Gigi Mașinuță era cel mai inofensiv nebun din oraș. Se spune că visase pe vremuri să aibă o mașină doar a lui, dar era băiat sărac, nu oricine se lipea de o Dacie pe timpul lui Ceaușescu. Tot visând la Dacie, tot gândindu-se zi și noapte la ea, Gigi a luat-o razna și a ajuns să alerge toată ziua pe mijocul străzii, prin centru, cu un rucsac în spinare și făcând din gură "vruuuum, vruuuum", ca și cum ar fi ambalat o mașină imaginară cu care depășea, semnalizând regulamentar, și oprea la toate semafoarele, ba chiar o parca elegant, pe lateral, acolo unde găsea un loc liber.
Oamenii i-au zis Gigi Mașinuță sau Gigel Nebunu' și s-au obișnuit cu scrânteala lui, dar, din când în când, câte un bătrân venit de la țară să cumpere medicamente îi mai pica în plasă. Se spunea că s-a oferit odată să o ducă acasă pe o băbuță cu două plase pline de cumpărături. A condus-o pe femeie într-o parcare goală și a rugat-o să le arunce în portbagajul imaginar și apoi să se urce în "mașină". Altădată s-a certat cu un bătrân care a trecut cu bicicleta foarte aproape de el și i-a zgâriat "portiera".
Erau anii '80, oamenii crăpau de foame și de frig, și doar de Gigi Mașinuță nu le ardea lor. Benzina se dădea cu țârâita, în weekend-uri erau restricții de circulație și doar Gigi alerga cu "mașina" lui zi și noapte, fără teamă că i se termină combustibilul și fără să-l oprească miliția și să-l întrebe de ce umblă aiurea pe străzi.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Cam pe atunci, hoții au spart sediul Asociației Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din oraș, au rupt lacătele de la seifurile de fier și au furat niște arme de acolo. A fost cea mai neagră zi pentru miliția din județ, pentru că orașul respectiv era preferatul lui Ceaușescu. Tovarășul venea des în vizite de lucru în oraș și, pentru toată lumea, era clar că cei care furaseră armele puteau atenta oricând la viața lui prețioasă. Dacă nu se găsea rapid făptașul, toată găborimea aleasă a județului ar fi fost demisă și retrogradată și, se știe, nimic nu e mai prețios pentru un șef de miliție decât liniștea și perspectiva unei pensii mari și timpurii.
Primii vizați au fost vânătorii județului, pe care miliția i-a luat la puricat, la percheziționat și interogat. În afară de armele lor, nu aveau altele. Au luat la cercetat pas cu pas și metru cu metru tot orașul, apoi tot județul. Nici urmă de arme și nimeni nu știa nimic. Parcă intraseră în pământ. Știrea nu ajunsese încă la Tovarășul, care urma să facă o nouă vizită în oraș în două săptămâni, iar dacă până atunci nu se găsea făptașul, era tragedie. Nimeni nu voia să se repete povestea tristă a lui Kennedy.
Cam pe atunci a intrat în sediul central al miliției Gigi Mașinuță, care și-a parcat frumos "bolidul" la stradă, a încuiat "ușile" și le-a verificat dacă "s-au blocat sau nu". A cerut să vorbească cu șeful cel mare, însă l-au întors din hol. Nebunul a urlat peste ei:
- Știu eu cine a furat armele! Am văzut eu!
Tablagiii l-au dus pe brațe la șeful lor și omul l-a luat tare:
- Ia spune, cine zici că a furat armele?
Dar cu Gigi nu mergeau lucrurile așa ușor:
- Mergeți cu mine și vă arăt.
S-au chinuit o vreme să scoată de la el informația prețioasă, dar nebunul era nebun și o ținea una și bună. Să meargă cu el și să le arate făptașul, pentru că știa exact unde se ascunde. Milițienii s-au vorbit, s-au sfătuit între ei și până la urmă au decis să meargă pe mâna lui Gigi. Nebunul umbla nopțile pe străzi și cine știe ce-o fi văzut. Dacă e adevărat ce spune? S-a mobilizat toată miliția orașului, au venit zeci de mașini, milițieni de toate soiurile, de la trupele speciale mascate și înarmate până în dinți la burtoși care o frecau prin birouri. În câteva ore erau toți în fața sediului și, când l-au rugat pe Gigi să urce în prima mașină, ca să le arate drumul, nebunul nici n-a vrut să audă.
