- Întrebarea a fost și este legitimă în orice societate și economie deschisă, dar a fost greșit conceptual și profund eronat unghiul din care au pus-o politicienii locali dornici de supra-taxare, jurnaliștii cu iz suveranist și izolaționiștii care răvășesc azi România cu mesajele lor -
- Din PIB efectiv nu pleacă nimic, rămâne 100% aici - așa e conceptual corect - însă din sursele de finanțare ale afacerilor care prin valoarea lor adăugată compun acest PIB da, deja se repatriază anual: un calcul simplu arată că între 2% și 3% raportat la PIB - repet, nu din PIB!
- mai relevant este însă raportul față de stocul ISD, care duce la 6,5% = recuperare în >15 ani
IZOLATIONIȘTII–AUTARHIȘTI de la noi, auto-intitulați SUVERANIȘTI, atacă însăși ideea de ECONOMIE DESCHISĂ: << suntem colonie, nu mai suntem stăpâni >> ! Cu toate că Antreprenorul autohton este stăpân, conaționalii ce lucrează la antreprenori români sau străini / mulți-naționale sunt oameni liberi.
Jurnaliștii cu înclinații pe vinderea de emoții ieftine au atacat deseori investitorii străini (ISD-FDI) și mulți-naționalele că << scot banii din țară >>; alte dăți că << ascund profiturile >>, iar în alte dăți că << de ce nu au profit ?! >>. Izolationiști din Marele Partid au atacat și ei, circulând liste cu multinaționalele aflate temporar pe pierderi de criza Pandemiei C19, atacând indirect sistemul fiscal bazat pe cota unică.
Una din temele lor principale este alimentată de faptul că la originea succesului României stă în mare măsură capitalul străin, și în special multinaționalele (TNC), bau-baul cu << globaliștii >>, << colonia >>.
De unde apare tema falsă, marota rostogolită << Câți bani din PIB rămân în România și cât pleacă?>>; voi răspunde, clarificând conceptele diferite de PIB și Capital (finanțarea creerii PIB), dar și cu cifre.
O analiză recentă reliefează faptul că 46% din cifra de afaceri cumulată a economiei naționale era produsă de firme și companii cu CAPITAL STRĂIN, tot atâta de firme și companii cu capital ROMÂNESC / autohton PRIVAT, iar restul cu capital local, românesc, dar “de Stat”. Probabil că și în PIB, capitalul străin e tot în zona de 45% (vezi graficul de mai jos cu date Eurostat 2016; și Germania e cu 25%):
De ce este FALSĂ tema cu << PIB care pleacă >> afară? În primul rând, CONCEPTUAL
Cei care au bazele finanțelor și/sau contabilității știu că există cele 2 mari instrumente din vremea Venețienilor, teoretizate acum 5 secole de renascentistul Luca Pacioli - coleg de generație și colaborator cu Leonardo da Vinci - cel care a pus practic bazele Contabilității în partida dublă din lumea modernă.
Astfel, avem P&L / Contul de Profit și Pierdere (F20 în fiscalitatea din România) și Balance Sheet / BILANȚUL Active = Pasive (contul F10 din aceeași contabilitate fiscală). Mai există și instrumentul managerial modern numit CASH-FLOW (fluxul de lichidități - metaforic, arată “oxigenarea” companiei).
PIB-ul este suma VAB = partea de valoare adăugată din Cifra de Afaceri după ce s-a extras “COGS” (costul produselor și serviciilor achiziționate spre prleucrare de la terțe părți – care în treacăt fie spus au plătit TVA pe partea lor de valoare adăugată, TVA ce devine deductibilă pentru compania în cauză).
Astfel, PIB nu are nicio treabă cu BALANCE SHEET, absolut nicio treabă conceptual / financiar și – după cum vom vedea – dacă prin reducere la absurd facem totuși rație “cross-instruments”, nici metaforic.
P&L / Contul Profit & Pierdere are minim 4 rate-cheie: Cifra de Afaceri, VAB (e important la calculul PIB, dar nu al finanțiștilor și băncilor și managerilor), EBITDA (super-relevant pentru aceștia!), Profitul Net.
