El prezintă și o cronologie a vilei ocupate de către asociație, precizând că sediul în cauză este al Fundației Europene Titulescu, nu al ADIRI.
"Ați remarcat, fără indoială, că prioritatea absolută a MAE, la momentul în care guvernul a rămas, după moțiunea de cenzură, doar cu atribuțîi de administrare curentă, a fost atacul la ADIRI și la Fundația Titulescu.
Pare ciudat. Atacul a început cu ADIRI – o asociație care (pentru motivele pe care le-am prezentat pe blogul meu) nu mai funcționează de mai mulți ani, nu ia bani de la nimeni -și deci nici de la guvern - și nu mai are sediu. După moartea ambasadorului Lupeș, practic, ADIRI nu a mai avut niciun fel de activitate. Așa încât, în opinia mea, propunerea referitoare la retragerea statutului de utilitate publică era superfluă și, în niciun caz, o prioritate pentru guvernul interimar. Deși, obiectivul era generos – “repararea relației de încredere între stat și cetățean”.
Și o mică precizare, dna Țoiu anunță că “a decis” retragerea statutului…Îmi permit să fac o mică observație. Conform legii, doar guvernul poate “decide”, MAE poate eventual să propună.
MIZA REALĂ. INTRAREA ÎN JOC A LUI DOMINIC FRITZ
Dominic Fritz, șeful USR, a înțeles esența problemei dar a încurcat puțin lucrurile.
“Cine de 7 ani nu a putut să producă un simplu raport de activitate …nu poate să pretindă dreptul la o vilă gratis în centrul Bucureștiului (sic!)”.
Sediul în cauză este al Fundației Europene Titulescu, nu al ADIRI!
Și a clarificat lucrurile. Obiectivul doamnei Țoiu îl reprezintă “vila”, în realitate casa lui Nicolae Titulescu, recuperată prin procese pe care le-am purtat cu unii dintre cei care voiau să o preia și care este, în prezent, sediul Fundației Europene Titulescu. Deci este despre “valori și principii” și despre “încrederea între stat și cetățean”!
Acesta este contextul în care a intervenit în joc Fritz și a declanșat atacurile useriștilor de “fezandare” a celor care se opun “reformelor”. A ieșit din adormire până și Volodea Tismănescu (“intelectualul lui Iliescu”) sau Cristian Ghinea – care, îndurerat de pierderea unor sute de milioane de euro din PNRR, exclamă, cu invidie, “Ia uite, frate, ce viloi avea un ONG al lui Năstase cu zero activitate”. Vă dați seama ce sediu bun ar fi pentru Rheinmetall!
“VILA” (1)
“Vila” este, de fapt, Casa lui Titulescu. Ea a fost recuperată printr-un proces derulat de Fundație împotriva unor cereri nejustificate de restituire, în condițiile în care acei moștenitori s-au împotrivit și repatrierii osemintelor lui Titulescu, de la Cannes, așa cum prevedea testamentul său. A fost nevoie și de un proces internațional pe care Fundația l-a câștigat, având și sprijinul președintelui Mitterand.
Din păcate, casa suferise daune importante la cutremure și nu mai era locuibilă la începutul anilor 2000. Ca premier, am decis restaurarea imobilului și concesionarea sa, timp de 49 de ani, ca sediu, pentru fundația internațională care îi poartă numele. Poate că unii îmi vor reproșa acest lucru. Poate îmi vor reproșa și finalizarea lucrărilor de la Casa Poporului pentru instalarea Parlamentului (lucrările erau finalizate, în 1989, la nivel de 60% și eu am fost în perioada 1992-1996, ca președinte al Camerei Deputaților, un fel de “șef de șanter” acolo). Sau poate îmi vor reproșa cele 12 noi muzee create sau clădirile ANL sau sălile de sport sau, de ce nu, a doua unitate de la Cernavodă.
Știu, există unii care construiesc și alții care distrug, având vocația lăcustelor care lasă pârjol în urmă lor.
“VILA” (2)
Să vedem acum o scurtă cronologie, pentru a înțelege cum e cu “valorile și principiile”. Povestea cu “vila” a început în urmă cu câteva luni, când dl Seidler, reprezentantul USR în SGG, a cerut RAPPS transferarea “vilei” și a Hotelului “Triumf” la MAE (Este clar, MAE e impărțit în vreo 18 imobile în București și ar avea nevoie de un alt amplasament, mai generos. Reamintesc faptul că actualul sediu principal, din Aleea Alexandru, unde a fost mutat ministerul în 1991, a fost organizat tot de mine, inclusiv biroul în care stă dna ministru). Guvernul a refuzat cererea dlui Seidler și de fapt a dnei Țoiu.
