analiza prezentată de Farm Europe identifică următoarele nevoi de alocare la nivel național:
- Danemarca, Irlanda și Austria ar trebui să mobilizeze peste 75% din alocările NRP disponibile după deducerea componentelor PAC, Climă Socială și Frontiere
- Țările de Jos, Franța, Finlanda, Suedia și Luxemburg ar necesita o alocare de aproximativ 50% din resursele NRP rămase
- Italia, Spania, Belgia și Germania ar trebui să redirecționeze între 18% și 35% din fondurile lor NRP
Aceste realocări ridică însă provocări semnificative, întrucât resursele NRP sunt destinate să finanțeze și alte priorități europene esențiale, inclusiv viitoarea politică de coeziune și Fondul Social European Plus. Această situație ridică întrebări legitime privind fezabilitatea implementării propunerii în forma sa actuală și capacitatea statelor membre de a răspunde tuturor obiectivelor politice stabilite la nivel european.
Poziția fermierilor români - exprimată clar și transmisă la nivelul european
Conferința națională a CFRo desfășurată recent a consemnat fără echivoc poziția comună a Guvernului României, sectorului privat și a mediului asociativ pentru ajustarea actualei forme a propunerii Comisiei Europene privind viitorul PAC. Această poziție a fost comunicată direct Comisarului European, Christophe Hansen, prezent la București (9 octombrie 2025), precum și europarlamentarilor români din Comisiei pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Parlamentului European.
Comisarul Hansen a recunoscut în discursul său provocările cu care se confruntă fermierii români și europeni, subliniind necesitatea unei Politici Agricole Comune mai simple, mai flexibile și cu impact mai mare. Clubul apreciază angajamentul Comisarului Hansen pentru susținerea agriculturii românești și europene, însă solicită ca aceste principii să fie reflectate concret în propunerea finală a Comisiei Europene.
Ne exprimăm încrederea că toate aceste demersuri vor contribui la schimbarea propunerii actuale. Totuși, evoluțiile recente ne determină să tragem un semnal de alarmă.
Propunerile recente ale Președintei von der Leyen - insuficiente și neconvingătoare
Din păcate, evidențiem ultimul demers făcut de Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, care a sugerat câteva concesii minimaliste pe care le-ar putea lua în considerare, în încercarea de a atenua criticile la adresa propunerii sale de fond unic, dezvăluită pe 16 iulie. Cu toate acestea, elementele de flexibilitate pe care le oferă nu răspund în niciun fel cerințelor clare exprimate de principalele grupuri politice din Parlamentul European. Mai mult, Comisia Europeană nu propune în acest stadiu nicio modificare formală a propunerii sale, ci doar sugerează amendamente pentru ca membrii Parlamentului European să le prezinte singuri.
Autonomia PAC - în continuare compromisă
Privind autonomia Politicii Agricole Comune (PAC), transferarea câtorva articole din regulamentul NRPP către regulamentul de implementare a PAC este departe de a rezolva problema structurală creată de fondul unic. Politica Agricolă Comună ar rămâne dependentă de discuții care au loc în afara cadrului său, iar guvernanța sa ar fi în continuare constrânsă de un cadru de performanță neadecvat, detașat de realitățile agricole.
Rolul co-legiuitorilor - marginalizat
Referitor la rolul co-legiuitorilor, și al Parlamentului European în special, noul cadru de discuție "strategic" propus de Comisie adaugă doar confuzie suplimentară guvernanței generale a fondului unic. Președinta Comisiei Europene propune ca deputații europeni să aibă discuții "strategice" anuale privind plicurile naționale care au fost deja alocate în cadrul planurilor strategice naționale. Fie această propunere arată dispreț față de rolul Parlamentului European, fie reprezintă încă un pas către și mai puțină predictibilitate pentru fermierii europeni și români.
Aspectul financiar - calcule care nu se susțin
În ceea ce privește aspectul financiar, "ținta rurală" de 10% propusă, pe care statele membre ar trebui să o dedice - dincolo de plicul agricol - pentru problemele așa-numite "rurale", corespunde aproximativ, în medie la nivel european, măsurilor excluse din sfera protejată a propunerii inițiale, cum ar fi măsurile de cooperare, schemele de distribuție a fructelor în școli sau programele pentru regiunile ultraperiferice.
Pentru România și țări precum Franța sau Irlanda, situația este și mai gravă. Pentru țări precum Irlanda sau Franța, finanțarea integrală a acestor măsuri excluse din PAC de către Comisia Europeană ar necesita nu 10%, ci aproximativ 25% și respectiv 16%. În plus, această sugestie nu rezolvă cu nimic ecuația bugetară pentru măsurile de bază ale PAC, care continuă să se confrunte cu o reducere de 17,6%, și nu oferă capacitate suplimentară de investiții pentru fostele măsuri de dezvoltare rurală.
Concluzie
Pe scurt, Președinta Comisiei Europene continuă să transfere povara către regiuni și state membre pentru a compensa reducerile bugetare pe care plănuiește să le impună PAC și măsurilor sale - menținând în același timp o narațiune neconvingătoare despre resurse financiare ample în cadrul fondului NRPP, care este el însuși în scădere cu 40%.
Fermierii români au dovedit o reziliență extraordinară în fața provocărilor recente - pandemie, criză energetică, schimbări climatice severe. Merită o Politică Agricolă Comună care să le ofere instrumentele necesare pentru a continua să garanteze securitatea alimentară a României și a Europei.