Iar din Profitul Net o parte se reinvestește, o parte merge ca Dividende. Dar nu pleacă nicidecum din P&L, ci din Bilanț (Pasive), adică din << SURSELE de FINANȚARE ale AFACERII >>, care nu sunt în P&L!
În cadrul instrumentului de contabilitate în partida dublă BILANȚ = ACTIVE și PASIVE avem contul de capital (la Pasive), din care acționarii / asociații pot decide prin AGA că vor proceda / sau nu la REMUNERAREA CAPITALULUI cu proporția X% din profitul ultimului an, sau chiar din profiturile nerepartizate încă ale mai multor ani recenți, dacă profiturile și rezervele acumulate o permit, dacă acestea au dus la supra-capitalizarea firmei, dacă lichiditatea curentă și rapidă sunt OK în fața băncilor.
Așadar, PIB creat în România de firmele AUTOHTONE care au CAPITAL STRĂIN rămâne INTEGRAL în țară. Modificări pot apărea doar în zona de finanțare a sa, în Balanța de Plăti Externe ținută de BNR.
Să vedem acum dacă măcar METAFORIC se susține CONSPIRAȚIA cu profitul repatriat
Sursele de finanțare ale afacerilor ISD – le luăm în bloc și le numim << INVESTITORUL STRĂIN al RO >>: Soldul final de an ISD = Stocul inițial (Soldul) ISD-FDI + Profitul Net anual aferent cotei lor de acțiuni – Pierderea anuală (idem) + ISD-FDI flux anual brut nou-adus – Dividende repatriate + Credit net anual.
BNR Balanță de Plăti: << Soldul ISD la 31 decembrie 2023 a atins nivelul de 118 231 milioane euro >>
Având cifrele parțiale pe 2024, aproape sigur că la final de an STOCUL ISD a ajuns la 125 miliarde euro!
Avem de la BNR și Veniturile din ISD aferente cotei lor de participare; iar în Balanța de Plăti analitică din buletinele lunare BNR găsim și poziția netă a Repatrierilor din Contul de Capital aferentă ISD-FDI:
În tabelul următor avem pe coloana din stânga soldul la final de an (de la 90 mld. euro la 118 mld. euro), pe coloanele din mijloc Veniturile anuale ISD calculate de BNR (cele între 6,9 mld euro și 11,9 mld. euro pe an) și randamentul calculat de mine față de soldul anual ISD aferent lor, iar pe coloanele din dreapta Repatrierile** (Dividende și aferente datoriilor) vs. randamentul acestora raportat la același sold al ISD.
Media aritmetică pentru cei 4 ani recenți analizați este de 6,5% (între 3,3% / 8,8% / 8,7% și 5,4%), ducând la un INDICE de RECUPERARE a INVESTIȚIEI din dividendele repatriate = 15,3 ani.
** Unii jurnaliști au lansat ALARMĂ cum că << investitorii străini repatriază mai mult decât aduc capital nou într-un an >>; e total incorect, sumele repatriate trebuie comparate cu SOLDUL de >100 mld. Euro!
Pentru o perioada anterioară de 11 ani (2003-2013), avem un tabel provenit tot din datele BNR pe care l-am sumarizat ca medii și în primele 3 rânduri din tabelul de sus: anume 18 miliarde euro Repatrieri Dividende / 11 ani = 1,66 mld. Euro anual, de raportat la un sold mediu ISD-FDI de 30,1 mld. Euro (o medie aritmetică între 10 mld. la pornirea din 2003 și 60 mld. euro la sfârșitul intervalului analizat de 11 ani).
Concluzia: aproape FARMACEUTIC ca și în cei 4 ani recenți analizați, media e de tot 6,6%, ducând la un INDICE de RECUPERARE a INVESTIȚIEI strict din dividendele repatriate de 15,2 ani ( = 100% / 6,6% ).