A urmat momentul în care, în urma vizitei mele în China, un “păcălici” a cerut retragerea statutului de utilitate publică pentru FET, evident având același obiectiv – “vila”.
Așa incât, rămăși “singuri acasă”, după moțiunea de cenzură, s-au gândit să repună pe ordinea de zi chestiunea. Pentru spectacol, au adăugat ADIRI.
O MENȚIUNE DESPRE ILIE BOLOJAN
Până acum, premierul a rezistat “reziștilor” din guvern în această problemă. Ei incearcă să-l ia prizonier și să-l folosească ulterior, împotriva lui Nicușor Dan. Evident, îi vor aduce în mapă, în continuare, tot felul de proiecte minore. Apropo, câte vizite în străinătate i-au organizat?
Nu l-am atacat public de la preluarea mandatului pentru că știu că a avut o sarcină grea, fiind între ciocan și nicovală. Dar cred că a greșit, neacceptând să aibă lângă el și pe cineva care să contrabalanseze, prin viziune, măsurile “contabile” adoptate. În sfârșit, sper să nu ducă PNL în capcana “polului de modernitate” , capcană întinsă de USL . Poate să-și amintească de CDR, de DA, de USL, de ACL, de fuziunea cu PDL, cu ALDE. Nu așa se (re)construiește identitatea unui partid!
CE SE REPROȘEAZA FUNDAȚIEI EUROPENE TITULESCU?
În adresa transmisă guvernului, în chiar prima ședintă de după moțiune și în care se cerea retragerea statutului de utilitate publică pentru FET (nu pentru ADIRI, care a fost adăugată ulterior), au fost menționate următoarele motive:
1. Faptul că raportul aferent activitățîi anului 2023 nu a fost înaintat MAE.
Este, evident, o glumă, pe care pun în seama noului SG de la MAE. Raportul din 2023 a fost transmis, la fel ca și cele ulterioare și, oricum, el a fost publicat în Monitorul Oficial și transmis și la Ministerul justiției. Și, în plus, dacă activitatea actuală de politică externă era afectată de lipsa acestui raport, el putea fi cerut de dna Țoiu, care este membru de drept în Consiliul FET.
2. Tendința scăderii anvergurii activităților.
Aici, este vorba despre ipocrizie. Fundația nu primește niciun sprijin financiar sau de alt fel, nici de la MAE, nici de la guvern și nici de la Soros. Eu am doar 3 colaboratori, cu salarii simbolice. Și cu toate astea, activitățile Fundației, fizic și on-line, s-au desfășurat cu rezultate importante.
Iată un scurt bilanț pe ultimii 25 de ani:
250 de volume publicate sub egida FET;
120 conferințe naționale cu participare internațională;
250 dezbateri pe teme de istorie, drept internațional, etc;
300 de mese rotunde, cu experți români și străini;
500 de lansări de carte;
lansarea, incepând cu 2020 a revistei bi-anuale, “Perspective”;
Peste 10,000 de exemplare de cărți donate bibliotecilor din țară.
Recent, am tipărit acest bilanț, cu titlul “Două decenii și jumătate de activitate la Fundația europeană Titulescu (2002-2025). Volumul are 370 de pagini și cuprinde doar listingul acestor activități. Am trimis acest volum și unor ambasade din București și, deoarece, pare că și MAE este interesat, îl voi trimite și acolo. Și, desigur și celor din guvern.
3. “Colaborări cu instituții din state care au poziții ostile sau divergente față de politică externă a României și a aliaților săi din structurile Nord-Atlantice”.
După vizita în China, dna Țoiu mă acuză de lipsă de patriotism. Dând dovadă de “lipsă de patriotism”, și Donald Trump va vizita China în 14-15 mai. Probabil că “păcăliciul” de la guvern va cere confiscarea Casei Albe!
E adevărat, eu consider că România are dreptul la propriile sale interese nu doar să funcționeze pe pilot automat dirijat din străinătate.
În vremea când am organizat două mese rotunde cu o fundație din Rusia, americanii se pupau pe gură cu rușii – cum fac și acum (dar nu în public). Rolul unui think tank este oricum diferit de cel al MAE. Când eram ministru, am creat nu doar FET, dar și Institutul Român de Studii Internaționale (IRSI), Institutul Român pentru Drepturile Omului (scoțând România de sub monitorizare internațională), Centrul Euro-atlantic – pe care le-am considerat “flotoare” pentru MAE, pentru participarea la dezbaterile de idei, sau pentru a “distruge” diverse teorii din războaiele hibride. Pare că actuala echipă merge mult mai simplu, după busola arătată de alții, din afară. Cred totuși, că echipa actuală de la Externe ar trebui să arate puțin respect pentru un fost șef al instituției și pentru cel care a condus echipele pentru integrarea în NATO și UE!
