Relatările presei au fost pline de suferință în 2024. Războiul a făcut ravagii pe trei continente: lumea a urmărit cu cea mai mare atenție Gaza, Libanul și Ucraina, dar luptele din Sudan au fost cu și mai multe victime. Furtuni, inundații și incendii au luat vieți și au distrus vieți. În tot acest timp, rivalitatea dintre țările care susțin China și alianța occidentală condusă de americani s-a adâncit, chiar dacă America a ales ca președinte un om al cărui angajament față de această alianță este pus la îndoială, scrie The Economist într-o analiză retrospectivă asupra liderilor lumii.
Prin urmare, la prima vedere, 2024 a amplificat sentimentul tot mai acut că ordinea multilaterală care a apărut în urma celui de-al Doilea Război Mondial se destramă. Din ce în ce mai des, guvernele acționează ca și cum puterea ar avea dreptate. Autocrații încalcă regulile, iar puterile occidentale care le propovăduiesc sunt acuzate de standarde duble, scrie News.ro.
Cu toate acestea, la o privire mai largă, 2024 transmite un mesaj ceva mai plin de speranță. 2024 a afirmat rezistența democrațiilor capitaliste, inclusiv a celei americane. În același timp, a scos la iveală unele dintre slăbiciunile autocrațiilor, inclusiv ale Chinei. Nu există o cale ușoară de întoarcere la vechea ordine. Dar războaiele mondiale au loc atunci când puterile în ascensiune le sfidează pe cele în declin. Puterea americană nu numai că dă un exemplu, ci face și conflictele mai puțin probabile.
REZILIENȚA DEMOCRATICĂ
O măsură a rezilienței democratice a fost modul în care alegerile din acest an au condus la schimbări politice pașnice. În 2024, 76 de țări în care trăiește peste jumătate din populația lumii s-au prezentat la urne, mai mult ca niciodată. Nu toate alegerile sunt reale - cele din Rusia și Venezuela, de pildă, au fost niște farse electorale. Dar, după cum a arătat Marea Britanie, care a eliminat conservatorii după 14 ani la putere și după ce au dat cinci prim-miniștri, multe dintre scrutine au fost o mustrare la adresa titularilor de portofolii.
Alegerile sunt o modalitate bună de a evita rezultatele negative. În India, în cadrul unui festival zgomotos al democrației, guvernul din ce în ce mai iliberal al lui Narendra Modi se aștepta să își consolideze dominația. Alegătorii au avut însă alte idei. Aceștia au dorit ca Modi să se concentreze mai puțin pe naționalismul său hindus și mai mult pe nivelul lor de trai și l-au direcționat către o coaliție. În Africa de Sud, Congresul Național African și-a pierdut majoritatea. În loc să respingă rezultatul - așa cum au făcut multe mișcări de eliberare - acesta a ales să guverneze împreună cu Alianța Democratică, care are un spirit reformator.
În America, anul a început cu avertismente în legătură cu posibile violențele electorale. Dar victoria clară a lui Donald Trump a făcut ca America să evite această această perspectivă și este posibil ca americanii să nu se mai confrunte acum cu astfel de circumstanțe periculoase pentru mulți ani, timp în care politica lor va evolua. Faptul că atât de mulți afro-americani și hispanici au votat cu republicanii sugerează că politica democraților de dezbinare și pierdere a identității a atins apogeul, consideră The Economist.
REZILIENȚA ECONOMICĂ
Natura durabilă a puterii Americii a fost vizibilă și în economie. Din 2020, aceasta a crescut într-un ritm de trei ori mai rapid decât restul țărilor din G7. În 2024, indicele S&P 500 a crescut cu peste 20%. În ultimele decenii, economia Chinei a recuperat decalajul, dar PIB-ul nominal a scăzut de la trei sferturi din dimensiunea celui american, la vârful său din 2021, la două treimi în prezent.
