Cu toții știm că sloganul nostru de țară ar putea să fie “MERGE ȘI AȘA”. Cu toții știm că, în DEX, regăsim cuvântul NEPĂSĂTOR, dar lipsește cuvântul PĂSĂTOR.
Știm toate aceste lucruri. Ani de zile, sute de clădiri din România au rămas neconsolidate, deși oamenii trăiesc sau muncesc în ele. Ani de zile, oamenii din țară au neglijat tot ce înseamnă securitate la foc și nu numai. Multe afaceri din România au funcționat alături de evaziunea fiscală. Bonul fiscal în HORECA a fost deseori neglijat. Serviciile în industria turismului s-au tot degradat, mulți oameni buni au plecat în alte părți ale lumii. Toate acestea, pentru că “merge și așa”.
Până într-o zi, când un club din București a luat foc și tineri nevinovați au plătit cu viața. Mulți de tot. Tragic. Dramatic. Mulți încă se zbat între viață și moarte, chiar și la două luni după. Alții vor avea de suferit toată viața.
Astfel de tragedii se întâmplă, din păcate. Nu numai în România. În toată lumea. Nu numai într-un local, ci și în avioane, în trenuri, pe stadioane. Câteodată vin teroriștii sau nebunii care trag în orice și oricine se găsește în calea lor.
După ce clubul din București a ars, lumea s-a cutremurat din pricina atacurilor teroriste de la Paris. Intervenții ale autorităților. În același timp în 6 locuri. Cu probleme, cu greșelile inerente. Hai să vedem ce s-a întâmplat în România după incendiu și să comparăm cu ce a urmat la Paris.
Nu numai că la noi au urmat atacuri imediate și furibunde la adresa celor care s-au implicat în salvarea momentului, dar a mai urmat și demisia unui prim-ministru. A urmat tot guvernul. S-a cerut insistent capul celui care a organizat la fața locului actul de salvare. Au urmat atacurile furibunde la adresa sistemului medical, deși toți pacienții care au putut vorbi au apreciat cu cât profesionalism au fost tratați. S-au numărat bacteriile din fiecare spital în parte, deși rata de infecții în România nu a fost și nu este mai mare decât în alte părți. A fost arestat un primar. A demisionat șeful pompierilor. Lista este lungă, nimeni nu a apreciat ceva pozitiv în tot acest timp. Dar asta nu a fost totul. Lucruri neglijate zeci de ani încearcă să fie schimbate PESTE NOAPTE.
Antreprenorii români și străini care au investit mulți bani în afacerile lor (de exemplu, restaurante) trebuie să închidă peste noapte. Li s-a lipit în geam un anunț al autorităților că “vă rugăm să încetați activitatea”. Motivul este, de exemplu, o reglementare dată cu o zi înainte care interzice businessul în clădiri cu risc seismic. Antreprenorii sunt acolo de mulți ani. Clădirile respective sunt pline cu locatari. Nimic nu contează, mâine trebuie să închizi. Străzi întregi intră în hibernare. Nenumarate investiții se aruncă pe apa sâmbetei. Locuri de muncă se pierd. Restaurante premiate internațional mor. Începând de la 1 ianuarie 2016 doar puține localuri vor mai avea autorizație de funcționare. Pentru că nu au avize de la pompieri. Nu pentru că nu vor, pentru că nu se poate ca ISU să dea zeci de mii de avize așa repede. Pentru că se cer nenumărate acte, dintre care unele nu sunt livrabile (autorizație de construire pentru clădiri din 1890, de exemplu). 600.000 locuri de muncă sunt în pericol. Întreaga industrie turistică se clatină, căci turiștii mai trebuie să și mănânce.
Fără doar și poate că siguranța cetățeanului este deasupra a orice. Nimeni nu ignoră așa ceva. Sigur că o bună parte din industrie a ignorat multe lucruri ani de zile. La fel și autoritățile statului. Iar acum vrem ca peste noapte totul să fie perfect. Fără preaviz. Fără un limbaj civilizat. Fără alternativă. Fără nicio noimă.
Covrigăria de la parter (care servește prin geam) trebuie să închidă din cauză de risc seismic, dar în bloc rămân 100 de locatari. Printre ei și două sedii ale autorităților locale. Multe dintre clădiri au fost evaluate acum 20-30 de ani. Multe dintre ele au dorit încadrarea în rism seismic sau bulina pentru a primi bani de la stat pentru consolidare. Banii nu au venit, bulina a rămas. Nenumărate clădiri au fost la acel moment evaluate VIZUAL (a venit un domn și a măsurat cu ochiul starea clădirii). O aberație totală.
Soluția este intrarea în legalitate și normalitate după o perioadă de grație în care se fac evaluări și expertize corecte și se amendează normative (de ex. pentru foc) care sunt aberante. După ce avem premisele îndeplinite dăm oamenilor 6-12 luni pentru a găsi soluții.
Dar nu facem asta. De ce? Pentru că panica a cuprins România și nimeni în țara asta nu-și mai asumă nimic. Ce facem dacă în perioada de grație vine cutremurul și cad niște clădiri? Dar dacă mai vine un foc? Dar dacă pică o cărămidă în capul cuiva? Cine mai vrea să-și asume, precum primarul Piedone, să meargă cu cătușe prin fața camerelor de luat vederi. Și atunci... mai bine nu facem nimic. Să crape restaurantele, să fie șomeri, să alungăm turiștii, să omorâm Centrul Vechi din București.
Colac peste pupăză, de la 1 ianuarie apare o nouă reglementare care obligă orice entitate juridică din țara asta (inclusiv ONG-uri sau sedii de stat) să facă EVALUAREA LA RISC PERSONAL. 1,5 milioane de sedii evaluate obligatoriu de 1.000 de evaluatori de risc (o nouă meserie inventată!). Durează vreo 7 zile. O lege amânată de câteva ori, dar niciodată abrogată, deși este aberantă, care nu aduce nimic serios în plus în ceea ce privește siguranța cetățeanului. Unicat în Europa. Cum să abrogăm noi acum în țara asta așa ceva, când în titlu avem cuvântul RISC? Nicidecum. Nu contează că este o exagerare, contează că nu își asuma nimeni nimic. Să se ducă de râpă antreprenorii, turismul și toți ceilalți. Să trăiască evaluatorii la risc și pompierii, săracii de ei! Am auzit că acum o clinică privată/ spital are obligația să dețină o mașină de pompieri staționată în fața sediului. Unde în lume s-a mai pomenit așa ceva?
Panica a cuprins mai marii acestui popor care vor să transforme “merge și așa” în “nu mai merge nimic”. O țară blocată, un turism imposibil de făcut. Probabil că vom dota fiecare pasager care intră în România cu un stingător. Să nu mă înțelegeți greșit, sunt conștient de ceea ce înseamnă viața și siguranța omului. Dar problema a “merge și așa” nu se poate rezolva în 24 de ore. A schimba 24 de ani în 24 de ore este un nou capitol românesc de “merge și așa”. Nenorocirea este că HORECA nu iese în stradă precum oierii, cărora legiuitorii vroiau să le numere câinii de la stână. Dar cine știe, poate vor iesi în stradă și vor face grevă turiștii străini. Cei care au înțeles că statul trebuie să-și RESPECTE cetățenii. Să le inspire încredere și să-i ajute să trăiască o viață normală. La noi încă „merge și așa”. Cât timp?
Dragos Anastasiu este președintele grupului Eurolines România și membru în Consiliul Director al Romanian Business Leaders.
