Taxele și contribuțiile “eliminate” sau “reduse” de guvernul PSD sunt o minciună. În realitate, nu dispar, nici nu se subțiază, ci reînvie cu cote și mai mari, dar sub păcăleala unei alte titulaturi, imediat ce au fost, teoretic, eliminate. Nu mor, doar se transformă în ceva mult mai împovărător.
Angajatorii vor fi plăti, din 2018, o ”taxă de solidaritate”, care va fi ”de 2%”, a anunțat ministrul Finanțelor, Ionuț Mișa, într-un interviu la Antena 3, precizând apoi că taxa se va aplica fondului de salarii și că va fi suportată de angajatori. Mișa a adăugat că Guvernul va amâna neimpozitarea de anul viitor a veniturilor până în 2.000 lei, așa cum prevedea programul de guvernare. Ulterior, ministrul a invocat o directivă europeană care ar reglementa pentru fondul de salarii taxa respectivă, ce nu va putea fi eliminată sau comasată prin plata altor contribuții la buget.
Gogoșile ministeriale au o traducere mult mai simplă și mai puțin atinsă de poezia “solidarității” fiscale. Pur și simplu, bugetul asigurărilor de șomaj, eliminat teoretic prin proiectul care va transfera contribuțiile sociale integral de la angajator la angajat, menținându-le doar pe cele la sănătate și pensii, trebuie să renască într-o altă formă.
Kasparov vine în premieră în România. Detalii AICI
Le-am spus angajatorilor că ei nu vor mai datora contribuții sociale? Le-am spus. Dar cine vorbește de contribuții sociale? Aceasta se va numi taxă! Și dacă tot o introducem, o facem chiar mai mare decât cotele însumate ale vechilor contribuții ce constituiau bugetul fondului de șomaj, deși acesta era până acum excedentar.
E nevoie, însă, de “solidaritate” mult mai mare cu alte găuri bugetare, așa încât denumirea noii taxe este chiar inspirată. Asta, în caz că angajatorii cârcotași se întreabă cu cine li se cere, totuși, să fie “solidari” prin creșterea poverii fiscale, atâta timp cât amânarea neimpozitării veniturilor mai mici de 2.000 de lei nu mai justifică nici măcar invocarea populistă a “solidarității” cu săracii. De altfel, Mișa a și precizat ulterior că 90% din taxă va alimenta bugetul de stat, “solidarității” cu alte deficite fiindu-i probabil alocat restul.
Golănia fiscală e integrată și pregătită în etape. Întâi, proiectul pentru transferarea contribuțiilor din sarcina angajatorului integral în sarcina angajatului, menit a majora povara pentru activități independente și PFA, dar și pentru a pregăti terenul în vederea eliminării cotei unice în viitor, a trebuit să calmeze protestele venite din mediul de afaceri cu câteva minciuni.
Angajaților care se temeau că le vor scădea salariile nete, Guvernul le-a vândut povestea obligării angajatorilor de a majora brutul. Iar angajatorilor care au acuzat creșteri de costuri din acest motiv, li s-a prezentat un tablou al comasării și reducerii contribuțiilor și impozitului pe profit care ar lăsa costurile cu personalul la același nivel în urma inovațiilor fiscal PSD-iste.
Concret, li s-a spus, contribuțiile sociale vor fi datorate doar de angajat, deși reținute și plătite de angajator, iar cota totală a acestora se va aplica la un brut mai mare, dar va scădea cu 4,25 puncte procentuale, de la 39,25% la 35%. Din șase contribuții existente în prezent, vor rămâne doar două: la pensii și la sănătate. Suplimentar, tot pentru a menține costul total al angajatului la același nivel, va trebui să scadă și impozitul pe venit de la 16% la 10%, și acesta urmând să se aplice la o bază mai mare dacă se majorează brutul.
Deci tanda pe manda, niciun motiv ca firmele cu salariați să se plângă de creșterea costurilor, așa cum ar avea motive să o facă PFA-urile. Pe cei care au avut naivitatea să creadă că aici se va opri “reforma” fiscală, cu creșteri de povară totală doar pentru activități independente, nu și pentru companii cu salariați, i-a luminat aseară Mișa la Antena 3.
Visați aiurea, băieți! Doar nu credeați că angajatorul chiar va scăpa de contribuții sociale după ce le mutăm “integral” la angajat! Păi ce facem cu bugetul de șomaj? Trei din contribuțiile sociale “eliminate” prin comasare și transfer la angajat alimentau acest buget și finanțau activitatea agențiilor de ocupare a forței de muncă – ANOFM. Ce facem cu funcționarii de acolo, îi trimitem acasă? Din ce plătim ajutoarele de șomaj…că din bugetele asigurărilor de pensii și sănatate, singurele pentru care se vor mai prevala contribuții, nu se poate. Nu ați bănuit că vom pune ceva în locul contribuțiilor desființate, care ne aduceau 2 miliarde de lei anual? Nu ați intuit că tot voi veți fi buni de plată…cine altcineva?