Datele intepretate corect arată că STRĂINII cei FRAIERI – și vârfurile lor de lance, mulți-naționalele -, au CONSIPRAT să ne ÎMBOGĂȚEASCă ușor și repede pe noi, ROMÂNII
Vom JUXTAPUNE calculul de mai sus cu concluziile unui studiu imobiliaro-financiar recent, care punea România pe locul 3 în regiunea ECE (după Lituania și Estonia), cu un RANDAMENT brut de 6,46% la investiția în REZIDENȚIALE, măsurat prin fluxurile de lichiditate provenit din chiriile din apartamente.
Concluzia << CONSPIRAȚIEI >> pe care o studiem aici este simplă și evidență: Investitorii străini au venit, au negociat terenuri, au luat zeci de avize și acorduri, au construit fabrici, au adus know-how și management, finanțează de la compania-grup-mama pe firma-fiica și – cu ajutorul unor conaționali români educați și recrutați ca la carte - ce fac ore suplimentare la greu – whitecollar (manageri, softiști, ingineri ) și meseriași bluecollar (tehnicieni, maiștri, muncitori ș.a.), s-au chinuit și în tot acest timp … și abia scot randamentul pe care orice român îl scoate din imobiliare! Adică scot investiția în 15 ani?!
E adevărat, ISD-iștilor le rămâne și proprietatea asupra companiei / fabricii, după cum și investitorului local în imobiliare îi va rămâne apartamentul / casa după cei 15 ani. De cealaltă parte, casa necesită și câte o renovare, mai sunt și taxele, așa că randamentul real / durata de recuperare o fi la 17-18 ani.
Dar Amortizarea e diferită și RISCUL e mult mai mare în cazul ISD-FDI: o fabrică se poate reînnoi așa: hala în 24-32 de ani, utilajele și echipamentele în 8-12 ani, apare și deprecierea morală, iar dacă afacerea e în declin din cauza cliclului de viață al produselor / serviciilor, nu vor mai valora mai nimic.
Pe când imobiliarele la standarde anti-cutremur pot rezista și se pot amortiza lejer în 40-50 de ani.
Acum mai e ceva: Economia României a crescut de 9 ori în termeni nominali (384 mld. dolari / 41,45 mld. dolari) și de 4,5 ori în termeni reali fără inflație, per capita, în 2024 față de 1989. Valoarea activelor de azi este RIDICATĂ (nu zicem umflată, că nu sunt supraevaluate deloc), e ridicată de faptul că acești investitori străini au venit și au mai adăugat la al nostru PIB vreo 2x Românii 1989; celelate 2x Românii 1989 (din acel 4,5 indice real de multiplicare) sunt meritul Antreprenorilor noștri locali, din România.
Așadar, Investitorii străini cu doar 125 miliarde de euro aduși în atâția ani și relativ puțini scoși afară au << CONSIPRAT >> să ne ridice de 4-5 ori PIB-ul real și, odată cu el, Salariile (de >5 ori față de anul 2000, tot deflatat, de la 120 Euro atunci la 1.060 Euro salariul lunar net azi vs. inflația scursă de 70,6%).
Iar odată cu această putere de cumpărare și valoarea caselor. Pe care tu le poți achiziționa prin cash sau CREDIT (iar România are unul din cei mai buni indici Affordability = cât îți permiți la <8 ani de salarii).
Și în urma achiziției, tu ai un randament cam la fel de bun ca acești investitori ISD. Curat conspirație!
Acum, lăsând glumă la o parte, nu, nu cred că a conspirat nimeni nici să ne îmbogățească și nici că tu să fii mai avantajat financiar decât o companie care depune atât de mult efort să ridice fabrici și birouri.
Pur și simplu asta este REȚETA CAPITALISMULUI, a economiei libere. A investiției pe termen lung, care poate avea ani cu pierderi (vezi Criză 2009-2011 în tabelul mai sus; fluxul mic pandemic din 2020).
