Brusc, o femeie în costum verde de baie, toată numai gușă și pliuri, ca omulețul Michelin, care căra două pungi cât portbagajul de mașină, și-a luat avânt și a sărit într-un boschete sprintenă ca o puștioaică. Dar mai înainte de asta a urlat ca și cum ar fi dat burtă-n burtă cu un hipopotam:
- Văleu, câiniele!
Noi eram cu câinele, prietena mea și cu mine. Ea îl ținea în lesă și mergeam spre hotel undeva, în sudul litoralului. Ei veneau din față și erau trei: mai întâi bărbatul, scund, rotund și cu membre subțiri, ca o tigaie cu patru cozi. Ceafă lată și cap rotund, cât pumnu', cu câteva numere mai mic decât corpul, așa cum au, de obicei, băieții care trag zilnic de fiare. Avea chelie și slip miniscul, de stripteuză, pe care și-l tot atingea în partea frontală, ca să fie sigur că ce ascundea acolo mai e încă în viață. După el țopăia copilul, pe la vreo 10-12 ani, pistruiat și obraznic, trăgând șuturi în fund coșurillor de gunoi, sub privirile mândre ale mă-sii, care probabil își imagina că l-a adus pe lume pe noul Messi. Soția încheia plutonul, mai voluminoasă decât bărbatul și parcă ceva mai înaltă, exact ca la insecte, unde femelele sunt mai mari decât masculii. Poate că de-asta căra ea de la plajă cele două scoșe cu jucăriile copilului și alte daravele, iar bărbatul se rezumase să ducă țigara fumegândă. O familie tradițională în toată splendoarea cuvântului, mi-am zis când i-am văzut.
Noi aveam doar un brac și-un rucsac. Ajunsă lângă câine, tigaia cu patru cozi a ridicat anevoie piciorul, ca Van Damme suferind de coxartroză, sperând să pareze o eventuală mușcătură. Părea el însuși un câine care tocmai se pregătește să urineze. L-a prins din urmă copilul, care s-a uitat la noi doi, apoi la câine, și l-a strigat pe tac-so cu glas pițigăiat:
- Tati, tati, are voie femeia să țină câinele?
Era clar că ăla mic își însușise de timpuriu educația sănătoasă a multor familii tradiționale, cum că locul femeii în societate e bine delimitat și că sunt lucruri pe care o muiere nu se cade să le facă.
- Zi, tati, are voie?, a insistat el.
- N-am voie, i-a răspuns Raluca în locul lui taică-so, și o să mă aresteze poliția. Da' să știi că mă-ta are voie să care sacoșe.
Mă-sa clătina din cap și trăgea istovită de pungi, ca boul la plug. Când a dat ochii cu bracu' parcă l-a văzut pe dracu'. Și atunci a sărit într-un tufiș prăfuit și a țipat:
- Văleu, câinele!
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Cu cât te duci mai la vale, în sud, pe litoral, cu atât se tem mai tare turiștii de câinii în lesă. Pentru ei, singurul rol al unui câine e să latre și să muște oameni. Dar nu doar ei se tem, ci și chelnerii și șefii de hoteluri. Nu toți te acceptă cu animalul în hotel, iar ca să evit asta la următoarea vizită la mare, l-am sunat din timp pe prietenul meu director de hotel all inclusive din sudul litoralului să-l rog să ne găzduiască, cu tot cu brac, câteva nopți. Spre surprinderea mea, mi-a răspuns de la primul apel. Vara, majoritatea directorilor de hotel de la mare nu prea mai sunt de găsit la telefoane. Se tem să nu le ceri camere moca sau cu reducere pentru tine, prieteni și neamuri. Și ca să nu fie nevoiți să te refuze, adoptă varianta elegantă: se dau la fund. Abia pe la începutul toamnei, când cade frunza, redevin oameni normali, cu care poți sta de vorbă.
