Suntem îndoctrinați de mici cu sintagma "interesul public". Care nu are nimic de a face cu educația firească înspre generozitate, bunăvoință și compasiune față de semeni. Ci cu ideea perversă că există un interes comun, al tuturor și al nimănui, ale cărui coordonate pot fi cunoscute doar de către instituțiile de stat special abilitate. Care, în consecință, capătă dreptul de a face cele mai absurde și abuzive lucruri întrucât au, nu-i așa, competențe inaccesibile oamenilor simpli. Oameni simpli care trebuie să li se supună, spre binele lor.
Evident că tot acest construct ideologic nu este decât o imensă manipulare, care nu servește decât interesele instituțiilor respective, al șefilor lor văzuți și nevăzuți și al clientelei aferente. Și este pus în practică zi de zi, pentru consolidarea dresajului mental al cetățenilor în a crede că instituțiile lucrează în interesul lor, echivalent cu "interesul public".
Problema e că imensa majoritate a demersurilor de promovare a interesului public, pe bani colectați de la contribuabili, nu fac decât să lezeze interesele private, reale ale oamenilor, fie ele strict individuale, fie colective, în grupuri și comunități mai mari sau mai mici. Interesul public abstract (și de fapt perfect circumscris la nivelul câtorva oligarhii dominante) subminează interesele private. Iar atunci când nu e vorba de-a dreptul de subminare directă, intervine nepăsarea față de interesele private a instituțiilor însărcinate cu interesul public.
Să dau doar un singur exemplu. După incendiul de la Bamboo, strada pe care se află clubul a fost închisă de autorități pentru facilitarea investigației. Măsura a părut firească la început. Problema este că au trecut aproape două săptămâni până când traficul pe întreaga stradă a fost reluat. Între timp, cartierul Tei s-a supraaglomerat. Știu că în vremea aceasta lumea a început să fie fost ocupată cu altceva, dar asta nu înseamnă că nu trebuie spus răspicat că-i indecent, dacă nu chiar scandalos, ca un număr mare de zile să fie blocată circulația pe a doua parte a străzii Tuzla din București, drumul public ce trece pe lângă Bamboo.
Când polițiștii ce restricționau accesul erau întrebați dacă le pasă că nu se poate utiliza ruta ocolitoare Tuzla - Ramuri Tei, ceea ce supraaglomera bulevardul Lacul Tei și strada Grigore Moisil, ei tindeau să-ți dea cu tifla, sugerând că un amărât de „civil” se bagă în treaba unor agenți în misiune.
Însă astfel de lucruri s-au mai văzut într-o metropolă înțesată de oameni, precum Bucureștiul, unde se blochează străzile cu dispreț suveran. Când nu sunt cei de la gaze, apă sau termoficare, sigur trece premierul ori președintele. Iar dacă nu-s aceștia, accesul e interzis din considerente de siguranță națională.
Din păcate, în timpul acesta, de interesul privat nu vorbește nimeni și nici de lipsa de respect față de cetățean, care mai e și contribuabil. Auzim discutându-se doar de interesul public, motiv pentru care se acționează discreționar, fiindcă acesta pare a fi diferit de interesul cetățenilor.
