Zic de cele justificate: inovație & Blue Ocean, nu de monopoliști. Iar în Europa nu poate, legal și psihologic?
Europa rămâne în urmă și față de America, dar și față de China - economic, tehnologic, energetic, industriile verzi și ale viitorului, militar și în cercetare aplicată -; cauzele sunt multiple și se potențează reciproc: piața încă nu este cu adevărat comună pe Bătrânul Continent, plus reglementările în exces, toate fiind fenomene endemice ce duc inerent la lipsa de Economii de Scală și automat la profituri mici.
Milton FRIEDMAN a produs o revoluție intelectuală în anii '70 - cu un manifest-editorial publicat fix acum 55 de ani - afirmând că MAXIMIZAREA PROFITULUI acționarilor e SINGURA DATORIE a unei COMPANII.
Privind peste ani, constatăm că a avut dreptate și simultan nu a avut dreptate: nu fac eu pe Rabinul din celebrul banc, dar este dacă doriți << Efectul Pendulului >>; marele economist al Școlii de la Chicago a intuit atunci că politicile stângiste afectează business-ul capitalist mondial și a intervenit salutar; dar, ca orice idee devenită dogmă sau ideologie - și o vedem azi ca atare la unii fanatici autodenumiți << Libertarieni >> -, pendulul s-a mișcat și invers în deceniile care au urmat, cu excese pe măsură; de curând - în deceniile curente - au apărut CSR (Corporate Social Responsibility) și ESG (Environment - Social - Governance) drept concepte și cadru de auto-reglementare care să echilibreze ce primesc Shareholders (Acționarii) cu restul Stakeholders (toți deținătorii de interese incluzând salariații, furnizorii, comunitatea locală, statul, mediul) - cu alte cuvinte vedem iarăși o mișcare inversă a pendulului.
Totuși, ambele abordări trebuie privite în balans, cu un anume << un grăunte de sare >> - cum zic anglo-americanii.
Invers, dacă ai profituri peste Benckmark-ul sectorului, este ciudat și moral inadecvat să nu ai și astfel de inițative cu care îți ajuți comunitatea.
Între timp, în Managementul Americii a apărut mulți care au făcut istorie, dar eu m-aș opri acum asupra celebrului Jack Welch de la General Electric (cel care inventase o regulă cu 10% din angajați dați afară anual vs. 10% promovați); chiar dacă metodele mecaniciste ale lui Welch (GE 1981 - 2001) par acum perimate - a evoluat și managementul și i s-au alăturat mulți psihologi și din neuroștiințe -, conglomeratul GE creat de marele Thomas Edison a arătat zeci de ani profituri nete de >10%, în timp ce omologul din Germania, Siemens, se chinuia la 1% pe an. Astăzi, un GE face 20%; și Siemens și-a revenit și e la >10%. Meciul GE vs. Siemens s-a repetat în multe industrii și mai mereu America bătea Europa la profitabilitate.
Sigur, tehnologiile de top și economiile de scală ale uriașei piețe americane au jucat un rol; eu sunt însă convins că și PSIHOLOGIA, orientată spre performanța bursieră; și da, LĂCOMIA poate fi bună!
Când banii au cost zero și companiile / investițiile asumate de companii sau de antreprenori nu au un prag anume, e OK dacă pot aduce o profitabilitate minimă: zero-plus. Dar astfel economia reală devine << PUTUROASĂ >>, antreprenorii și corporațiile pot ajunge în starea de COMPLEZENȚĂ când nu au de acoperit și un cost al banilor!
E mai ușor de rambursat un credit cu dobândă spre zero - inclusiv firmele Zombie o fac destui ani. Dar nu mai ai stimulente pentru INOVAȚIE și pentru a accede pe merit la LĂCOMIA cea bună (citește marjele înalte de profit).
O companie cu profituri mari poate investi în cercetare-dezvoltare (R&D) mai mult și mai ușor decât celelalte din sector, rămânând astfel în top timp de decenii, prin calitatea produselor / serviciilor. Mai mult, în timp de criză, compania care a dovedit calitate în piață - și s-a ales pe merit cu profituri - va avea << war chest >> (zic anglofilii, metafora cu muniția de la piept), va avea destui Cash plus << moneda bursieră >> să își achiziționeze rivalii mai slabi. Moneda poate fi bursieră sau poate fi o evaluare de tip Private Equity - se aseamănă.