Iar pentru detalii, până se reușește desecretizarea arhivei MAE, sugerez lectura celor 10 volume ale mele, intitulate “România după Malta”, în care sunt consemnate pricipalele discuții cu lideri străini, inclusiv despre mineriade, Regele Mihai, tratatul cu URSS. Credeți că le-a citit cineva din conducerea actuală a MAE?
4. “Pondere mare dedicată activităților politice anterioare ale președintelui Fundației”
Este corect. În plus, am moderat sute de dezbateri și lansări de carte ale altora. Vă rog să mă imitați.
5. “Audiența activităților rămâne un cerc restrâns de participanți”.
Uneori da, alteori nu. Depinde de subiecte. Și să ne înțelegem – dacă am fi avut sprijinul MAE, am fi avut și mai multe activități, conferințe internaționale. Dar este clar, s-a încercat izolarea Fundației iar “intelectualii lui Băsescu” și tot felul de personaje jalnice au încercat să creeze un cordon sanitar în jurul FET. Nu au reușit decât parțial. În dauna intereselor românești.
DE CE ESTE CONSIDERAT TITULESCU DUȘMANUL USR?
Poate insă că am plecat pe o cale greșită. Poate că nu “vila” este obiectivul acestei campanii, ci chiar persoana lui Titulescu. Eu am considerat că România trebuie să-și respecte și chiar să dezvolte un cult al eroilor săi, să-și intărească legendele, ca bază a patriotismului. L-am considerat pe Titulescu un foarte bun exemplu. Inclusiv ca “patron” al diplomației românești. I-am publicat și re-publicat cărțile (inclusiv, celebrul manuscris din 1937, “Politica externă a României”), am publicat albume, am instalat statui și efigii în București (una și în curtea MAE), Geneva, Bruxelles, Atena, Ankara, Chișinău, Brașov etc – aducându-l din nou în atenția lumii, ca reper în haosul actual. Până și dna Țoiu l-a citat de două ori în discursul de la Adunarea generală ONU.
M-am gândit insă că poate pe unii îi deranjează efortul meu și al Fundației. Unii poate că îi reproșează legăturile cu Litvinov, sau reluarea legăturilor diplomatice cu URSS, în 1934. Sigur, unii lideri ai USR au venit mai de curând din străinătate – din Germania, Franța, Elveția, Spania. Poate că ideea de a construi un fel de erou NAȚIONAL cu anvergură externă nu le este convenabilă. Și că ar fi o abordare de tip “suveranist”. Efortul meu legat de re-descoperirea lui Titulescu a început însă cu mult timp în urmă și a fost sprijinit de mulți diplomați și miniștri de externe români. Vreo 12 miniștri de Externe au făcut parte din Consiliul FET și niciunul nu a considerat că trebuie distrusă Fundația pentru resentimente sau pentru o meschină acțiune de preluare a unui imobil la a cărui punere în valoare nu au contribuit cu nimic.
Să mai adaug faptul că celebra Genevieve Tabouis spunea că Titulescu figura pe o listă de patru lideri europeni care ar fi urmat să fie asasinați de naziști înainte de război? Se incearcă oare, astăzi, aruncarea lui din nou, în uitare?"
Reacția a fost transmisă după ce Profit.ro a anunțat că Guvernul a avut pe agenda ședinței de azi o hotărâre inițiată de MAE prin care este propusă retragerea statutului de utilitate publică recunoscut Asociației de Drept Internațional și Relații Internaționale (ADIRI), prezidată de Adrian Năstase.
Argumentul invocat este că ADIRI nu mai îndeplinește obligațiile de a menține cel puțin nivelul activității și performanțele care au determinat recunoașterea .
Hotărârea nu a fost adoptată în ședința de de azi, dar purtătorul de cuvânt al Guvernului, Ioana Dogioiu, a precizat pentru Profit.ro că decizia a fost amânată pentru a fi completată nota de fundamentare a proiectului, iar acesta va reveni pe agenda unei ședințe viitoare.
Ministrul de Externe, Oana Țoiu, confirmă că a decis retragerea statutului de utilitate publică al Asociației de Drept Internațional și Relații Internaționale (A.D.I.R.I.), pentru că nu mai îndeplinește de 7 ani criteriile legale. Decizia MAE trebuie formalizată în ședință de guvern prin hotărâre de guvern și va fi reintrodusă pe ordinea de zi în următoarea ședință a Guvernului, mai spune ministrul.
