Este stafia unui stat megaloman care, după ce a rezolvat toate problemele acestei țări, se apucă de business.
Bucureștiul viitorului, imaginat de doamna primar Gabriela Firea, i-ar face invidioși și pe cei mai aprigi apostoli ai socialismului.
Dacă edilul își va pune în practică proiectele care vizează înființarea a 22 de firme ale administrației locale, cam tot ce înseamnă viața economică majoră a Capitalei va ajunge în administrarea Primăriei, de la centralele taxi și construcții până la transport și salubrizare.
La nivel central, Guvernul gândește un fond uriaș cu ajutorul căruia să înființeze firme private și apoi să le vândă pe bani buni, întru bunăstarea nației.
Sigur că planurile politicienilor aflați astăzi la putere sunt atât de limitate încât se opresc la eventuale investiții în zonele cu cea mai mică valoare adăugată, cum ar fi resursele naturale, însă acest aspect nu pare semnificativ.
Sigur că, spre deosebire de mai cunoscutele fonduri ale Norvegiei ori Qatar-ului, de exemplu, organismul gândit de PSD este mort din start, având în vedere că domeniile în care vrea să investească sunt nu doar extrem de volatile, dar și foarte puține ca număr, însă nici aspectul acesta nu pare important.
Statul nu poate și probabil că nici nu vrea să învețe din greșelile trecutului.
Nu o face nici în ceea ce privește asigurările, domeniu care a fost de-a dreptul bulversat de intervențiile, uneori unicat în lume, ale autorităților.
Statul român a îngropat aproape complet piața asigurărilor facultative de locuință motivând gestul său prin dorința de a stimula românii să își asigure casa. Ce ironie!
Deși nu o spun niciodată public, oamenii din firmele de asigurare știu bine că, din cauza înființări Pool-ului de Asigurare Împotriva Dezastrelor (PAID), unde toți românii sunt teoretic obligați să se asigure, procentul caselor asigurate din România a scăzut de la aproape 40% la sub 33% în șapte ani , iar procentul adevăratelor polițe de asigurare (cele facultative) a scăzut de peste trei ori.
Iar perversitatea statului a mers până acolo încât a făcut acest gest cu mâna asigurătorilor privați, mulți dintre ei acționari la PAID.
Același stat, cu altă guvernare, tehnocrată, s-a gândit că e bine să intre în istoria piețelor financiare și să fixeze un tarif maxim pentru RCA, spre uimirea organismelor europene care, deși sunt departe de a fi un susținător al piețelor libere, au transmis la București că gestul Guvernului Cioloș a fost “incredibil”.
Acum, același stat, prin reprezentanții săi din politică, supraveghere sau chiar din mediul privat, vrea să se apuce de vândut RCA.
Capitalizarea Eximasig, firmă de stat implicată în trei dosare penale și expusă prin polițe de garanții financiare în zone care ridică multe semne de întrebare, este văzută astăzi ca soluția salvatoare. Vine statul și ne dă RCA ieftin tuturor.
Nu mai insistăm aici asupra absurdului acestei idei, asupra lipsei complete de logică economică, am făcut-o cu alte ocazii.
Dar amintim că, dacă tot dorea să intre pe piața asigurărilor, statul a avut și încă mai are pârghii mult mai eficiente, cel puțin în teorie.
Ce le oprește pe autorități să cumpere acțiuni la una dintre firmele mari de asigurare din România? Nu i-ar fi greu să găsească un vânzător. Trebuie neapărat să o ia de la zero cu o firmă cu activitate neclară, fără experiență și fără specialiști?
De ce nu a intrat statul român în acționariatul Astra Asigurări? Între noi fi vorba, Astra a fost curtată de nume mari din domeniul financiar, companii din întreaga Europă, din China și din Statele Unite.
Companii care, spun unele voci nu fără implicare în această problemă, au fost mai degrabă descurajate să cumpere, prin acțiuni ale diverselor organisme de stat.
Vin vremuri grele, în care statul și falangele sale din supravegherea financiară vor avea cuvântul decisiv de spus în asigurări.
Vin vremuri în care revenirea la prețurile libere nici nu va mai conta atât de mult. Vor fi alte intervenții, de alte tipuri, prin alte organizații, unele dintre ele private.