Apoi, în cazul unor crize macro globale / naționale, sau în cazul unor crize localizate în sectorul propriu, firmele care au avut profituri mari - și și-au păstrat nerepartizate o cotă din ele drept buffer - amortizor - pot trece perioadele dificile altfel decât celelalte. E o vorbă printre bancheri, celebra butadă: << Banca îți dă umbrela când e soare, iar când începe ploaia ți-o cere înapoi >>; dincolo de umor, cam aceasta e și realitatea; cei cu risc mic primesc resurse!
Europa este un continent prosper - iar stilul european de viață este în mod cert invidiat pe toate meridianele Lumii - , dar este un continent încă fragmentat. Dincolo de tristul Brexit votat acum >9 ani, chiar Piața Comună a Uniunii Europene nu e încă chiar comună: Cetățenii se mișcă liberi, comerțul de Bunuri / Mărfuri așișderea, Capitalurile se mișcă libere. Din păcate Serviciile [ ca și Antreprenoriatul ] - mai ales cele bazate pe inovație - nu reușesc asta, întâmpinând o puzderie de reglementări naționale, de bariere netarifare (standarde diferite, protecția consumatorului, proprietate intelectuală, legislații diferite pe piețele financiare în general și de capital în special).
Reiau pe scurt cei 8 FACTORI identificați de mine și prezentați într-o analiză a mea recentă; unii se suprapun pe ce au descoperit super-economiștii Enrico LETTA și Mario DRAGHI în celebrele lor rapoarte, alții îmi aparțin:
Totuși, într-o economie de piață liberă, concurențială, lucrurile funcționează și filosofic și ca abordare cu 180 de grade INVERS / pe dos decât gândirea socialistă COST-BASED, anume: OFERI un PREȚ ce REFLECTĂ o VALOARE pentru CLIENT; apoi te zbați să găsești atâția clienți și să scazi costurile specifice per unitatea produsă, încât să te încadrezi Costuri X vs. Venituri Y la Volumul Z în celebrul PRAG de RENTABILITATE (să nu fi pe pierdere); ulterior, mai ai un prag de trecut, un examen de dat: să obții un ROE (Return on Equity) la care acționarii tăi să fie mulțumiți că return vs. risc asumat, altfel capitalul va migra spre alte domenii sau companii, spre alte oportunități de investiții.
În America, majoritatea sectoarelor economice lucrează așa, anume VALUE-BASED, pe când în Europa se pare că puține sectoare și puține companii o fac. Distrugerea creativă (pe șleau, falimentul) e slabă în U.E. și foarte lentă.
Ca rezultat, ...doar acțiunile Magnificent 7 din SUA - majoritatea Tehnologici - au o capitalizare bursieră cumulată de 22 trilioane (mii de miliarde) vs. întreaga Bursă Paris la 4 trilioane dolari sau cea din Frankfurt 3 trilioane dolari!
Avem vreo 25-30 de limbi vorbite și tot atâtea modele culturale locale; avem reglementări naționale și standarde locale (multe deja armonizate după multiplele Directive U.E., dar nu toate); în plus, avem NAȚIONALISMUL LOCAL !
În Europa, pe de altă parte, nu doar că avem Piață de Capital slabă și depindem de Băncile Comerciale (ele împrumută banii micului deponent și o fac cu mult mai multă precauție); dar avem mai degrabă AVERSIUNE la RISC.
<< REGULAMENTUL 28 >> este o inițiativă recentă a U.E. - bazată probabil pe propunerea lui Enrico Letta -; R28 este un fel de țară virtuală în cadrul Uniunii, care să ARMONIZEZE cadrul legal al firmelor start-up inovatoare: << Delaware, pe care fostul președinte Joe Biden l-a reprezentat ca senator timp de 36 de ani, găzduiește sute de mii de entități corporate, incluzând 80% din IPO-urile americane din 2023 și 2/3 din companiile incluse în topul Fortune 500. ,,În SUA, marea schimbare s-a produs când au decis să aibă Delaware: Delaware e calea rapidă în SUA", a declarat Letta, adăugând: ,,Propunerea mea privitoare la legislația din domeniul corporate este să avem ceva similar cu al 28-lea stat virtual". >>
Un om cu gândirea afectată de marota << cost based >> nu va înțelege puterea imensă a acestui efect, care e cam ca gravitația în Economie; dacă ai reușit să treci cu bine Pragul de Rentabilitate, pentru orice creștere de 10% a cifrei de afaceri, vei putea obține profit nu de +10%, ci de +30% sau +40% sau mai mult; în plus, poți aplatiza curba de costuri negociind discounturi cu Furnizorii la cantități mai mari de materii prime sau energie, chiar servicii de la terți.