Frumusețea reformei fiscal PSD-iste este chiar mai amplă. Noua taxă de solidaritate de 2% din fondul de salarii va fi mai mare decât contribuțiile “desființate” pe care le va înlocui. La bugetul asigurărilor de șomaj ajung, în prezent, contribuțiile de șomaj plătite de angajatori și angajați, câte 0,5% din salariul brut fiecare, precum și contribuția de 0,25% datorată doar de angajator pentru Fondul de garantare a creanțelor salariale. Acesta din urmă ar trebui să despăgubească angajații aflați în imposibilitatea încasării salariilor în situația în care angajatorul intră în insolvență și faliment. În proiectul de modificare a Codului fiscal pentru transferul contribuțiilor totale la angajat, discutat de Finanțe cu reprezentanții mediului de afaceri reuniți în Coaliția pentru Dezvoltarea României, era prevăzută transformarea contribuției la Fondul de garantare într-o taxă, dar tot de 0,25%.
De altfel, existența acestui Fond este și singura pentru care ar exista o cerință în directivele europene, așa cum a susținut Mișa. De înlocuirea contribuțiilor la bugetul asigurărilor de șomaj, proiectul prezentat oamenilor de afaceri nu preciza nimic și nici autoritățile nu au dat până acum explicații despre ce intenționează să facă. A dezvăluit acum Mișa: taxa la fond va crește de 8 ori, de la 0,25% la 2%, astfel încât să ia în continuare de la angajator și ceea ce teoretic a fost desființat pentru a nu crește costurile salariale totale după transferul integral al contribuțiilor la angajat. Ar trebui să acopere, probabil, nu doar bugetul de șomaj desființat, ci și contribuțiile de concedii de sănătate și cele pentru accidente și boli profesionale, două din cele 4 "eliminate", deși acestea țin de bugetul asigurărilor de sănătate, unde contribuții se vor lua în continuare de la angajați, aplicate chiar la un brut mai mare. O culme nouă a golăniei fiscale.
Atât asigurările de șomaj, cât și Fondul de garantare a creanțelor salariale sunt gestionate de ANOFM, aflată în subordinea Ministerului Muncii, cu activitate finanțată și din contribuțiile colectate de la angajați și angajatori. Ambele sunt excedentare, nu ar putea justifica o majorare a contribuțiilor, în condițiile în care colectează mult mai mult decât cheltuiesc pentru scopurile pentru care există: plata șomerilor, activități de combatere a șomajului și despăgubirea salariaților firmelor în faliment sau insolvență.
Anul trecut, bugetul asigurărilor pentru șomaj și-a depășit chiar “planul” la încasări și excedent. Excedentul total a fost de aproape un milliard de lei (976,1 mil lei, cu 21,8% peste cel programat inițial), din care în sistemul asigurărilor de șomaj 690 mil. lei (cu 28,4% peste program) și 286 mil. lei excedentul Fondului pentru plata creanțelor salariale (cu 8,4% peste cel programat).
Noua taxă de solidaritate de 2% este de așteptat să aducă statului mult mai muți bani pentru peticirea găurilor bugetare decât actualele contribuții la bugetul asigurărilor de șomaj pe care le înlocuiește, din care s-au încasat aproape 2 miliarde de lei în 2017. Nevoia de “solidaritate” suplimentară, cu o povară fiscală mărită pentru angajatori, este greu de justificat în condițiile în care bugetele actuale sunt excedentare. Din contribuția la fondul de garantare a salariilor salariale s-au încasat anul trecut peste 316 mil. lei și s-au cheltuit doar 30 mil. lei (sub 10%), iar din cele 1,66 miliarde de lei venituri la asigurările de șomaj a fost nevoie să se cheltuiască doar 977 milioane de lei, din care 10% cheltuieli de personal.
Fascinația PSD pentru cuvântul solidaritate nu cunoaște limite. Scos din joben de câte ori guvernul vrea să mai justifice o creștere de taxe și impozite sau inventarea unor biruri noi, cuvântul riscă să-și piardă definitiv semnificația pe care dicționarul și oamenii de bun-simț i-o acordă. Într-un viitor nu prea îndepărtat, când îl vom auzi rostit, în locul empatiei simțite și puse în faptă față de semeni, vom ajunge să ducem speriați mâna instinctiv la buzunar, cu gândul doar la politicieni.