Dar dacă totuși îți răspund, cea mai ușoară cale ca să le provoci un infarct sunt cele câteva cuvinte fatale: "am și eu o rugăminte la tine". Directorii de hotel nu mor de bătrânețe, ci sufocați de rugămințile prietenilor și rudelor în sezon. Exact asta am vrut să evit și l-am luat pe ocolite pe prietenul meu director:
- Ai văzut că ministrul Oaie nu se ține de promisiune și nu se mai acordă anul ăsta vouchere pentru bugetari?
- Două luni pe an, cât ține sezonul, Litoralul e plin și fără vouchere. Oricum, n-am luat voucherele în calcul anul ăsta, fiindcă n-am încredere în ăștia, a zis el, iar pentru mine era clar că anticipase ce voiam să-i cer și se dădea cu hotelul plin.
N-avea sens să-l mai rog, dar ca să nu pară suspect am continuat discuția.
- Nu voiați voi toți să se dea vouchere de vacanță, așa cum a promis PSD în programul de guvernare?
- Ba da, dar nu pentru noi le voiam. Marele câștig al voucherelor e că se odihnește angajatul. Ar fi mers în vacanță, să se refacă, în loc să se ducă în concediu și să muncească vara la mă-sa ori la soacră-sa în curte, să dea cu coasa și să vină rupt de oboseală înapoi la serviciu.
- Poate îi obosește mai tare venitul la mare, cu atâta aglomerație.
- Poate. Pe mine hotelul ăsta m-a îndobitocit. Așa mă lupt cu angajații și turiștii, încât am luat-o razna. Atâta subcultură e în jurul meu, că în curând o să vorbesc cu greșeli gramaticale, ca să nu creadă lumea că sunt arogant!
L-am simțit pornit pe confesiuni și m-am gândit că n-ar fi rău să speculez momentul.
- Poate mai bagi niște confesiuni mișto, ca cele de anul trecut.
Anul trecut îmi povestise cum i-a fugit bucătarul plătit cu 1.700 de euro pe lună într-o noapte, cum mănâncă turiștii atât de mult, de parcă ar avea mațe pe picioare și cum se iubesc între ei picolii și picolițele.
- Ar trebui să numești articolul "Turistul român și foame mare la mare", m-a sfătuit directorul.
Am luat asta ca pe o acceptare.
- OK, atunci înregistrez discuția și o să scriu asta, dar mai spune-mi și altele. Ce mai e interesant?
- Cum se ascund ăștia, că am pus afișe în tot hotelul, de-alea de neam prost, cu "Nu luați mâncare în cameră!". Asta nu înțeleg eu: ai trei mese pe zi, plus gustări, și tu îți iei mâncare în cameră, ca să fie acolo, în caz că ți se face foame! Vin la terasă și beau băutura de afară și aici cer doar pahare, iar când le faci observație încep cu: "Da' cu ce deranjăm?"
- Și tu ce le răspunzi?
- "Dragul meu turist, du-te tu într-un restaurant la tine în oraș cu băutura de acasă și cere doar pahare goale! Eu nu pot să plătesc angajații cu pahare goale". Le-am spus și angajaților: "Dacă le mai dați pahare, la salariu vă dau nu pahare, că alea costă bani; vă dau conținutul paharelor goale".
- Păi dacă tu nu le dai vin moca...
- Uneori le dau. Știi cât de simplu de mulțumit sunt turiștii, în general? Cu un pahar de palincă și un pahar de vin i-ai liniștit. Chiar și străinii zic, dacă le dai o palincă gratis: "Domn'e, ce țară minunată, ce primitori sunteți, numai aici venim de acum încolo, vai, cât de bine ne-am simțit la hotelul ăsta... le spunem la toți..." Lucruri minore, pe care nu le pricep mulți colegi de-ai mei... Ei se uită și după o furnicuță care a luat de pe jos o frimitură de pâine...
- Vor să o strângă de gât?
- Nu, dar o calcă pe cap.
- Zgârciți!
