Între timp, autoritățile Federației decid să lanseze un plan pentru a asigura fiecăruia dintre cei nouă milioane de locuitori un loc într-un buncăr rezistent la bombă atomică.
În acest sens, în următorii ani vor fi investiți peste un miliard de franci pentru a restaura adăposturile construite în timpul Războiului Rece și transformate ulterior în depozite, pivnițe și centre de cultivare a ciupercilor, potrivit Rador Radio România
După 1991, odată cu dizolvarea URSS, problema protecției împotriva potențialelor atacuri, pe care elvețienii au luat-o întotdeauna foarte în serios, părea de domeniul trecutului.
Acum însă, situația s-a schimbat. Au început lucrările pentru a aduce la zi toate structurile subterane (dintre care 370.000 sunt proprietate privată). Angajamentul financiar pentru anii următori include alocări în valoare de 1,3 miliarde de euro.
Se pune mult accent pe structurile mari, cum ar fi Urania, folosit ca garaj în inima părții vechi a orașului Zurich. Cele șapte etaje subterane ale sale pot găzdui până la 11.000 de persoane. Structura dispune de pereți și podele din beton armat, uși masive, alimentări cu apă, generatoare, filtre multiple pe gurile de aerisire și un centru de comandă. Cel puțin un metru pătrat per refugiat și cel puțin 2,5 metri cubi, așa cum prevăd regulamentele de apărare civilă. O toaletă la fiecare treizeci de persoane.
Până de curând, constructorii erau obligați să construiască un buncăr sub fiecare clădire. În timp de pace, spațiul, împărțit prin pereți despărțitori din lemn ușor detașabili, era atribuit ca pivniță proprietarilor de condominii. Prin urmare, majoritatea structurilor existente sunt aproape de locuințele rezidenților. Fiecare are un spațiu atribuit (privat) de către autorități în caz de urgență.
Dar ce s-ar întâmpla însă dacă atacul ar avea loc în timpul orelor de program, poate chiar în timp ce muncitorii și angajații se deplasează către șantiere și birouri? Diversele cantoane au abordat deja această problemă și studiază modalități de rezolvare.
„Așa cum vedem la Kiev, este necesar să existe o oarecare protecție chiar și pentru aceste cazuri”, a explicat Daniel Jordi, șeful Diviziei de Protecție Civilă și Instruire din cadrul Ministerului Apărării. „Chiar și în timpul unui război, economia trebuie să funcționeze; e ceea ce se întâmplă de altfel în conflictele de astăzi. Desigur, implică o rețea colosală de infrastructură, dar, în cele din urmă, este mai puțin costisitoare decât alte măsuri care vizează protejarea populației.”
Așadar, nu există doar teama unui conflict global care implică arme nucleare și care ar putea distruge o mare parte din viața de pe glob, ci și posibilitatea unor războaie „convenționale”. Și având în vedere situația de la periferia extremă estică a Europei, pentru multe persoane, acesta este cel mai probabil scenariu.
Percepția pericolului a dat un nou impuls sectorului privat, unul dintre cele mai active din lume, cu o prezență puternică pe toate piețele internaționale. Buncărele elvețiene sunt destul de simple, cu costuri începând de la 20.000 de euro, cifră care poate ajunge însă la peste un milion pentru structurile mai sofisticate, cu tot confortul de care are nevoie clientul. Firește, cea mai atractivă piață externă este cea americană, unde operează de mult timp zeci de companii locale. Însă și elvețienii cred că pot beneficia de o felie substanțială din tort, cu condiția, desigur, ca tarifele vamale ale lui Trump să le permită acest lucru.