Un om educat va înțelege de ce o companie din China (1,4 miliarde de consumatori potențiali) sau SUA (340 mil. locuitori - cam 1/4 față de China dar cu putere de cumpărare mult mai mare) e clar avantajată în fața uneia din Germania (84 de milioane locuitori); sau Franța (67) sau Marea Britanie-UK (67); dacă piața Europei ar fi unită pe bune, și companiile din Germania, Franța, Anglia sau chiar România și Finlanda s-ar baza pe 530 de milioane de locuitori; în schimb, la noi pe continent totul e fragmentat; ca rezultat, cele din țările mari pleacă cu un avantaj față de cei mijlocii și mici odată ce și-au cucerit piața internă / națională / domestic market: Germania față de Polonia, Polonia față de România, dar și România față de Bulgaria sau Ungaria. Cred că acesta e unul din motivele pentru care România și Polonia sunt azi starurile poveștii << catch-up story >> al recuperării decalajelor Estului față de Vest.
4) INOVAȚIA și invențiile patentate (sau drepturi de autor) determină produse și servicii cu totul noi, care pot impune explicit Clientului / consumatorului marje de profitabilitate mai mari, separat de cele obținute prin economii de scală, dată fiind unicitatea pe piață pentru perioada protejată de I.P. (brevet / patent).
În plus, mai este și inovația de model de business, iar cea mai celebră formă e descrisă în cartea bestseller de acum 20 ani BLUE OCEAN STRATEGY, scrisă de o ...Europeancă (Franța) și de un ...Asiatic (Sud-Coreean), ambii profesori la celebra INSEAD Paris & Singapore. Totuși, cele mai multe exemple din carte sunt de la companii din SUA.
Evident, tot Americanii, uneori și Asiaticii, sau chiar Australienii excelează la asta, din păcate Europenii mai puțin.
Există inteligență masivă și în Europa, dar antreprenorii DISRUPTIVI (cei care pot schimba jocul - adaptare pe românește) preferă să meargă spre omologii lor în America, ce au un veritabil ECOSISTEM adaptat lor (vezi și pct 7).
Revezi video explicativ EU-INC și R-28, prezentat și la 2):
5) POLITICA privind CONCURENȚA - Consumatorii Cetățeni sau IMM vs. Firmele și Companiile
Europa are politici dure de concurență și cu asta favorizează puternic CONSUMATORUL european, cetățenii în marea majoritate (B2C), uneori și firmele mici (B2B); de aici prețurile și tarifele serviciilor mult mai mici ca în SUA și o calitate a vieții mai bună. Reversul? Companiile Europei sunt forțate să se concureze dur între ele pe piețe mici, cel mult medii, și nu prea au cum să ajungă la economii de scală.
Asta s-ar putea prin consolidări peste granițele statelor, care tot întârzie sau sunt blocate din varii motive:
Europa și-a sabotat prin Comisie (brațul de concurență) apariția unui actor global capabil să se confrunte cu liderul mondial în material rulant, chinezii CRCC: fuziunea franco-germană Alstom cu Siemens a fost blocată acum 7 ani.
Peste un deceniu, Germania blochează achiziția Commerzbank de către mai performanța UniCredit Bank din Italia.
Citeam înainte de Pandemie o analiză a unui economist din Europa mutat în SUA: Francezul Thomas Philippon: totul i se părea mai scump, mai ales pe pachetele telecom și datacom și TV și dădea vina pe atitudinea LAXĂ a autorităților din SUA, care au încurajat tacit acest OLIGOPOL la nivel federal, care duce la poziții de cvasi-MONOPOL în state mai mici.
Da, pentru consumator o fi rău să nu ai regulile de concurență aplicate atât de strict, dar pentru COMPANII este bine să aibă acces la MARJE de profit care să le permită și investițiile majore cerute de sector și de retehnologizare.