- Am mașina mea și mergem cu ea, a spus el hotărât.
Nici cu rugăminți și nici măcar cu amenințări n-a fost chip să-l convingă. Șeful cel mare s-a perpelit, s-a gândit, s-a răzgândit, dar miza era uriașă și nu-și permitea nimeni să ignore nici măcar o pistă. Nebunul era nebun, dar umbla mult, bătea orașul toată ziua și toată noaptea. Dacă, totuși, văzuse hoțul?
Legenda spune că în ziua aia o coloană de mașini de poliție a străbătut orașul în ritm de melc, în spatele lui Gigi Mașinuță, care conducea prudent și oprea la toate semafoarele. Au mers după el o jumătate de oră, spre mirarea și amuzamentul trecătorilor, care nu înțelegeau ce caută ditamai turma de milițieni înarmați în spatele unui nebun care aleargă relaxat. Gigi i-a dus până la marginea orașului și s-a oprit fix lângă o statuie care întruchipa niște eroi din război, cu arme în mâini. Și-a parcat frumos "mașina" și s-a dus la șeful miliției, care transpirase de emoție și de nervi, și i-a arătat cu mâna către statuie:
- Uite, ăștia au furat armele!, le-a zis mândru că ajutase organul să-și rezolve problema.
Nimeni n-a știut dacă Gigi făcuse mișto de miliție sau chiar crezuse că statuia aia furase armele, însă povestea se răspândise în tot județul. Armele n-au fost găsite niciodată, dar, ca un semn că de soartă nu scapi, Tovarășul a fost împușcat câțiva ani mai târziu chiar în orașul lui Gigi Mașinuță.
Miliția română nu s-a schimbat prea mult de atunci. Doar că acum se numește Poliție, iar cei care lucrează acolo nu se mai uită la Dallas în timpul programului, ci o ard pe Facebook și, de fiecare dată, cineva face mișto de ei: ba îi plantează prin grădini, cu chitare în mâini și foi după care cântă și recită cu priviri pierdute, de ziua lui Eminescu, ei, dintre care mulți abia reușesc să scrie o amendă într-o jumătate de oră, ba îi obligă să pună imnul la boxe, prin mașini, și, mai nou, să umble din casă în casă, la concurență cu popii, ca să aducă lumină de Paște.
Ieri, Ministerul Afacerilor Interne a semnat un acord cu Patriarhia Română pentru a-i sprijini pe preoți să împartă paștile și lumina de înviere, ca și cum asta ar fi treaba Poliției Române, să cânte despre Eminescu prin boscheți, să pună imnul la boxe și să ducă lumânări aprinse prin casele oamenilor. "Echipajele care activează în posturile fixe, cât și cele de la punctele de frontieră aflate în misiuni coordonate de MAI vor oferi Sfânta Lumină persoanelor aflate în trafic sau persoanelor care tranzitează frontiera. Cadrele existente sub coordonarea MAI aflate în misiune vor distribui Sfânta Lumină inclusiv spitalelor, centrelor sociale și centrelor de carantină".
Practic, în loc să țină oamenii departe unul de altul și să fie cu ochii pe hoții și criminali, mai ales că au venit forțe proaspete în țară în ultima lună, polițiștii sunt transformați în vehicule pentru transmiterea Covid-19 din casă în casă. Ei și popii vor umbla în noaptea de înviere ca niște bombe cu ceas care vor exploda în cel mult două săptămâni și care vor arunca în aer și ce a mai rămas din economie.
Poliția, dar și noi, ceilalți, am picat din nou de fraieri în toată această mascaradă sinistră orchestrată de două creiere Luminate pe care nu le cheamă Gigel, ci Daniel și Marcel, iar megalomania lor, care nu are nicio legătură cu credința, e mult mai periculoasă decât nebunia inofensivă a lui Mașinuță.
Și, spre deosebire de ei, probabil că Gigel Nebunu chiar credea că statuia aia a furat armele...