Mesajul lui Adrian Năstase
"Era o prioritate a politicii externe românești și a guvernului interimar retragerea, acum, a statutului de utilitate publică a acestei asociații?
Asociația de Drept Internațional și Relații Internaționale (ADIRI) este una dintre cele mai importante instituții academice și diplomatice create în România în perioada postbelică pentru studiul dreptului internațional, al relațiilor internaționale și al istoriei diplomației românești.
Înființată oficial în anul 1966, ADIRI a reunit, de la început, elite ale diplomației, ale mediului universitar și ale conducerii politice și culturale românești.Era oare o prioritate a politicii externe românești și a guvernului interimar retragerea, acum, a statutului său de utilitate publică? Acum, când se împlinesc 60 de ani de la inființarea sa?
Înființarea ADIRI
Ședința inaugurală a ADIRI a avut loc la București în martie 1966, în prezența unor personalități de prim rang ale statului român.
Relatarea publicată în ziarul Scânteia din 16 martie 1966 arată dimensiunea instituțională și politică a proiectului.
La reuniune au participat:
Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe;
Grigore Geamănu, secretarul Consiliului de Stat;
Adrian Dimitriu, ministrul justiției;
Vasile Vlad, șeful Secției Relațiilor Externe a CC al PCR;
academicienii Constantin Daicoviciu și Athanase Joja;
Mircea Malița;
reprezentanți ai diplomației, culturii și mediului științific românesc.
Asociația a fost concepută că un cadru academic și profesional dedicat:
studiului dreptului internațional;
relațiilor internaționale;
istoriei relațiilor și diplomației românești.
Potrivit documentului inaugural, scopul ADIRI era:
„analiză și interpretarea principiilor de politică externă ale țării noastre”, precum și promovarea „legalității internaționale” și a relațiilor internaționale bazate pe pace și cooperare.
Prima conducere
Adunarea generală a ales drept:
președinte de onoare: Ion Gheorghe Maurer;
președinte: prof. dr. Traian Ionașcu, director al Institutului de Cercetări Juridice al Academiei RSR.
Vicepreședinți au devenit:
Corneliu Mănescu;
prof. dr. Grigore Geamănu;
acad. Constantin Daicoviciu.
Funcția de secretar general i-a revenit lui Mircea Malița, adjunct al ministrului afacerilor externe.
Consiliul executiv avea 21 de membri și era structurat pe trei mari secții:
Secția de drept internațional;
Secția de relații internaționale;
Secția de istoria relațiilor internaționale și a diplomației.
Printre conducătorii secțiilor se aflau:
Mihail Ghelmegeanu – Secția de drept internațional;
George Macovescu – Secția de relații internaționale;
acad. Andrei Oțetea – Secția de istoria diplomației.
Director al ADIRI a fost o lungă perioadă de timp, Nicolas Fotino – despre care am scris adeseori pe blogul meu, că și despre cei care au condus în anumite perioade mai apropiate secțiile Asociației – Ioan Mircea Pașcu, Dan Mircea Popescu, Adrian Severin, Vasile Secăreș, Silviu Brucan.
Revista ADIRI
Încă de la fondare, ADIRI și-a propus să publice rezultatele cercetărilor sale într-o revistă științifică de specialitate – Revista română de studii internaționale, pub;icată în română și în limbi străine. Redactor responsabil al revistei Asociației a fost ales, inițial, Grigore Geamănu.
Această tradiție editorială a continuat prin Revista Română de Drept Internațional (Romanian Journal of Internațional Law – RRDI), publicăție asociată Secției de Drept Internațional a ADIRI și ramurii române a Internațional Law Association (ILA).
Revista a devenit una dintre principalele platforme românești dedicate:
dreptului internațional public;
jurisprudenței internaționale;
dreptului european;
diplomației juridice;
practicii României în organizațiile și instanțele internaționale.
Și să nu uit, prin 2002, biblioteca ADIRI a fost transferată MAE.
ADIRI și școala românească de drept internațional
De-a lungul timpului, ADIRI a funcționat că un spațiu de întâlnire între:
diplomați;
profesori universitari;
cercetători;
juriști specializați în drept internațional;
experți în politică externă.
Organizația a avut legături importante cu Ministerul Afacerilor Externe, Academia Română șic cu principalele universități din țară.
În ultimii ani, Secția de Drept Internațional a fost asociată cu nume importante ale diplomației românești, printre care Bogdan Aurescu, președinte al Secției de Drept Internațional a ADIRI.