- Tu știi ce-am făcut eu aici? Am pus afară dozator de suc pentru all inclusive, să bea toată lumea. Și beau și angajații, deși le-am spus de la început: "N-aveți voie să beți unde beau turiștii!" Dar eu îi văd pe cameră și nu le zic nimic. Ei se bucură că beau un suc și că m-au păcălit, iar eu sunt mulțumit că nu fură din altă parte...
- Păi mai fură?
- Angajatul trebuie să fure, că dacă nu fură, nu se simte bine. Înțelegi? Dar prefer să-l las eu să fure un pahar cu suc, decât să-mi ciordească o cutie de detergent.
- Deci fură...
- De furat nu fură, decât ce-i las eu să fure. Beau și ei din cafeaua de all inclusive și sunt foarte mulțumiți: "L-am făcut pe patron, i-am băut din cafeaua lui..."
- Și fură mult?
- Un angajat fură într-o lună încă o jumătate de salariu. Nu fură, propriu zis, ci consumă.
- Ce consumă?
- Păi le-am pus aparat de cafea de-ăla ca la OMV și le-am făcut preț: un leu cafeaua, care la OMV e trei lei. Și-și iau cafea de acolo și sunt foarte fericiți. Deci nu fură, se ascund... Nu fură, consumă! Mână în mână cu ospătarul de la all inclusive mai iau câte un pateu, pe care eu îl bag la cuptor și se umflă de zici că e făcut la Panipat. Râzi, nu-i așa?
- Așa, deci ce mai fură?
- Mai beau pe ascuns un pahar de suc, din ăla făcut din colorant cu îndulcitor, de îți rămâne limba vânătă după ce-l bei... Adică, depinde din ce e, că dacă e de "portocale", îți rămâne limba galbenă, dacă bei de "fructe de pădure", îți rămâne mov... Oricum, e mai bine ca în Bulgaria, acolo au numai colorant, că îndulcitorul e scump.
- Alcool, ceva, beau angajații?
- Nu beau, că la băutură fac eu urât. Beau sucuri din astea colorate și se simt bine. Am pus camere la dozatoarele de bere și vin pentru all inclusive și nu mai au curaj! Anul trecut am dat afară doi angajați care veneau noaptea, deschideau lacătul de la dozator cu șperaclul și luau vin și bere cu cana de un litru. Și a doua zi dormeau la umbră în spatele centralei... Eu îi căutam prin tot hotelul și ei dormeau în iarbă!
- Dar turiștii beau mult?
- Nu prea, mai mult mănâncă. Problema mea cu ei e că nu se spală pe picioare când vin de la plajă și-mi înfundă canalizarea cu nisip. Și nu știam cum să concep un afiș ca să nu-i jignesc. Am vrut să zic: "Spălați-vă pe picioare înainte de a intra în hotel". Apoi am completat: "de nisip".
- Cam nasol.
- Da. Se spală de nisip în cameră, iar hotelul nu e conceput să dreneze nisipul din cadă. Tu te duci cu nisip pe picioare în cadă la tine acasă? Deci acasă n-ar face asta, dar aici o fac.
- Știi ce tot voiam să te întreb? Familiștii ăștia sunt romantici? Se sărută bărbatul cu nevasta în vacanță?
- Nu i-am văzut pupându-se niciodată. Niciodată!
- Nici ăia mai tineri?
- Nu. Cel mult se țin de mână ăia sub 30 de ani. Sunt atât de obosiți și de preocupați să mănânce și să dea de mâncare la copii, că nu mai au timp. Au înlocuit sexul cu grija de copil.
- Dar au toți copii?
- La 100 de turiști în hotel am 60 de copii, deci România are viitor de 3 stele.
- Cum adică?
- Păi ăsta e hotel de trei stele. Clasa medie și submedie, nu săracă. Ăștia încă se înmulțesc, deci fac un copil de cuplu. La două stele probabil că sunt mai mulți copii, iar la patru stele sunt corporatiști care nu-și lasă soțiile gravide, pentru că trebuie să meargă la servici și să producă bani.
