România dorește să poată impozita suplimentar venituri (profituri, dobânzi, redevențe, etc) obținute de aici de companii din 23 de țări în care cotele de impozitare sunt sub nivelul minim de 9% prevăzut la nivel OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) de regulile pentru combaterea erodării bazei impozabile, prevede un proiect de lege pregătit de către Ministerul Finanțelor.
De asemenea, alte state pot cere aplicarea impozitpării supliemtare pentru venituri obținute din țările respective de firme din România cu rate de impozitare sub 9%, de exemplu în acest caz fiind microîntreprinderile.
Proiectul de lege prevede ratificarea Convenției Multilaterale pentru a Facilita Implementarea Pilonului Doi al Regulii de supunere la impozitare a Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), deschisă spre semnare la 2 octombrie 2023 și semnată de România la Paris la 19 septembrie 2024
16 aprilie - Maratonul de Educație Financiară
România poate cere impozitarea suplimentară deoarece, pentru scopurile acestei Convenții, a fost considerată ca fiind o țară în curs de dezvoltare, deoarece în anul 2019, din perioada 2019 - 2022 care a fost luată în calcul, a avut un produs intern brut de 12.535 dolari, sub pragul de 12.695 dolari stabilit.
Dintre membrii Cadrului Incluziv al OCDE/G20 privind BEPS (combaterea erodării bazei impozabile) care aplică cote nominale ale impozitului pe societăți mai mici de 9%, rezultă ca România poate cere unui număr de 38 de state aplicarea regulii de supunere la impozitare (STTR), iar 31 de state îi pot solicita României aplicarea STTR.
Țările partenere de acorduri pentru eliminarea dublei impuneri cărora România le poate cere aplicarea STTR sunt: Armenia, Azerbaidjan, Belgia, Cehia, Egipt, Estonia, Georgia, Hong Kong, Ungaria, Israel, Iordania, Kazahstan, Republica Coreea, Kuwait, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malayezia, Malta, Maroc, Namibia, Olanda, Nigeria, Pakistan, Polonia, Portugalia, Qatar, San Marino, Arabia Saudită, Serbia, Singapore, Spania, Elveția, Turcia, Ucraina, Emiratele Arabe Unite, Uruguay și Uzbekistan.
România dorește ca următoarele 23 de acorduri să fie acoperite de convenție: Belgia, Cehia, Elve'ia, Hong Kong (China), Ungaria, Israel, Coreea de Sud, Kuweit, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Olanda, Polonia, Portugalia, Qatar, San Marino, Arabia Saudită, Singapore, Spania, Elveția, Emiratele Arabe Unite, Uruguay.
Țările partenere de acorduri pentru eliminarea dublei impuneri care pot cere României aplicarea STTR sunt: Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bosnia si Herțegovina, Bulgaria, China, Egipt, Georgia, India, Indonezia, Iordania, Kazahstan, Malayezia, Mexic, Muntenegru, Maroc, Namibia, Nigeria, Macedonia de Nord, Pakistan, Filipine, Serbia, Africa de Sud, Sri Lanka, Thailanda, Tunisia, Turcia, Ucraina, Uzbekistan, Vietnam și Zambia.
Dreptul de impozitare în Jurisdicția sursă când venitul acoperit este impozitat la o cotă inferioară cotei minime (de 9%)
1. În cazul în care, în conformitate cu prevederile prezentului acord care:
a) prevăd că profiturile unei întreprinderi dintr-o jurisdicție contractantă vor fi impozabile numai în acea jurisdicție, cu excepția cazului în care întreprinderea desfășoară activități de afaceri în cealaltă jurisdicție contractantă printr-un sediu permanent situat în aceasta;
b) prevăd că dobânzile sau redevențele care sunt obținute într-o jurisdicție contractantă vor fi impozabile numai în cealaltă jurisdicție contractantă sau care limitează cota la care astfel de dobânzi sau redevențe sau la care orice venit plătit în schimbul prestării de servicii poate fi impozitat în prima jurisdicție menționată; și
c) prevăd că elementele de venit ale unui rezident al unei jurisdicții contractante care nu sunt clasificate în prezentul acord ca venituri care au un caracter specific vor fi impozabile numai în acea jurisdicție sau care limitează cota la care astfel de elemente de venit pot fi impozitate în cealaltă jurisdicție contractantă;
impozitul care poate fi perceput într-o jurisdicție contractantă asupra unui element de venit acoperit care este obținut în acea jurisdicție este limitat, acel venit poate fi impozitat în acea jurisdicție, fără a aduce atingere acelor prevederi, dacă este supus unei cote de impozit sub 9% în jurisdicția contractantă în care este rezidentă persoana care obține acel venit.
