De la Marea Moderație la Marea Stagflație

Economia mondială trece printr-o schimbare radicală de regim. Marea Moderație, care a durat zeci de ani, a luat sfârșit.

Venită după stagflația (inflație ridicată și recesiuni severe) din anii '70 și începutul anilor '80, Marea Moderație a fost caracterizată de o inflație scăzută în economiile avansate; o creștere economică relativ stabilă și robustă, cu recesiuni scurte și superficiale; randamente reduse și în scădere ale obligațiunilor (și, prin urmare, rentabilitate pozitivă din obligațiuni), ca urmare a scăderii persistente a inflației; și valori în creștere puternică ale activelor riscante, cum ar fi acțiunile americane și mondiale.

Această perioadă prelungită de inflație scăzută se explică, de obicei, prin trecerea băncilor centrale la politici credibile de țintire a inflației, după politicile monetare relaxate din anii 1970, și prin aderarea guvernelor la politici fiscale relativ conservatoare (cu stimulente semnificative doar în timpul recesiunilor). Însă, mai importante decât politicile privind cererea au fost numeroasele șocuri pozitive ale ofertei, care au sporit creșterea potențială și au redus costurile de producție, menținând astfel inflația sub control.

În timpul perioadei de hiperglobalizare de după Războiul Rece, China, Rusia și alte economii de piață emergente au devenit mai integrate în economia mondială, furnizându-i bunuri, servicii, energie și mărfuri cu costuri reduse. Migrația pe scară largă dinspre sudul lumii spre nord a menținut un nivel scăzut al salariilor în economiile avansate, inovațiile tehnologice au redus costurile de producție pentru multe bunuri și servicii, iar stabilitatea geopolitică relativă a permis o alocare eficientă a producției în locurile cu costuri minime, fără îngrijorări legate de securitatea investițiilor.

Însă Marea Moderație a început să se fisureze în timpul crizei financiare mondiale din 2008 și apoi în timpul recesiunii din 2020, cauzate de COVID-19. În ambele cazuri, inflația a rămas inițial scăzută, având în vedere șocurile cererii, iar politicile monetare, fiscale și de credit relaxate au împiedicat instalarea deflației. Dar acum inflația a revenit, crescând brusc, în special în ultimul an, datorită unui mix de factori atât pe partea de cerere, cât și de ofertă.

În ceea ce privește oferta, reacția împotriva hiperglobalizării a luat amploare, creând oportunități pentru politicienii populiști, nativiști și protecționiști. De asemenea, furia publică față de inegalitățile puternice de venituri și de bogăție a luat amploare, ceea ce a condus la mai multe politici de sprijinire a lucrătorilor și a celor "lăsați în urmă". Oricât de bine intenționate ar fi, aceste politici contribuie acum la o spirală periculoasă de inflație a prețurilor salariale.

Înrăutățind situația, protecționismul reînnoit (atât din partea stângii, cât și a dreptei) a restricționat comerțul și circulația capitalului. Tensiunile politice (atât în interiorul țărilor, cât și între țări) conduc la un proces de relocare (și de "friend shoring" - relocarea producției în statele aliate, sau prietene, n.t.). Rezistența politică față de imigrație a limitat circulația globală a persoanelor, ceea ce a exercitat o presiune suplimentară asupra salariilor. Considerațiile strategice și de securitate națională au restricționat și mai mult fluxurile de tehnologie, date și informații. Iar noile standarde de muncă și de mediu, oricât de importante ar fi acestea, împiedică atât comerțul, cât și construcțiile noi.

Această balcanizare a economiei globale este profund stagflaționistă și coincide cu îmbătrânirea demografică, nu doar în țările dezvoltate, ci și în marile economii emergente, cum ar fi China. Deoarece tinerii tind să producă și să economisească, în timp ce persoanele în vârstă își cheltuiesc economiile, această tendință este, de asemenea, stagflaționistă.

Același lucru este valabil și pentru tulburările geopolitice actuale. Războiul Rusiei din Ucraina și răspunsul Occidentului la acesta au perturbat comerțul cu energie, alimente, îngrășăminte, metale industriale și alte mărfuri. Decuplarea Occidentului de China se intensifică în toate dimensiunile comerțului (bunuri, servicii, capital, muncă, tehnologie, date și informații). Alți rivali strategici ai Occidentului ar putea în curând să crească haosul. Dacă Iranul ar trece pragul armelor nucleare, ar provoca probabil atacuri militare din partea Israelului sau chiar a Statelor Unite, declanșând un șoc petrolier masiv; iar Coreea de Nord continuă să își agite cu regularitate sabia sa nucleară.