Dar nici nu au venit aici să << ASCUNDĂ PROFITURI >> - cum zic unii, sau cum tot zic Suveraniștii de la Partidul-cel-Mare, când scot liste cu mulți-naționale ce au pierderi. Banii realizați se văd transparent în Balanța de Plăti a BNR, nu scapă nicio sumă. Iar din PIB – repet - nu pleacă nimic!
<< În perioada scursă de la aderarea la Uniunea Europeană … În aproape toți cei 9 ani analizați, sumele extrase în baza investițiilor făcute aici au depășit 2% din PIB. …Statistica arată că profiturile au însumat 41,6 miliarde euro dar, în același timp, s-au produs și pierderi cumulate de aproape 34 de miliarde de euro. Culmea, în anii 2011 și 2012, întreprinderile ISD au ieșit, în ansamblu, chiar pe minus. Motiv pentru care nu pot fi decât compătimite pentru lipsa lor de inspirație și dedicația de a rămâne într-o țară atât de puțîn profitabilă. >>
Răspunsul e oarecum SIMPLU pentru cine are studii economice temeinice: orice afacere are pierderi la început, până atinge << Pragul de Rentabilitate >>; mai mult, și acest prag poate avea două niveluri: cel operațional, când ai atins volumul de bunuri/servicii vândute prin care poți să acoperi prin cash din vânzări toate cheltuielile operaționale, atât FIXE, cât și VARIABILE; și cel “general”, clasic, în care trebuie să le acoperi și în P&L, anume cu AMORTIZAREA INVESTIȚIEI cu tot. Chiar și companiile din mari grupuri mulți-naționale au o perioadă de pornire în care li se întâmplă să fie pe pierderi. În principal din motivul de sus.
Apoi, mai e un motiv: piețele globale au și ele CICLURI, pe diverse sectoare se poate ajunge în anumite perioade la pierderi (când nu mai ai puterea să transferi clienților majorările de costuri ce îți vin din amonte). Mai sunt și ciclul de viață al produsului / serviciului până lansezi cu succes pe cel nou.
Mai este și legislația << PREȚURILOR de TRANSFER >> și curând va apărea și BEPS << base erosion and profit shifting >> de la OCDE, care obligă mulți-naționalele să achite taxele integral în țara în care fac veniturile. Iar de mutat bani pe care să nu îi vadă BNR în Balanța de Plăti Externe chiar nu se poate!
Și – pentru ziariștii care nu au fost atenți – am avut și 2-3 mari crize (Criza Lehman Brothers din 2008, ne-a afectat în 2009-2011 și Covid-19 cu criză geopolitică și energetică care i-a urmat, fără vreo pauză).
Acum la final să facem și rata care nu are sens conceptual și financiar, doar așa să fie cross-instrument:
Dividendele și toate sumele REPATRIATE de străini în ultimii ani au fost (și revin la tabelul cu calculele mele, cel cu celule bleu și vernil): 3,3% din PIB în 2022 și 1,9% în 2023; doar că banii nu pleacă din PIB.
PIB-ul rămâne aici și de 25 ani de când am fost invitați în Uniunea Europeană, din fericire crește mereu.
Banii repatriați sunt fructe ale surplusului economic rezultant și remunerează investiția; nu se scot dacă e pierdere, dimpotrivă, se aduc alții; Amortizările se lasă mereu în firme pentru reînnoirea utilajelor și echipamentelor ș.a. Investiția lor li se va recupera în >15 ani.
Dar PIB-ul și salariile și valoarea mai mare a activelor și implicit a imobiliarelor sunt toate ale noastre!
O veritabilă CONSPIRAȚIE capitalistă PENTRU România / CONTRA celor ce răspândesc mesaje false!
Radu Limpede este consultant de dezvoltare pentru companii medii spre mari din România. Pasionat de Macroeconomie de >30 de ani, de Geografie Economică și parțial de Geopolitică. Experientă de 27 de ani în economia locală și pe piețele financiare: de la analist firme de brokeraj de pe Bursă în primii ani după facultatea ASE REI, până la 22 de ani de antreprenoriat cu firma de Consultanță. Voluntariat în ONG pro-antreprenoriat și Traininguri de business și Think Tank-uri.