- Dar angajații se mai combină între ei? Că-mi povesteai anul trecut cum se cuplau picolii cu picolițele, bucătarii cu cameristele...
- Uite ce-am observat: cuplurile formate de angajați anul trecut, anul ăsta au venit în perechi să se angajeze.
- Asta e frumos...
- Nu. Asta spune multe despre ei. Sunt atât de limitați încât n-au fost în stare să găsească o alta gagică, au rămas cu aia de anul trecut de la mare, uitând că la mare poți să-ți găsești oricând o altă gagică.
- Și în afară de plajă și masă, ce fac turiștii? Fac excursii?
- Daaa, a rămas același obicei de anul trecut: fac excursii în Neptun, pe trotuarul drept când se duc și pe stângul, când se întorc. Se duc să-și cumpere porumbul fiert și clătita înfuriată, care e maximum de aroganță.
- Deci nu prea cheltuiesc nimic în afară de prețul vacanței.
- În afară de ce mănâncă la all inclusive, scot mai mult de 20 de lei pe zi din buzunar doar dacă își schimbă șlapii...
- Și cum se relaxează? Vin cu cărți pe plajă?
- Cărți??? Vrei să-i doară ochii?
- Atunci stau pe telefon?
- Doar copiii, părinții nu. Adulții se relaxează dormind sau mâncând semințe.
- Semințe le dai tu sau cumpără din stațiune?
- Cum să le dau eu la all inclusive? Eu studiez altă problemă: am o dată pe săptămână ciorbă de burtă și am constatat că în primele cinci minute se duce toată burta din ciorbă și rămâne numai zeama.
- Cum adică?
- Își pun fâșii de burtă de se umple toată farfuria. Primii care ajung la coadă își iau numai burtă, iar ceilalți rămân cu zeama. Toți vor să recupereze la all inclusive toată burta pe care n-au mâncat-o un an întreg.
- Burta pe care simt ei că le-au furat-o bucătarii din ciorbă prin restaurante...
- Își pun burtă de dă pe-afară... Am încercat să pun și burtă separat, să-și pună ei fâșiile de burtă în zeamă; s-a terminat în trei minute. Și-au făcut ciulama de burtă...
- Altceva ce le mai place?
- Anul trecut se plângeau că vin la mare și nu le dau pește, dar am găsit o sursă de pește mai convenabilă decât carnea și îmi e mai ok să le dau pește. Nu savurează saramura, în schimb, când e peștele prăjit în mălai, rup tăvile. Dau cu pâinea prin ele, să nu mai rămână nimic.
- Dar prăjituri ai?
- Am clasicele chec și ruladă în fiecare zi, dimineață, prânz și seara, și am inventat niște prăjituri foarte mișto, făcute din iaurt, din astea răcoroase, de vară. Dar ca să nu se consume foarte multe, le fac foooaaaarte dulci, că dacă mănânci una, bei o carafă de apă. Și-și umplu farfuria cu ele, dar mănâncă doar una, care le satisface necesitatea de zahăr a organismului pentru două săptămâni. Cred că se duc acasă și nu mai mănâncă prăjituri un an.
- Pleacă de la tine cu diabet. Dar mici ai?
- Am o dată pe săptămână. E sărbătoare! Am făcut meniul în așa fel încât să țin zilele de post, miercurea și vinerea.
- Nu le dai carne?
- Le dau, dar am mai mult produse care să-i ajute să țină postul.
- Și țin postul?
- Culmea, pentru o țară care se pretinde laică, cei mai mulți țin. Suntem o țară de credincioși care au uitat primele zece porunci.
- Sunt familii tradiționale?
- Da, familii tradiționale românești, iar visul tuturor e să fie angajați la stat, ca să ia salarii regulat, dar să nu muncească.
