Opinii: Gazul românesc e capital politic. Nefolosit

Gazul natural românesc este un activ de securitate pentru Uniunea Europeană și tocmai de aceea este și un potențial capital politic pentru București, iar legislația europeană ar trebui să recunoască aceste amândouă atribute.

Într-o recentă conferință regională a Eurogas și găzduită la București de Federația Patronală a Energiei, am subliniat de la tribună că Europa trebuie să se ferească de promisiuni politice care sună bine tocmai pentru că nu costă nimic la rostire. Relansarea pe termen scurt a competitivității europene pe baza unor prețuri mici la energie este una dintre aceste promisiuni politice. Și, am spus-o deschis, este o promisiune mincinoasă.

CITEȘTE ȘI Opinii: În atenția viitoarei guvernări: sfârșitul iluziei că putem face de toate

Nu o spun din pesimism, ci din realism. Europa este înconjurată de un mediu geopolitic în convulsie și traversează o tectonică geo-economică, în timp ce în interiorul Uniunii are de plătit o tranziție care costă enorm. Tehnologiile noi, reducerea emisiilor și resursele verzi pentru electrificare cer fonduri uriașe din partea companiilor. Față de investitori și față de societate, aceste companii au datoria să se asigure că proiectele lor stau în picioare economic.  În același timp, Uniunea Europeană - prin întregul său aparat administrativ și de reglementare - are datoria să se asigure că drumul pe care îl așterne în fața acestor companii este lipsit de bariere birocratice și legislative. Pentru că aceste companii sunt contribuabili semnificativi care alimentează bugetul european și salariilor funcționarilor de la Bruxelles, de la portar până la șefa Comisiei Europene.

Nimeni nu poate construi o industrie puternică pe o promisiune care ignoră aritmetica investițiilor. Mai cinstit ar fi să spunem că nivelul dorit de competitivitate se poate câștiga prin securitate, predictibilitate și producție proprie, iar prețul mic, dacă vine, vine ca rezultat al acestora, nu ca punct de plecare.

Aici intră România în ecuația europeană. Unele state au petrol, altele au arme, unele vând diamante, altele vând forță de muncă, iar altele au pur și simplu multă influență. România are șansa de a avea și petrol (gaze naturale) și de a construi ceva influență, și asta doar dintr-un singur zăcământ. Dar statul român are datoria să transforme producția majoră a gazului din Marea Neagră într-un la fel de major capital politic la masa negocierilor europene. Ani la rând am fost priviți ca o margine a Uniunii, un consumator de energie la graniță. Harta s-a răsucit însă. Marea Neagră a devenit, brusc, un centru al coridoarelor energetice strategice, iar România, un punct important al acestora. Apropierea momentului de intrare în producție a proiectului Neptun Deep confirmă pilonul de securitate energetică pe care România îl furnizează pentru Europa Centrală și de Est. Nu mai are rost să-l punem la îndoială.

CITEȘTE ȘI Opinii: Cine poate economisi decide cât de bogată devine o țară

De aceea cred că producția națională de gaz natural trebuie să fie privită foarte serios drept un capital politic major al statului român în toate discuțiile de la Bruxelles. Capital înseamnă ceva ce poți să pui pe masă ca argument substanțial atunci când îți negociezi drepturile și poziția. Un stat care produce gaz în Europa, într-un moment în care Europa plătește scump dependența de importuri, nu trebuie să meargă la Bruxelles cu mâna întinsă. Trebuie să meargă ca furnizor de securitate. România construiește aici o ancoră de flexibilitate, de securitate și de echilibru într-o regiune nesigură. Nu mai este doar consumator și nici actor izolat, ci parte a coridoarelor energetice europene.

Dar acest capital trebuie valorificat în negocieri concrete, nu doar invocat în discursuri. Sloganul „Made in Europe" sună bine și inspirațional, dar o industrie europeană nu pornește de la linia de asamblare din Germania, Polonia, Portugalia sau România. Pornește de la energie și de la materii prime. Dacă vrem produse europene, atunci să nu penalizăm inutil și ilogic producătorii europeni de energie.

Iar dacă unele reglementări se dovedesc a fi nefuncționale, nerealiste și incorecte cu producătorii europeni de energie, ar fi bine să ne reamintim cu toții că legile sunt făcute de oameni și tot de oameni pot fi desfăcute. A le corecta nu înseamnă a da înapoi, ci a ridica barierele care ne încurcă pe drumul pe care ne-am propus să mergem. În forma sa actuală, regulamentul european NZIA (Net-Zero Industry Act) penalizează producătorul european și ignoră tocmai capitalul politic de care vorbeam: gazul românesc, resursa de care securitatea energetică a Uniunii are nevoie tocmai acum, când competitivitatea industrială este subminată de dependența de importurile de energie (de țiței, de GNL, de gaze naturale, de materii critice).

O legislație menită să întărească producția europeană nu poate lăsa pe dinafară energia produsă în Europa, iar un act care ignoră gazul din Marea Neagră îi ignoră, de fapt, propria miză strategică. Dacă „Made in Europe" înseamnă cu adevărat ceva și nu doar promisiuni politicianiste, atunci energia „made in UE" trebuie să se bucure de aceeași deschidere ca restul lanțului industrial. Iar corectarea reglementărilor și ridicarea barierelor legislative nu este o favoare cerută de industrie, ci o datorie a instituțiilor și a politicienilor comunitari față de industria autohtonă.

CITEȘTE ȘI Opinii: „România are nevoie de un plan de țară pentru piața de capital. Vrem doar o piață care să reflecte economia sau una care să contribuie activ la dezvoltarea ei?”

La fel de important este ce se întâmplă acasă. Un capital politic nu valorează nimic dacă îl risipim prin lipsă de predictibilitate, de transparență și de consultare reală a industriei în construcția cadrului legislativ, lucruri pe care investitorii le cer de ani de zile. Instabilitatea politico-administrativă adaugă încă un strat de risc într-un sistem care are nevoie de certitudini. Nu putem cere Bruxelles-ului predictibilitate dacă nu o oferim noi înșine.

Ce ne trebuie este un parteneriat onest și real între autoritățile de la București și cele de la Bruxelles, între statele membre și mediul privat. Doar așa „Made in Europe" nu rămâne o lozincă, ci devine o realitate. România are resurse, viziune și experiență. Momentul cere să transformăm amenințările și incertitudinile în oportunități. Iar prima dintre ele este să spunem adevărul: energia ieftină nu este o promisiune pe care o putem face de azi pe mâine, ci o țintă pe care o putem atinge, în timp, cu investiții semnificative, cu stabilitate și rezonabilitate politică, dar și cu gaz produs în Europa.

Daniel Apostol este editorialist, analist economic și expert în politici publice, fondator ClubEconomic și România Durabilă.