Guvernarea nu trece deloc printr-o perioadă ușoară. Firesc, oamenii se întreabă: în ce măsura mai este credibil mesajul decidenților după ce, la finalul anului trecut și în prima jumătate a lui 2023, ni s-a spus că nu vor crește taxele și acum, în toamnă, ne-am trezit cu taxe mai mari, inclusiv prin introducerea acelui impozit pe cifra de afaceri, precum și cu măsuri de austeritate? Similar, măsurile anunțate pentru anul viitor, în special cele de liniștire a mediului de afaceri și a cetățenilor, riscă să fie ignorate în lipsa unor angajamente ale guvernării și a comunicării adecvate a acestor procese. Nu este nimic mai important astăzi decât crearea și consolidarea percepției că statul se organizează (iar înființarea AMEPIP este un pas în direcția corectă), prin procese care generează încredere în rândul cetățenilor cu privire la felul în care statul român gestionează finanțele țării, PNRR-ul, calendarul de reforme și politicile publice în general.
România este o țară care, în momentul de față, are nevoie de poveste și de procese. Mai mult ca oricând, este necesar să punem la punct accelerat aceste procese în zona guvernamentală, pentru că de acest lucru depind două chestiuni majore: 1) îndeplinirea țintelor din PNRR, dar și percepția, necesară pentru anii următori, că livrarea de rezultate pozitive este posibilă; și 2) credibilitatea îndeplinirii promisiunilor fiscale.
Nu ai nevoie de un spirit de observație ieșit din comun pentru a vedea că, în spațiul public, suntem prizonierii unei realități foarte tactice, în care multe se schimbă de pe o zi pe alta, iar crizele și furtunile într-un pahar cu apă sunt parte din experiența cotidiană. Ceea ce lipsește, dincolo de procesele despre care vorbeam mai sus, este povestea strategică a României (și implicit a guvernării), fără de care uzura guvernării este tot mai probabilă în lunile următoare.
Ca să fiu mai concret, nimeni nu spune că nu trebuie să protejăm pensionarii și, în special, pensionarii cei mai săraci. Este însă adecvat ca mesajele guvernării să se ducă prioritar doar către aceasta zonă, dincolo de orientarea de stânga a guvernării? Care este, totuși, povestea aspirațională și ambițioasă a României? Cum îi motivăm pe tineri, pe cei aflați în activitate să rămână în România și să creeze în România? Nu ne ajută foarte mult dacă acești oameni sunt implicit identificați doar ca plătitori viitori sau prezenți de pensii. Ce își dorește deci România? Înțelegem că își dorește să intre în OECD, un obiectiv de altfel foarte bun. Dar, practic, ce este OECD? Este expresia unei ambiții și a unei aspirații de a fi o țară dezvoltată. Această ambiție trebuie mai bine articulă și comunicată, trebuie să fie o chestiune de viziune și strategie pe termen lung, inclusiv despre cum vrem ca România să fie văzută în lume.
Cum putem defini ceea ce înseamnă un vis românesc? În Singapore, de exemplu, s-a vorbit foarte mult timp de cei 5C (în engleză - cash, car, credit card, condominium, and country club membership) ca repere ale visului singaporez. Poate nu ar fi rău să sistematizăm și noi ce ne dorim ca țară, eventual în cei 3P – Plan, Procese, Poveste.
Ce ar putea însemna acești 3P, mai exact? Plan – trebuie să avem obiective majore de țară și idei clare despre cum le atingem. Cu alte cuvinte, o strategie bine pusă la punct și cu largă susținere politică. Procese – trebuie să avem mult mai multă rigurozitate, mult mai mult accent pe instituții, pentru a crea încredere într-o societate în care deficitul de încredere este chiar mai mare decât deficitul bugetar. Poveste – trebuie să le explici oamenilor ce ai de gând și să-i transformi în co-creatori ai unui viitor comun.
Pentru început (și pentru cine are urechi de auzit), miza este să nu mai avem comunicare și politici publice atât de tactice și să scăpăm de ideea că România nu are alt plan decât PNRR. Poate părea semnificativ că sunt aceste reforme de făcut până la final de 2026, dar ambițiile și aspirațiile unei țări trebuie să se raporteze la mai mult decât la un ciclu politic sau chiar și birocratic european. Nevoie există, să vedem ce ne propun liderii noștri politici.
Radu Magdin este CEO al Smartlink Communications și consultant și analist de risc (geo)politic