Directorul definise involuntar, mai bine decât oricine, familia tradițională românească, cea pe care o susține și vrea s-o impună puternic pe piață Coaliția pentru Familie: cuplu din clasa medie sau submedie cu copil, oameni care merg la all inclusive pe litoral, nu se pupă și intră cu nisip în cadă, se bat pe burta din ciorbă, dar țin post, lucrează la stat sau visează să se angajeze acolo și sunt credincioși, dar au uitat cele zece porunci.
- Cu câte kile pleacă în plus din vacanță?
- Meniul e făcut dietetic, astfel încât să nu plece cu mai mult de cinci kile de aici. Se îngrașă nu atât din cauza mâncării, cât a regularității meselor.
- Nu ratează niciodată vreo masă?
- NU. NU. NU.
- Dar angajații renunță la vreo masă?
- Ai înnebunit?! E ca la telenovele, când începe filmul se întrerupe orice activitate. Eu pot să-mi potrivesc ceasul după ora de masă: am mese la 12 și la 6. Dacă mă uit în curte și nu văd pe nimeni, înseamnă că e ora de masă. Zici că sunt zombi, ca-n filmele de groază, abandonează lucrurile unde sunt, grebla, furtunul, lasă cârpele, lasă totul pe jos și fug la masă.
- Mai ai angajați vechi? Sau au plecat?
- Mai am. Picolii de anul trecut sunt șmecherii hotelului, iau picolițele noi și le arată împrejurimile, că mai departe n-au bani să se ducă.
- Păi dacă nu le dai bani...
- Nu că nu le dau eu salariu suficient, dar trimit acasă banii. Mă simt ca un patron italian cu angajați români, care trimit banii în țară. La mine trimit banii LA țară…
- Deci nu mănâncă neapărat mult turiștii, ci regulat.
- Am făcut azi un calcul la cât au mâncat: enorm de puțin. Sațietatea ți-o dă și ochiul, când vezi atâta mâncare, parcă nu-ți mai vine...
- Deci le pui multă mâncare...
- Nu neaparat. Trebuie să PARĂ multă, nu să fie multă!
- Și cum faci să pară multă?
- O răsfir.
- Își pun multe farfurii cu mâncare?
- Nu, una singură, dar vor să ia din toate odată. Sunt excepții cei care-și pun puțin prima dată și apoi se mai duc să-și ia, deja asta e chestie de mare educație.
- Deci vor să ia din prima totul.
- În primele zile, apoi se specializează pe anumite produse. Își dau seama ce le place, dar eu dacă schimb în fiecare zi meniul, nu au timp să facă pasiuni pentru un fel anume.
- Dar ce se mănâncă cel mai mult?
- Toată lumea mănâncă ciorbă, inclusiv copiii, că-i obligă părinții. În schimb, la felul doi au apărut și de-ăștia mai vegetarieni, mai pe diete, mai pe legume... Apropo de ciorbe... un restaurant normal duce lipsă de ospătari calificați, care să nu verse ciorba pe tine. La all inclusive te las să ți-o verși singur.
- Și și-o varsă?
- O, da. Ideea e să fie fierbinte și pentru asta am tot timpul spirtiere de-alea sub ciorbe.
- Ca să nu fie reci, că nu le mai place. Am înțeles.
- Nununu! Nuuuu! Ca să mănânce puțin!
- Cum adică?
- Păi dacă e ciorba fierbinte, până o mănânci îți trece foamea.
- Deci dacă e rece bagă mai mult?
- Nu, dacă e rece fac reclamație. Dacă are o temperatură potrivită pentru mâncat, mănâncă mult, iar dacă e fierbinte o apreciază și mănâncă puțin. Ciorba e fierbinte, clocotește acolo, iar ei se bucură: "Mamăăă, am ciorbă fierbinte!", și până se răcește el ia o lingură, se frige, mai stă un pic, mai bagă pâine... Și se satură dintr-o singură farfurie.
- Și ce alte secrete mai știi?