Trebuie să precizez că formulă de asociație „umbrelă” pentru cercetătorii și experții în politică externă care a funcționat, în condițiile cunoscute de dinainte de 1989, nu au mai permis o activitate „centralizată” în cadrul unei asociații naționale. Practic, după 1989, s-au format numeroase centre de analiză politică, think-tank-uri de diferite feluri, ONG-uri diverse – care nu mai acceptau o condonare într-o asociație cu regulile ADIRI.
Așa incât, încetul cu încetul, ADIRI și-a pierdut relevanța națională și internațională, activitățile sale fiind concentrate în intâlnirile restrânse organizate de regretatul ambasador Lupeș.
În istoria diplomației românești, ADIRI rămâne, insă, în opinia mea, una dintre instituțiile care au contribuit decisiv la formarea și afirmarea școlii române de drept internațional dar și la formarea a numeroși diplomați. Părintii unora dintre cei care conduc astăzi MAE frecventau activitățile Asociației.
Sigur, acel format nu mai era cel mai potrivit pentru lumea academică actuală. Dincolo de toate comentariile legate de rolul unora dintre membrii săi de după Revoluție, cred că ADIRI – o instituție inteligentă a politicii externe românești din perioada Războiului Rece – trebuia lăsată să dispară în liniște.
Nu deranja cu nimic – nu lua bani de la MAE sau de la guvern, nu mai avea sediu, nu mai avea salariați. Avea insă, și cred că are în continuare, un prestigiu pe care nu i-l poate afecta decizia inutilă a guvernului interimar, luată la propunerea ministrului de externe".
Asociația funcționează din 1966, dar Guvernul Năstase a fost cel care în iunie 2002 a recunoscut statutul de utilitate publică al Asociației de Drept Internațional și Relații Internaționale (A.D.I.R.I.).
Conform propriului CV, Adrian Năstase a fost vicepreședinte al ADIRI între 1990-2003, iar din 2003 deține, inclusiv în prezent, funcția de președinre al Asociației de Drept Internațional și Relații Internaționale (ADIRI).
ADIRI editează Revista Română de Drept Internațional, al cărui redactor-șef este, din 2003, fostul ministru de Externe și consilier prezidențial Bogdan Aurescu, judecător la Curtea Internațională de Justiție din februarie 2024.
Revista este publicată de două ori pe an, iar ultimul număr (iulie-decembrie) a fost publicat anul trecut.
Ministerul Afacerilor Externe (MAE) arată că, în urma publicării, în luna noiembrie 2025, de către Secretariatul General al Guvernului a Listei persoanelor juridice beneficiare ale statutului de utilitate publică în baza O.G. nr. 26/2000, 2023-2024, actualizată, a efectuat o analiză cu privire la activitatea persoanelor juridice beneficiare ale statutului de utilitate publică pentru care MAE este autoritate inițiatoare conform Listei menționate.
”Din concluziile acestei analize a reieșit că Asociația nu mai îndeplinește obligațiile de a menține cel puțin nivelul activității și performanțele care au determinat recunoașterea, respectiv de a comunica MAE, în calitate de autoritate administrativă competentă rapoartele de activitate și bilanțurile anuale, prevăzute la art. 41 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările și completările ulterioare”, arată MAE.
Potrivit ministerului, ultimul raport de activitate a fost comunicat MAE în format electronic în anul 2019.
MAE mai arată că: ”De asemenea, Asociația nu mai întrunește nici condițiile prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000”.
Conform art. 38 alin. (1) lit. b), invocat, asociația ”funcționează de cel puțin 3 ani și a realizat o parte din obiectivele stabilite, făcând dovada unei activități neîntrerupte prin acțiuni semnificative”.
Potrivit legislației în vigoare, recunoașterea utilității publice conferă asociației sau fundației următoarele drepturi și obligații:
- dreptul de a i se atribui în folosință gratuită bunurile proprietate publică;
- dreptul de a menționa în toate documentele pe care le întocmește ca asociația sau fundația este recunoscută ca fiind de utilitate publică;
- obligația de a menține cel puțin nivelul activității și performanțele care au determinat recunoașterea;
- obligația de a comunica autorității administrative competente orice modificări ale statutului, precum și rapoartele de activitate și situațiile financiare anuale; autoritatea administrativă are obligația să asigure consultarea acestor documente de către orice persoană interesată;
- obligația de a publica, în extras, în termen de 3 luni de la încheierea anului calendaristic, rapoartele de activitate și situațiile financiare anuale în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, precum și în Registrul național al persoanelor juridice fără scop patrimonial.