Philippon a scris o carte între timp, a făcut valuri; dar alți economiști îl contrazic, arătând cât de importantă e SCALA companiilor, mai ales într-o epocă bazată pe progres tehnologic rapid cu este secolul nostru XXI:
Puse cap la cap - economiile de scală generate de piața unică Americană (sau Chineză sau a Indiei), vs. cea fragmentată a Europei, discutate la pct. 3) plus duritatea de Politică Concurențială, duc la marje reduse de profit și implicit la o performanță buriseră mult mai slabă în Europa față de SUA sau Asia:
6) EDUCAȚIA de top - Științe exacte ca Matematica și Fizica și Ingineria << STEM - Science, Technology, Engineering, and Mathematics >>, până la cele de business și management "MBA"
Europa nu duce lipsă de școli bune de știință fundamentală sau de inginerie-tehnologie (STEM); totuși, în clasamentele mondiale, universitățile și politehnicile din America se situează foarte puternic în fața Bătrânului Continent și singurele din Europa care se bat de la egal cu omoloagele din SUA sunt cele... Britanice: Oxford, Cambridge, Imperial College, London School of Economics ș.a.
Este o altă cultură de gândire critică, combinată istorie de secole și cu meritocrație și cu finanțare abundentă; majoritatea premiilor Nobel le iau... Americani sau profesori din America, chiar dacă descoperim ulterior că ei erau din Anglia, Franța, Germania sau China sau Japonia sau Korea; un BRAIN-DRAIN de creiere care a avut până recent un singur sens: spre America... și nu [ doar ] din cauza banilor; ci al condițiilor și al... Network[ing] effect, vezi pct.7.
Pe Management însă, există școli de top și în Europa: INSEAD Paris, IE și IESE din Spania, IMD Elveția, IEDC Slovenia.
7) NETWORK(ing) Effect plus CLUSTERE: strângerea laolaltă a oamenilor de un anume nivel educațional
Oamenii care ating un anume nivel educațional - fie că ne referim la un NIVEL ÎNALT, fie la unul SPECIALIZAT, pe o anume nișă -, au NEVOIE să fie alături de oameni ca ei. Altfel nu se dezvoltă. La fel, au nevoie și de infrastructură! De asta se dezvoltă marile orașe - metropolele și capitalele care sunt și "motoare economice" pentru țara lor: dincolo de traficul și poluarea și aglomerația care nimănui nu plac, ai ocazia să vorbești cu oameni la nivelul tău din domeniul tău sau - poate mai important - cu oameni evoluați din domenii conexe, complementare - iar asta poate aduce încă și mai multă valoare unui produs / serviciu inovator sau unei opere liteare, teatrale, cinematografice ș.a.
În jurul acestor oameni de top din Educație, Cultură, Știința & Tehnologie sau Business & Antreprenoriat se dezvoltă ÎN MOD NATURAL - datorită Economiilor de Scala (revezi pct 3)) - și o INFRASTRUCTURĂ dedicată domeniilor lor. Astfel, în economie [și informatică] se discută de EFECTUL de REȚEA* mai ales pentru a desemna creșterea valorii unei platforme (ex. social media, video, jocuri) sau a unui produs pe măsură ce tot mai mult utilizatori îl folosesc.
* << A Network Effect / Externality is when a product or service becomes more valuable to each user as more people use it, creating a positive feedback loop where growth attracts more users, increasing value and demand, like with social media (more friends = more fun) or phone networks (more people to call). This growth can lead to strong user adoption and market dominance, seen în platforms like Facebook, WhatsApp, or even credit cards and ATMs. >>
Dacă aplicăm asta și la oamenii valoroși, înțelegem mai bine de ce s-au dezvoltat universitățile de top ale Americii și lângă ele treptat s-au dezvoltat și CLUSTERELE (<< ciorchinele >> în traducere mot-a-mot / << ciorchinele de capabilități >> într-o traducere mai evoluată) de inovație din SUA, pornind cu celebra << Vale a Siliciului >>:
Treptat, în jurul universității Berkeley, în zona San Francisco - Oakland - Berkeley - Palo Alto - San Jose, s-a format un uriaș ECOSISTEM ce ajută antreprenorii din tehnologie: la baza lui, acceleratoare și fondurile de Venture Capital. Citind recent o super-competență analiză despre economia Chinei - sinteză după cartea tinerei economiste Keyu Jin - , am găsit și acolo o abordare despre Clustere.
<< China a reușit să genereze atât de multe hub-uri high-tech diverse: Shenzhen în hardware și telecomunicații, Hangzhou în comerț electronic, Shanghai în fintech, Beijing în inteligența artificială. Concurența dintre administrațiile locale creează un mediu intens, uneori nemilos, dar extrem de fertil pentru antreprenori.