- Nu-ți mai spun, că n-aș vrea să le scrii. Astea sunt secretele meseriei, dacă ți le spun pe toate le citesc și alții și se deșteaptă!
- Dar pe-astea ți le-a zis cineva?
- Nu. Le-am descoperit singur. Un hotel îți schimbă radical modul de gândire, vezi lumea altfel. Plus că trebuie să stai tot timpul printre angajați, cu gura pe ei, "Ia hârtia aia de jos, fă ailaltă..."
- Așa sunt de leneși?
- Generațiile astea sunt atât de needucate și nepăsătoare, uită cum s-au întors cu spatele la tine, încât le-am spus: "Copile, dacă respirația n-ar fi involuntară, voi ați muri asfixiați în trei secunde, că ați uita să respirați!" Trebuie să le explic totul. De exemplu, de ce trebuie aprinsă lumina într-un anumit loc, pentru că turiștii sunt ca fluturii, vin la lumină seara. Ei trebuie să se ducă după lumină.
- Apropo de lumină, se trezesc să vadă răsăritul? Sunt romantici?
- Într-adevăr, se trezesc de dimineață, dar nu pentru răsărit, ci ca să fie primii la micul dejun. Romantismul familiei tradiționale trece prin burtă.
- Trist.
- Suntem tributari încă unei educații neaoșe românești: copilul trebuie dus dimineața la plajă. Și scoală copiii dimineața la 7, ca să fie la 7 jumate la masă...
- Se întorc copiii rupți de oboseală de la mare.
- Da, că acasă nu-i scoală la ora aia, că n-au ce să le dea... sau nu au timp sa le dea să mănânce. E mai ieftin sau mai comod să-i lase să doarmă cât vor dimineața, decât să le dea să mănânce.
- Dar de ce le place la all inclusive? Ca mie nu-mi place.
- Din comoditate și din șmecherie; ei cred că având mâncare câtă vor la dispoziție, ies în câștig. Ți-am mai spus odată, în timp ce spaniolii îl au pe Don Quijotte, francezii pe Cei trei muschetari, noi îi avem pe Păcală și Tândală. Noi suntem un neam de tândălâi și păcălitori. Adică unul care tândălește și altul care păcălește.
Directorul a făcut o pauză. Am tăcut și eu, gândindu-mă că n-are rost să-i mai cer o cameră, pentru că și dacă mi-ar da, n-aveam chef să mă iau la trântă cu lumea pentru burta din ciorbă.
- Hai să-ți mai zic o fază de la mine la piscină, a rupt tăcerea directorul. Azi noapte, pe la 3, doi bărbați au intrat în piscină încetișor... S-au dezbărcat în pielea goală, s-au dus în mijlocul piscinei și au început să se țină în brațe și să se sărute. I-a vazut paznicul și mi-a povestit... puțin rușinat că trebuie să-mi raporteze problema. Nu știa cum să-mi spună, că el nu mai văzuse așa ceva. Om bătrân, de modă veche!
- Erau veniți împreună? Sau erau cu familiile?
- Ce importanță mai are?
Acum, pe mine mă tot roade curiozitatea jurnalistică: oare erau doi homosexuali care și-au luat o cameră împreună? Dar atunci n-ar fi putut să se pupe cât voiau în hotel, unde nu-i vedea nimeni? Dacă s-au cazat împreună și totuși se aruncă dezbracați în piscină și le arde de nebunii, cu riscul de a fi văzuți și linșați, cei doi gay stricați și perverși sunt singurele ființe romantice din tot hotelul ăla plin cu sute de familiști cumsecade, pasionați de burta din ciorbă și de locurile de muncă de la stat.
Asta dacă nu cumva erau capii unor familii tradiționale, ieșiți la o bere, o țigară și-o discuție, ca bărbații, în timp ce nevestele lor trupeșe sforăiau în camere, după ce au cărat la sacoșe toată ziua și au mâncat de post.