Acum, când dolarul american a fost transformat în totalitate în armă în scopuri strategice și de securitate națională, poziția sa ca principală monedă de rezervă la nivel mondial ar putea începe să scadă, iar un dolar mai slab ar contribui, desigur, la presiunile inflaționiste. Un sistem comercial mondial fără fricțiuni necesită un sistem financiar fără fricțiuni. Dar sancțiunile primare și secundare de amploare au aruncat nisip în această mașinărie bine unsă, crescând masiv costurile de tranzacționare ale comerțului.

Pe lângă toate acestea, schimbările climatice sunt și ele stagflaționiste. Secetele, valurile de căldură, uraganele și alte dezastre perturbă din ce în ce mai mult activitatea economică și amenință recoltele (crescând astfel prețurile alimentelor). În același timp, cererile de decarbonizare au dus la subinvestiții în capacitățile de producție a combustibililor fosili înainte ca investițiile în surse regenerabile să ajungă în punctul în care acestea să poată compensa diferența. Prin urmare, creșterile mari ale prețurilor la energie de astăzi au fost inevitabile.

Pandemiile vor fi, de asemenea, o amenințare persistentă, dând un impuls suplimentar politicilor protecționiste, pe măsură ce țările se grăbesc să strângă provizii esențiale de alimente, medicamente și alte bunuri esențiale. După doi ani și jumătate de COVID-19, acum avem variola maimuței. Și, din cauza invadării de către om a ecosistemelor fragile și a topirii permafrostului siberian, s-ar putea să avem de-a face în curând cu virusuri și bacterii periculoase, care au fost închise de milenii.

În cele din urmă, războiul cibernetic rămâne o amenințare subapreciată la adresa activității economice și chiar a siguranței publice. Firmele și guvernele fie se vor confrunta cu mai multe întreruperi stagflaționiste ale producției, fie vor trebui să cheltuiască o avere pe securitatea cibernetică. În orice caz, costurile vor crește.

În ceea ce privește cererea, politicile monetare, fiscale și de creditare relaxate și neconvenționale nu au devenit un defect, ci mai degrabă o caracteristică a noului regim. Între stocurile actuale de datorii publice și private în creștere (ca pondere din PIB) și pasivele uriașe nefinanțate ale sistemelor de asigurări sociale și de sănătate de tip pay-as-you-go, atât sectorul privat, cât și cel public se confruntă cu riscuri financiare tot mai mari. Băncile centrale sunt astfel blocate într-o "capcană a datoriilor": orice încercare de a normaliza politica monetară va duce la o creștere bruscă a poverii serviciului datoriei, ceea ce va duce la insolvențe masive, crize financiare în cascadă și repercusiuni în economia reală.

În condițiile în care guvernele nu sunt în măsură să reducă datoriile și deficitele ridicate prin reducerea cheltuielilor sau prin creșterea veniturilor, cele care se pot împrumuta în propria monedă vor recurge din ce în ce mai mult la "taxa pe inflație": bazându-se pe creșterea neașteptată a prețurilor pentru a elimina pasivele nominale pe termen lung la rate fixe.

Astfel, la fel ca în anii '70, șocurile negative persistente și repetate ale ofertei se vor combina cu politicile monetare, fiscale și de credit relaxate pentru a produce stagflație. În plus, ratele ridicate ale datoriei vor crea condițiile pentru crize stagflaționiste ale datoriei. În timpul Marii Stagflații, ambele componente ale oricărui portofoliu tradițional de active - obligațiuni pe termen lung și acțiuni americane și globale - vor avea de suferit, putând înregistra pierderi masive.

Nouriel Roubini, profesor emerit de economie la Stern School of Business a Universității din New York, este economist-șef la Atlas Capital Team și autor al cărții în curs de apariție “MegaThreats: Ten Dangerous Trends That Imperil Our Future, and How to Survive Them” (Little, Brown and Company, octombrie 2022). Este poreclit și “Dr. Doom” (Doctorul Apocalipsei) datorită predicțiilor sale în majoritate sumbre

Copyright: Project Syndicate, 2022.
www.project-syndicate.org