Keyu Jin subliniază un aspect cheie: China a construit un model în care Statul acționează ca un investitor răbdător. Băncile publice, fondurile de investiții controlate de administrațiile locale și politicile de creditare subvenționate formează un ecosistem care finanțează startup-uri tehnologice, companii strategice mari, proiecte pilot în infrastructură și energie și industrii emergente, cum ar fi bateriile sau inteligența artificială. >>
8) APĂRAREA / DEFENSE, vârf de lance al noilor tehnologii: câți știu că Internetul a fost creat la DARPA?
Cred că am văzut cam toți celebrul film OPPENHEIMER de Christopher Nolan (2023); eu citisem << Mai puternic decât o mie de sori >>, istoria proiectului Manhattan, încă de la 10-12 ani; așadar îmi era un deja vu filmul. Dar vă reamintesc că pe lângă celebrul sit secret Los Alamos, echipa s-a format - surpriză! - tot la Univ. Berkeley, California.
Apoi, nu știu câți vă amintiți că însuși INTERNETUL - invenția care a revoluționat de vreo 5-6 decenii lumea în care trăim - e fructul laboratorului de cercetare MILITARĂ numit DARPA: da, agenția de inovații în slujba Pentagonului.
<< DARPA (then ARPA) pioneered the Internet's foundation with the ARPANET in the late 1960s, connecting research computers and developing key protocols like TCP/IP in the 1970s to allow different networks to communicate, laying the groundwork for the modern global network through projects focused on resilient, packet-switched communication >>; ulterior, World Wide Web (www) sau Internetul vizual, a fost creat în anul 1989 de Britanicul Tim Berners-Lee în cadrul acceleratorului de particule international CERN de sub orașul Geneva, Elveția.
De fapt chiar TRANZISTORUL (Bell Laboratories, 1947) - care a facilitat apariția computerelor moderne de azi - a fost accelerat de marile descoperiri în Matematică și Inginerie datorate efortului imens de război. Mă refer la Al Doilea Război Mondial (WW2). Să ne amintim de vechile << computere-dulap >> pe lămpi (sau de vechile TV pe lămpi), revăzând superbul film << Enigma >> cu uriașul matematician Britanic ALAN TURING - cel care a decodificat comunicațiile Naziștilor și a permis Angliei să supraviețuiască și să primească ajutorul American în timpul WW2. Sau tehnologia Bluetooth, creată de superba actriță evreică Hedy Lamarr pentru a scufunda submarinele Germaniei.
Departe de mine să pledez pentru război (cu toate că Vladimir Putin ne-a adus unul cald lângă noi); ce vreau să zic?
Vreau să zic că multe din marile descoperiri tehnologice au fost ACCELERATE de efortul de război; multe tehnologii se pot dezvolta mai rapid în regim DUAL-USE - adică MILITAR și în paralel cu aplicabilitate CIVILĂ.
Azi trăim oareacum o epocă istorică de acest fel: cu un război atât de << cald >> în Ucraina, deja asistăm la un efort de REÎNARMARE a Europei: programul financiar SAFE, sau acceleratorul DIANA de afaceri inovatoare al NATO ș.a.
Poate că este o etapă care va favoriza revenirea Europei în prim planul Tehnologic și al marilor afaceri globale. Dacă Europa va ști să acționeze concertat, sperăm chiar unitar, și va ști să își joace cărțile pe care le are. Creierele le are! O știre recentă ne arată că Europa a captat deja 34% din invesțiile mondiale de PE-VC (capital privat și de risc), un nou record că depășește recordul de 28% înregistrat în 2010; factorii: energia, infrastructura, industria de apărare. Dar insist pe factorul PSIHOLOGIC: de la gândirea eliberată de cele 27 de granițe naționale ale U.E. (sau 32 ale SEE), la ambiția de a crește accelerat, global, având în minte LĂCOMIA bună, corectă, bazată pe calitate și Inovație, Amortizoarele anti-Risc, dar și MERITOCRAȚIA: cei ce reușesc pe piața lor să fie lăsați să își cumpere rivalii mai mici!
Radu Limpede este consultant de dezvoltare pentru companii medii spre mari din România. Pasionat de Macroeconomie de >30 de ani, de Geografie Economică și parțial de Geopolitică. Experientă de 27 de ani în economia locală și pe piețele financiare: de la analist firme de brokeraj de pe Bursă în primii ani după facultatea ASE REI, până la 22 de ani de antreprenoriat cu firma de Consultanță. Voluntariat în ONG pro-antreprenoriat și Traininguri de business și Think Tank-uri.
