Companiile petroliere, producătorii și comercianții cu amănuntul au adoptat diverse metode de reciclare pentru plastic, dar multe dintre aceste proiecte sunt nereușite și generează mai multe daune decât beneficii mediului înconjurător, dacă nu sunt realizate în mod corespunzător, conform The Telegraph
Lanțul de supermarketuri Tesco din Marea Britanie a adoptat în 2021 o metodă de reciclare a plasticului prin amplasarea unor coșuri de gunoi speciale, pentru obiectele fabricate din plastic moale, și promitea, la vremea aceea, că “va colecta peste 1.000 de tone pe an și va recicla cât de mult se poate din acest material, în produsele și ambalajele vândute” în magazinele sale. Ulterior, o investigație a Agenției de Investigații de Mediu și a grupului Everyday Plastic a determinat că magazinele Tesco incinerau o mare parte din plasticul colectat, în loc să îl recicleze, scrie BiziDay.
Problema pare să fie larg răspândită și nu se limitează la materialele plastice moi, subliniază analiștii de la The Telegraph. În Marea Britanie, 58% din deșeurile din plastic sunt incinerate, 14% sunt exportate în alte țări și 11% sunt trimise la groapa de gunoi. Doar 17% sunt, într-adevăr, reciclate.
Și în Statele Unite, problema a fost în centrul atenției în ultimele săptămâni. Luna trecută, statul California a intentat un proces, primul de acest fel, împotriva ExxonMobil, susținând că aceasta a indus în eroare opinia publică, în mod voit, cu privire la fiabilitatea unuia dintre procesele sale de reciclare. Unele dintre promisiunile făcute de Exxon cu privire la reciclarea chimică, care este utilizată pentru materialele plastice termorezistente, par să fi fost prea optimiste, motiv pentru care consumatorii au devenit confuzi cu privire la tipurile de plastic care pot fi reciclate. “Situația devine confuză pentru consumatorul obișnuit, care nu are absolut nicio idee și căruia nu îi pasă, și nici nu ar trebui să se aștepte să îi pese, pentru că are o viață. Oamenii nu au timp să se uite la fundul unei sticle. Trebuie să ne facem mesajele mult mai ușor de înțeles” a declarat pentru The Telegraph un expert în sustenabilitate.
Unul dintre motive, se arată în analiză, este faptul că nu există nicio legislație care să reglementeze simbolurile de reciclare de pe etichete. Spre exemplu, deși simbolul cu trei săgeți prezent pe anumite produse indică faptul că acestea pot fi reciclate, nu este clar dacă ele pot fi acceptate în toate sistemele de colectare a deșeurilor. Pe lângă acest simbol, mai există și altele, cum ar fi cel inventat de Klaus Töpfer, ministru german al Mediului la începutul anilor 1990, care prezintă două săgeți care se învârt în cerc, și codurile cu numere de la unu la șapte, care indică tipul de plastic din care este fabricat articolul și ușurința cu care acesta poate fi reciclat.
Cele mai ușor de reciclat sunt codurile 1, 2 și 5, care reprezintă polietilenă tereftalată (sticle pentru băuturi carbogazoase), polietilenă de înaltă densitate (cutii de lapte, sticle de șampon) și polipropilenă (cutii de margarină și recipiente pentru mâncare gata preparate).
Un alt motiv pentru care reciclarea plasticelor nu este luată în serios este faptul că prețurile de fabricare a obiectelor din plastic sunt mici, iar reciclarea acestor materiale necostisitoare în mod profitabil este dificilă – “adevăratul motiv pentru care adesea plasticul nu este reciclat este că nu merită din punct de vedere financiar”, spun cercetătorii.
Marea Britanie este una dintre țările care exportă plasticul, pentru a fi reciclat în alte țări, pe de o parte din cauza legislației care încurajează exportul, iar pe de altă parte din lipsa promovării pentru companiile naționale de reciclare. Reciclarea mecanică standard funcționează pentru aproximativ 90% din tipurile de plastic aflate în uz. Problema este că, de multe ori, reciclarea unor deșeuri poate costa mai mult decât expedierea lor în afară pentru incinerare, aceasta fiind metoda preferată.
Un studiu din 2019 a constatat că înlocuirea plasticului de pe ambalajele alimentare cu alternative din hârtie, metal sau carton a crescut în medie emisiile de dioxid de carbon de 2,7 ori. Astfel, supermarketurile fac alegeri dăunătoare pentru a satisface preferințele eronate ale clienților – care cred că aceste alternative sunt mai bune pentru mediu – cum ar fi vânzarea mai multor produse în cutii de carton. Cercetătorii au constatat că, sub presiunea publicului de a reduce utilizarea plasticului, companiile optau pentru containere din carton, adesea acoperite cu materiale nereciclabile, și pentru pungi a căror producție genera emisii mult mai mari de gaze cu efect de seră.
Cu toate acestea, oamenii de știință avertizează că plasticele reprezintă doar aproximativ 0,5% din materialele fabricate utilizate la nivel global. Cimentul și oțelul, spre exemplu, au amprente de carbon mult mai mari, iar reciclarea acestora este la fel de importantă.
