M-am mai întrebat oare ce scriu în notele informative funcționarii care raportează ce articole economice se mai scriu prin presă, ori aceia ce redau convorbirile telefonice în care ziariștii le povestesc prietenilor ce urmează să mai publice. Dar, am devenit din ce în ce mai curios.
Mă gândesc că muncitorii informativi ar trebui să aibă niște rubrici predefinite ca să nu intre în multe amănunte și să devină plictisitori. Știți bancul acela cu milițienii, care sunt de două feluri, proști și puternici? Milițienii puternici se deosebesc de ceilalți pentru că reușesc să înfigă pătratul în cerc.
Din această categorie fac parte probabil și cei ce întocmesc notele în discuție, fiindcă trebuie să aibă forța să completeze toate rubricile. Chiar dacă apar termeni complicați, precum swap, leverage, option, forward, vanilla. Când se confruntă cu astfel de dificultăți, termenul e trecut într-o notă de subsol cu număr. De exemplu: “1. swap – de cercetat”. După care problema e dată unui alt departament, care o cercetează cu mijloace specifice. Cum am văzut o dată la o televiziune de știri, ce a invitat mai multe vrăjitoare să analizeze criza cu ajutorul instrumentarului din dotare: bobi, cafea, cărți de joc.
Dar, în fine, important e că notele ajung pâna la urmă pe masa decidenților, iar aceștia, pe seama expertizei dobândite, își pot desfășura activitatea de o manieră mult mai adecvată. Câștigul muncii informative e indubitabil. Rămâne însă o problemă de clarificat, cea a copyright-ului. Serviciile află informații pentru care nu plătesc. Și atunci baza de impozitare rămâne redusă.
Ca să se înțeleagă mai bine ceea ce vreau să zic, sunt autori care au idei, scriu articole de ziar sau cărți, le vând și plătesc taxe. Dar cum există o serie de structuri ce au acces la respectivele idei fără să plătească, vânzările de ziare și cărți rămân scăzute, la fel și colectarea impozitelor.
Iar dacă o persoană cu idei e urmărită de 20 de manipulanți de informație, e și o problemă de costuri. Nu mai bine i se desemnează autorului un singur uvrier informativ cu care să discute dimineața, la o cafea, ceea ce intenționează să scrie, și restul de 19 merg să lucreze în alte sectoare ale economiei? Ce se întâmplă, economia nu generează suficiente locuri de muncă și toată lumea se înghesuie în structurile informative?
Nu știu câte joburi generează economia, dar un prieten șomer, cu activitate intensă pe facebook, îmi tot spune să se simte urmărit. Motiv pentru care se gândește să înceteze să mai posteze pe rețeuau de socializare ca să nu aibă probleme psihice. L-am sfătuit să nu renunțe cumva, pentru că astfel scapă de senzația de singurătate. Iar dacă nu mai e urmărit, o mulțime de oameni riscă să ajungă pe drumuri. Și ei n-au cum să plece în străinătate.
