Cu schimbarea recentă de leadership de la mijlocul lunii mai, tot mai mulți se uită cu atenție la ce se întâmplă în Singapore. Pe scurt, în mai puțin de șase decenii de independență, Singapore a reușit să se transforme dintr-o societate subdezvoltată într-un hub global al afacerilor, tehnologiei și inovației printr-o combinație (mai ușor sau mai greu de replicat, rămâne de discutat) de factori cheie. Într-un moment în care discutăm tot mai mult despre care trebuie să ne fie pașii în anii următori, adoptarea unor elemente din acest model ar putea fi luată în considerare pentru dezvoltarea economică și socială a României.
Primul aspect esențial al succesului din Singapore este leadershipul politic stabil și viziunea de lungă durată. Guvernul singaporez a implementat politici coerente și stabile, axate pe dezvoltare economică, stabilitate socială și creșterea calității vieții cetățenilor. Cred că spun un lucru gândit de foarte mulți români: România ar putea beneficia enorm de pe urma unui leadership politic cu abordări similare (însă, o mare diferență, aceste abordări trebuie să fie democratice), care să promoveze predictibilitatea și coerența în politicile publice, printr-o agendă de reforme structurale și investiții pe termen lung. Dacă tot este discursul guvernamental atât de centrat pe stabilitate, măcar să ne inspirăm din cum a fost ea înțeleasă în Singapore.
Educația de calitate și investițiile în capital umanreprezintă un alt pilon al modelului statului Singapore. Prin alocarea de resurse semnificative pentru sistemul educațional și formarea profesională, Singapore a creat o forță de muncă extrem de calificată și adaptabilă la schimbările rapide ale economiei tot mai globalizate. România trebuie să investească în modernizarea sistemului educațional, promovarea învățării pe tot parcursul vieții și în dezvoltarea de programe de formare profesională pentru a pregăti forța de muncă pentru cerințele unei economii moderne și competitive. Competitivitatea noastră economică depinde decisiv de cum va arăta educația în anii următori, iar România Educată are cu adevărat ce învăța din modelul singaporez.
Promovarea inovației și cercetării științifice a fost un alt element crucial pentru dezvoltarea statului Singapore. Investițiile masive în infrastructura de cercetare și dezvoltare au stimulat crearea unui ecosistem vibrant de inovare, atrăgând talente și investiții străine în sectorul tehnologic. România ar trebui, nu doar cu vorbe, ci și cu fapte, să sprijine infrastructura de cercetare, să faciliteze transferul de tehnologie între universități și mediul de afaceri și să acorde sprijin inteligent și consistent pentru startup-uri și companiile inovatoare. Cu un stat facilitator, care investește acolo unde mediul privat are ezitări, România poate scăpa de pericolul epuizării actualului model de creștere economică.
Un climat favorabil business-ului și investițiilor a fost esențial pentru atragerea companiilor multinaționale în Singapore, într-o perioadă de aur a globalizării și a delocalizării de facilități de producție către Asia de Est și de Sud-Est. Infrastructura de înaltă calitate, legislația favorabilă mediului privat, sistemul financiar solid și guvernarea eficientă au creat un cadru atractiv pentru investiții. România ar putea, fără prea mari eforturi, îmbunătăți climatul de afaceri prin simplificarea procedurilor administrative, reducerea birocrației, combaterea corupției și promovarea unui mediu de afaceri transparent și predictibil. În teorie, știm ce avem de făcut; problema este că ne tot împiedicăm atunci când este să ducem lucrurile până la capăt. Poate, ca un imbold necesar, exemplul singaporez ne inspiră.
Diversificarea economiei și promovarea sectoarelor strategice au redus dependența statului Singapore de sectoare specifice, promovând IT-ul, biotehnologia, industria aerospațială, turismul și serviciile financiare. România ar putea adopta o strategie similară, sprijinind antreprenoriatul, îmbunătățind accesul la finanțare pentru IMM-uri și creând condiții favorabile pentru dezvoltarea industriilor emergente. Nu putem face orice, așa că este important să ne alegem cu atenție prioritățile și să ne ținem de ele.
Politicile de mediu și urbanism durabile au contribuit la un mediu de trai sănătos și sustenabil în Singapore. Investițiile în infrastructură verde și gestionarea eficientă a resurselor au fost esențiale. România ar putea ținti politici similare, investind și mai robust și predictibil în energie regenerabilă, protejând biodiversitatea și promovând transportul verde, într-un moment când devine tot mai clar că dezvoltarea nu poate fi altfel decât dezvoltare verde, prietenoasă cu mediul.
Guvernarea eficientă și toleranță zero față de corupție au consolidat încrederea investitorilor și stabilitatea instituțională în Singapore. România ar trebui să îmbunătățească transparența și responsabilitatea guvernamentală, aplicând strict legile anti-corupție pentru a crea un mediu stabil și atractiv pentru investiții. Încă avem exemple despre cum politicieni importanți sau funcționari ai statului tratează instituțiile ca pe o sursă de îmbogățire și nimic altceva. Cât timp acestor oameni li se va permite să scape nepedepsiți sau cu averile obținute ilicit intacte, România nu poate spera, din păcate, la prea mult.
Evident, adaptarea modelului Singapore în România nu este lipsită de provocări. Diferențele democratice, culturale, istorice, demografice și economice dintre cele două țări reprezintă obstacole semnificative. România are o istorie complexă și diversă, caracterizată de schimbări politice și sociale, spre deosebire de contextul autoritar și relativ omogen din Singapore. De asemenea, România se confruntă cu provocări majore de infrastructură, care necesită investiții semnificative pentru a atinge nivelul de dezvoltare al Singapore.
Economia României, fiind mult mai mare și diversificată, necesită politici adaptate pentru a asigura coeziunea regională și dezvoltarea rurală. Sistemul educațional românesc trebuie reformat pentru a pregăti o forță de muncă competitivă. De asemenea, România trebuie să ia în considerare mobilitatea forței de muncă, brain-drain-ul și convingerea celor cu educație medie și superioară să rămână sau să se întoarcă în țară.
Diferențele între sistemele de guvernare și politicile din cele două țări reprezintă o altă provocare. România trebuie să îmbunătățească guvernarea și să promoveze transparența și responsabilitatea pentru a implementa cu succes reforme structurale precum cele asumate în PNRR. Combaterea corupției și reducerea birocrației rămân esențiale pentru a facilita implementarea eficientă a politicilor, într-un stat cu o piață internă și o populație mult mai mari.
În esență, adaptarea elementelor cheie ale modelului Singapore la contextul specific al României ar putea consolida poziția țării în UE și la nivel regional, promovând o creștere economică sustenabilă și un nivel de trai mai ridicat pentru cetățeni. Abordarea graduală și adaptarea politicilor și reformelor la specificul românesc sunt esențiale pentru succesul acestei inițiative. Putem căuta inspirație din modele externe, este chiar foarte bine să o facem, dar ce ducem la îndeplinire într-un final trebuie să gândim cu capul nostru. Aici este provocarea anilor următori: să ne deschidem către lume, să căutăm inspirație și oportunități și, în același timp, să ne alegem cu inteligență drumul și locul ca stat.
Radu Magdin este CEO al Smartlink Communications și consultant și analist de risc (geo)politic
