„Singurul scop al politicilor pragmatice este acela de a menține populația într-o permanentă stare de panică (și prin urmare, să ceară zgomotos să i se asigure siguranța), amenințând-o cu o suită nesfârșită de strigoi, majoritatea imaginari.” - H.L. Mencken
Puțină lume știe că, după ce și-a încheiat aventurile în Lilliput, Brobdingag și Laputa etc, Gulliver a efectuat o scurtă vizită și într-o țară mai puțin cunoscută, Urechistan. Reticența lui Swift de a consemna și această din urmă vizită este legată probabil de teama ca povestirile din Urechistan să nu fie percepute drept neverosimile de către public, ceea ce ar fi pus sub semnul întrebării eforturile sale de a se desprinde de “obiceiul infernal de a minți, a ameți, a înșela și a aburi, atât de adânc înrădăcinat în sufletul semenilor, în special al europenilor”.
Ceea ce l-a atras către Urechistan a fost decizia aleșilor locuitorilor țării de a renunța la obiceiul de a-și mai desemna un guvernant din rândul lor, apelând la un veritabil yahoo (termenul folosit de britanic pentru ceea ce posteritatea a numit “tehnocrat” - un practician al concretului, un elitist ignorant, cum îl califica probabil eronat Swift, victimă a prejudecăților vremurilor sale).
Ce l-a uimit pe Gulliver era că yahoo-ul care guverna Urechistanul se remarca printr-o remarcabilă sinceritate, lucru rar întâlnit în acele zile. De exemplu, la prima reuniune avută cu Adunarea Perceptorilor, acesta i-a încurajat pe membrii acesteia să transmită urechiștilor că ei aplică legea “având la capătul firului oameni care sunt în contact cu mediul de afaceri”, trimitere mai mult sau mai puțin conștientă la agenții celei mai importante dregătorii a statului, cunoscută sub numele popular de Timpan. Timpanul era dregătoria fără de care Urechistan nu putea funcționa, ea supraveghea și monitoriza fiecare aspect, public sau privat, al vieții locuitorilor, asigurându-se că totul merge conform planului yahoo-ului. Ba mai mult, Timpanul mai stimula și creșterea economică a Urechstanului, având dreptul legal de a deține “o regie autonomă, societăți comerciale de producție, instituții sanitare, precum și asociații cu caracter cultural-sportiv”.
În ultimul timp însă, Timpanul se confrunta cu o rezistență a populației, ignorante și manipulate de elemente subversive, la o binevenită extindere a competențelor sale. Cum Urechistanul, spre deosebire de alte regate vizitate de Gulliver, nu se confruntase cu atacuri barbare ale unor triburi din regiunea cunoscută sub numele de Teroristan, Timpanului îi era dificil să-și justifice pretențiile.
Ca orice yahoo cu o vastă experiență, Măslinian (căci sub acest nume era cunoscut tehnocratul ca urmare a unei tentative mai vechi de a interzice parțial în mai multe regate uleiul de măsline) a decis să intervină și a anunțat că porumbei voiajori crescuți în Urechistan au fost folosiți de triburi din Teroristan pentru a organiza atentate în alte țări, vecine și prietene. Panicat, Gulliver a încercat să-și amintească dacă, în vreuna din vizitele sale, a dat bot în cioc cu vreun porumbel voiajor. Nu și-a amintit niciun astfel de incident, însă eroul nostru a pus amnezia sa pe seama vârstei. Măslinian, uns cu toate uleiurile, a conștientizat însă că putea fi acuzat de fals în declarații, așa că a revenit: “Eu am spus, și de fapt am avut informația asta de la Timpan, nu e niciun secret că în pregătirea unor atentate au fost folosiți și porumbei voiajori din Urechistan”. Precizarea a trezit și mai multă nelămurire, cu atât mai mult cu cât 8 din 10 ziariști urechiști se aflau și pe statele de plată ale Timpanului, iar ei nu auziseră de utilizarea criminală a porumbeilor autohtoni de către triburile din Teroristan. Timpanul a preluat din zbor mesajul lui Măslinian și, pentru a-i întări acestuia prezumția de nevinovăție, a anunțat că “investighează posibilitatea utilizării” unor astfel de porumbei voiajori în atentate din alte țări. Însă nu e niciun secret pentru nimeni că atunci când Timpanul investighează, e doar o chestiune de timp pentru a se demonstra că așa s-a și întâmplat și că, prin urmare, Măslinian a avut dreptate când a prezentat drept fapte simple supoziții. În plus, potrivit Timpanului, “informații recente indică faptul' că porumbei voiajori din Urechistan s-au găinățat pe drumurile statelor vecine. De-abia atunci și-a amintit Gulliver că într-una din spectaculoasele sale aventuri a fost victima unui astfel de atac mișelesc.
În urma demersului lui Măslinian, orice crescător de porumbei din Urechistan a fost obligat să se înregistreze, cu nume, prenume, mamă, tată, fiică, soție și amantă în arhivele Timpanului. Cei care dețineau deja astfel de arme cu potențial de distrugere în masă primeau, ironic se poate spune, următorul mesaj chiar prin intermediul unui porumbel voiajor: «Trebuie să vii sa te înregistrezi!»
Pelerinul anglo-irlandez a rămas profund impresionat de abilitatea yahoo-ului din Urechistan. Nu numai că acesta a evitat să fie acuzat de fals în declarații și nu a prezentat nicio dovadă în susținerea propriilor afirmații, dar a și reușit ca, folosindu-se de o specie aparent inofensivă, porumbeii voiajori (și de găinațul lor), să obțină acordul urechiștilor de a ceda firavele lor drepturi în favoarea extinderii competențelor Timpanului. Mai mult, aceștia au fost profund recunoscători că astfel le era “asigurată” siguranța, amenințată, chiar dacă mai mult metafizic decât fizic, de barbarele triburi din Teroristan.