Efectul STTR poate fi ilustrat prin următorul exemplu
Dacă o jurisdicție percepe un impozit de 5% la plata unui venit acoperit de Convenție și primitorul este supus în țara de rezidență unui impozit calculat pe o bază alternativă de 1%, jurisdicția plătitoare reține 5%, dar în plus poate percepe în baza Convenției un impozit adițional de 3% (9% - 5% - 1%).
România se poate afla în două situații:
- ca țară în curs de dezvoltare poate solicita aplicarea STTR țărilor dezvoltate sau țărilor în curs de dezvoltare dacă un venit acoperit de Convenție este impozitat în România cu o cotă de 1%, iar primitorul venitului are rezidența în Belgia sau Albania unde venitul respectiv este impozitat cu o cotă de 6%, astfel că România poate percepe în baza Convenției un impozit adițional de 2% (9% - 1% - 6%) asupra venitului respectiv;
- ca țară care aplică regimul de impozitare a microîntreprinderilor, dacă un rezident român primește un venit care este impozitat în Albania cu 3%, iar microîntreprinderea plătește în România un impozit de 1% asupra acelui venit, atunci Albania poate percepe în baza Convenției un impozit adițional de 5% (9% - 3% - 1%) asupra venitului primit de rezidentul român.
România a depus la Secretariatul OCDE la 18 septembrie 2024 următoarele notificări:
- la articolul 2: dorința de a lista numai țările dezvoltate de la care România poate să solicite aplicarea STTR; în această situație, cererile țărilor în curs de dezvoltare care vor solicita României aplicarea STTR vor fi analizate de la caz la caz, urmând ca aceste țări să fie incluse în listă sau să fie încheiate cu țările respective protocoale de amendare a acordurilor fiscale. Această decizie a fost luată întrucât există situații în care o microîntreprindere să nu aibă această calitate tot anul fiscal, aceasta putând fi în situația de a fi și plătitoare de impozit pe profit, situație în care, pentru acea perioadă din an, nu poate fi solicitată aplicarea STTR;
- la articolul 4: confirmarea aplicării unui impozit cu o cotă mai mică de 9%, respectiv impozitul pe microîntreprinderi, cu indicarea principalelor caracteristici ale acestuia;
- la articolul 6: opțiunea de a include definiția expresiei “fond de pensii recunoscut” în acordurile fiscale menționate la articolul 2;
- la articolul 7: opțiunea de a include Anexa V (Completări la regula de supunere la impozitare: Prevederea referitoare la întrerupere) din Convenție; astfel, în situația în care România va fi clasificată ca fiind o țară dezvoltată, aplicarea STTR va fi suspendată, iar ulterior se va decide asupra notificărilor;
- la articolul 12: opțiunea de a aplica Convenția de la data primirii de către depozitar a ultimei notificări din care să rezulte că au fost îndeplinite procedurile interne pentru aplicarea Convenției.
Aplicarea STTR va necesita utilizarea unor proceduri administrative doar în scopul acestui mecanism, respectiv schimburi de informații, proceduri amiabile, dezvoltarea unor declarații fiscale sau proceduri de colectare a impozitelor.
Trebuie precizat că, toate țările care sunt incluse în sfera de aplicare a STTR, conform angajamentului asumat de membrii Cadrului Incluziv al OCDE/G20 privind BEPS, în situația în care acestea nu semnează Convenția, au obligația să renegocieze acordurile bilaterale pentru eliminarea dublei impuneri încheiate cu țările care le solicită aplicarea STTR.