Acest succes este parțial datorat cheltuielilor guvernamentale inspirate de pandemie. Dar motivul fundamental este dinamismul sectorului privat. Împreună cu piața uriașă a Americii, aceasta este un magnet pentru capital și talent. Nicio altă economie nu este mai bine plasată pentru a crea și profita de tehnologii revoluționare precum biotehnologia, materialele avansate și, mai ales, inteligența artificială, al cărei avans este uluitor. Dacă nu ar fi protecționismul în creștere, perspectivele Americii ar fi și mai strălucitoare.
Comparați toate acestea cu China. Modelul său autoritar de gestionare economică va avea mai puțini admiratori după 2024, când a devenit clar că încetinirea economică a țării nu este doar ciclică, ci produsul sistemului său politic. Președintele Xi Jinping a rezistat stimulării consumului, de teama unei datorii prea mari și pentru că vede în consumerism o distragere a atenției de la rivalitatea cu America. În schimb, el îi instruiește pe tineri să-și „mănânce amarul”. În loc să afișeze performanțele economice dezamăgitoare ale țării sale, el a preferat să cenzureze statisticile, deși orbirea duce la decizii economice mai proaste, comentează The Economist.
EȘECUL AUTORITARISMULUI
Eșecurile autoritarismului au fost și mai clare în Rusia. Aceasta are acum un avantaj asupra Ucrainei pe câmpul de luptă, dar câștigurile sale sunt lente și costisitoare. La nivel intern, inflația crește, iar resursele care ar fi trebuit să fie investite în viitorul Rusiei sunt irosite pe război. Într-o societate liberă, Vladimir Putin ar fi plătit pentru agresiunea sa păguboasă. Chiar dacă luptele se opresc în 2025, rușii par să rămână cu el.
Încercările de a schimba lumea prin forță sunt greu de susținut, după cum a arătat Iranul. Împreună cu Rusia, acesta a cheltuit miliarde de dolari pentru a-l menține pe Bashar al-Assad la putere în Siria, după ce o revoltă era pe punctul de a-l răsturna în 2011. Pe măsură ce economia iraniană se prăbușea și sentimentul împotriva acțiunilor sale externe se înăsprea, mullahii de la Teheran nu își mai puteau permite să susțină un dictator pe care supușii îl respinseseră. Victoria puterii populare în Siria a venit după ce Hamas și Hezbollah, ambele mișcări proxy iraniene, au fost paralizate de Israel.
EUROPA CU DEMOCRAȚIE VULNERABILĂ
Democrațiile au, de asemenea, vulnerabilități. Acest lucru este cel mai clar în Europa, unde centrul politic se prăbușește pe măsură ce guvernele nu reușesc să facă față agresiunii rusești și slăbiciunii lor din industriile viitorului. Dacă Europa dispare, America va suferi și ea, deși Trump s-ar putea să nu vadă lucrurile astfel.
Sunt multe întrebări care planează asupra lui Trump. Retragerea Iranului și promisiunea unei încetări a focului în Gaza îi oferă șansa de a construi relații între Israel și Arabia Saudită și chiar de a găsi o înțelegere cu Iranul. El ar putea, de asemenea, să supervizeze o pace care să ofere Ucrainei o șansă de a ieși din orbita Rusiei.
NECUNOSCUTA TRUMP
Cu toate acestea, riscurile abundă. Piețele au luat în calcul dereglementarea dorită de Elon Musk și creșterea propulsată de AI. Dacă Trump se împotmolește în clientelism sau urmărește deportarea în masă, își persecută dușmanii și pornește un război comercial serios, mai degrabă decât de fațadă, președinția sa va face mult rău. Într-adevăr, aceste riscuri au fost suficient de îngrijorătoare pentru ca The Economist să își declare susținerea pentru Kamala Harris. „Ne îngrijorăm și astăzi”, scriu jurnaliștii de la prestigioasa revistă economică britanică. Să presupunem, totuși, că Trump optează împotriva autosabotajului. În 2025 și ulterior, schimbările tehnologice și politice vor continua să creeze oportunități remarcabile pentru progresul uman, arată ei.
În 2024, democrațiile au demonstrat că sunt construite pentru a profita de aceste oportunități - și-au demis liderii răi, au renunțat la ideile învechite și au ales noi priorități. Acest proces este adesea murdar, dar este o sursă de forță durabilă, conchide The Economist.
