Să facem America să investească din nou

De la proiectul de lege privind infrastructura de 1,2 trilioane de dolari din noiembrie anul trecut, care promite modernizarea drumurilor, podurilor și a internetului în bandă largă în America, până la recentul CHIPS and Science Act, care va aloca peste 52 de miliarde de dolari pentru stimularea industriei americane de semiconductori, legislația economică majoră este la ordinea zilei în America. Și s-ar putea ca în curând să putem adăuga la această listă și Legea privind reducerea inflației (IRA) - care se îndreaptă acum spre Camera Reprezentanților, după ce a fost adoptată de Senat.

În actualul mediu politic polarizat, modelat de mentalități de sumă zero, astfel de progrese ar putea fi considerate aproape miraculoase. Inversarea unei perioade îndelungate de subinvestiții din trecut este izbitoare. (Deși nu are legătură directă cu economia, prima legislație privind controlul armelor de foc care a trecut prin Congres în aproape 30 de ani merită, de asemenea, să fie menționată aici). Desigur, comentatorii s-au grăbit să le prezinte ca fiind victorii pentru președintele american Joe Biden și pentru democrați, mulți observatori întrebându-se dacă acestea vor contribui la schimbarea situației în alegerile intermediare din noiembrie.

Oricare ar fi implicațiile lor politice, legea privind infrastructura, legea CHIPS și IRA reprezintă o creștere uimitoare a investițiilor pe termen lung în potențialul de creștere al Americii și în echilibrarea diferitelor dimensiuni ale modelului său de creștere, cu precădere în ceea ce privește reducerea emisiilor de dioxid de carbon și sustenabilitatea.

De fapt, IRA ar autoriza cea mai mare investiție în acțiuni climatice din istoria Americii, oferind Statelor Unite șansa de a se apropia de obiectivul de reducere la jumătate a emisiilor până în 2030. Având în vedere că SUA este al doilea cel mai mare emițător de CO2 din lume (după China), o astfel de investiție este esențială, nu numai pentru a reduce în mod direct emisiile globale, ci și pentru a-i motiva și pe alții să facă partea lor. IRA conține, de asemenea, prevederi care nu au nicio legătură cu clima, cum ar fi permiterea ca Medicare să negocieze prețurile medicamentelor pe bază de rețetă, prelungirea subvențiilor acordate în cadrul Affordable Care Act până în 2025 și introducerea unei versiuni de impozit minim de 15% pe profitul companiilor.

De asemenea, Legea CHIPS revigorează investițiile SUA în știință și tehnologie, inclusiv în capitalul uman care determină extinderea bazei tehnologice a economiei. Legislația acordă o atenție specială semiconductorilor și tehnologiei digitale, parte din investiții fiind destinate reducerii dependenței Americii de actori străini potențial nesiguri.

Dar, cel mai important, legea CHIPS crește substanțial probabilitatea unei creșteri a productivității pe termen mediu sau lung. Având în vedere că ratele de dependență pentru persoanele vârstnice sunt în creștere, iar condițiile de pe piața forței de muncă se înăspresc, va fi nevoie de o creștere mai mare a productivității, cu ajutorul tehnologiei digitale, pentru a obține modele de creștere echitabile din punct de vedere demografic în deceniul următor și dincolo de acesta.

Extinderea investițiilor din sectorul public și stimulentele pe care le creează vor declanșa o creștere a investițiilor private în domenii-cheie. Aceasta nu este o simplă speculație. Investițiile publice bine direcționate în știință, tehnologie, oameni și infrastructură creează oportunități pe care un sector privat și un sistem financiar dinamice le vor valorifica, stimulând inovarea, creșterea și ocuparea forței de muncă.

Fără îndoială, în SUA există încă mari diviziuni în ceea ce privește aspectele legate de distribuția veniturilor, a bogăției și a oportunităților. Dar chiar și aici, legislația recentă implică recunoașterea faptului că inversarea tendințelor dăunătoare necesită investiții publice, în special în educație, precum și o agendă de ofertă care să creeze oportunități. Redistribuirea nu trebuie respinsă, dar este departe de a fi o soluție completă.

Ar putea exista îngrijorări că acest nou consens, parțial și încă fragil, cu privire la importanța investițiilor în active tangibile și intangibile și în infrastructura de sprijin este susținut în principal de considerente geopolitice, în special de concurența cu China. Până la urmă, Războiul Rece a adus o creștere a investițiilor publice în știința de bază și în inovarea tehnologică. Prin urmare, este posibil ca factorii de decizie politică să nu înțeleagă pe deplin importanța unei agende economice echilibrate pe termen lung pentru a sprijini revoluția digitală, tranziția către energia regenerabilă și progresul către o creștere durabilă și echitabilă.

Cu riscul de a părea insolent, i-aș sfătui pe toți cei care își exprimă astfel de îngrijorări să nu caute calul de dar la dinți. Acest lucru nu înseamnă că o nouă agendă a războiului rece se aliniază perfect cu o agendă de creștere durabilă. Dar ele sunt suficient de apropiate pentru ca politicile bazate pe un interes comun de a "câștiga" competiția strategică cu China să poată aduce beneficii economice pe termen lung, compensând absența unei convergențe bipartizane asupra unei agende de creștere robustă.

Recentele victorii legislative ale democraților arată, de asemenea, că o agendă centristă și dorința de a face compromisuri pot încă produce rezultate. Deși Senatul a aprobat IRA printr-un vot pe linie de partid, a fost necesar să se ajusteze sau să se renunțe la anumite prevederi pentru a obținerea sprijinului necesar, în special din partea lui Joe Manchin din Virginia de Vest și a lui Kyrsten Sinema din Arizona. Oricât de nemulțumitor ar fi fost rezultatul pentru unii dintre susținătorii proiectului de lege, aceasta este natura compromisului - care reprezintă cheia progresului comun.

Legislația recentă sugerează, de asemenea, o dorință de a promova interesul public larg în dimensiunile economice, științifice, tehnologice și de mediu, în pofida diferențelor profunde privind chestiunile sociale. Separarea problemelor și obiectivelor este, de asemenea, de bun augur pentru elaborarea politicilor americane, deoarece previne ca o întreagă agendă să fie ținută ostatică de cele mai controversate chestiuni.

Deși nu există nicio garanție că relansarea investițiilor publice americane va dura, există motive de speranță. Experiența multor țări - inclusiv a țărilor în curs de dezvoltare de succes - sugerează că cea mai grea parte a unei tranziții economice majore este începutul. Odată ce beneficiile programelor de investiții încep să devină vizibile, sprijinul popular pentru o agendă economică centristă, orientată spre viitor, crește, reducând șansele de inversare.

Nu se poate spune dacă hotărârea factorilor de decizie americani va ține atât de mult timp. Deocamdată, ar trebui să-i lăudăm pe cei care au demonstrat că, în ciuda polarizării partizane profunde, o conducere pragmatică și orientată spre rezultate poate aduce un progres real.

Michael Spence, laureat al premiului Nobel pentru economie, este profesor emerit la Universitatea Stanford și senior fellow la Hoover Institution.

Copyright: Project Syndicate, 2022.

www.project-syndicate.org