Statele Unite și China rămân pe un curs de coliziune. Noul război rece dintre ele s-ar putea încinge, în cele din urmă, din cauza problemei Taiwanului. "Capcana lui Tucidide" - în care o putere în ascensiune pare destinată să se ciocnească cu un hegemon în exercițiu - se profilează amenințător. Dar o escaladare serioasă a tensiunilor sino-americane, ca să nu mai vorbim de un război, poate fi încă evitată, scutind lumea de consecințele cataclismice, care ar urma în mod inevitabil.
Întotdeauna vor exista cel puțin unele tensiuni atunci când o putere în ascensiune provoacă puterea globală dominantă. Dar China se confruntă cu SUA într-un moment în care puterea relativă a Americii ar putea să slăbească și când aceasta este hotărâtă să prevină propriul declin strategic. Astfel, ambele părți devin din ce în ce mai paranoice cu privire la intențiile celeilalte, iar confruntarea a înlocuit, în mare parte, competiția și cooperarea sănătoasă. Ambele sunt parțial vinovate.
Sub conducerea președintelui Xi Jinping, China a devenit mai autoritară și s-a îndreptat și mai mult spre capitalismul de stat, în loc să adere la conceptul lui Deng Xiaoping de "reformă și deschidere". Mai mult, maxima lui Deng, "ascunde-ți puterea și așteaptă-ți timpul", a făcut loc asertivității militare. În contextual în care China urmărește o politică externă din ce în ce mai agresivă, disputele teritoriale dintre ea și mai mulți vecini asiatici s-au agravat. China a căutat să controleze Mările Chinei de Est și de Sud și a devenit din ce în ce mai nerăbdătoare să se "reunifice" cu Taiwanul prin orice mijloace necesare.
Dar Xi a acuzat SUA că își urmărește propria strategie agresivă de "reținere, încercuire și suprimare cuprinzătoare". Pe de altă parte, mulți din SUA se tem că China ar putea contesta hegemonia strategică a SUA în Asia - un factor decisiv în ceea ce privește pacea relativă, prosperitatea și progresul regiunii după cel de-al Doilea Război Mondial.
Liderii chinezi se tem, de asemenea, că America nu mai este angajată față de principiul "O singură China", care a stat la baza relațiilor sino-americane timp de o jumătate de secol. America nu numai că a devenit mai puțin "ambiguă din punct de vedere strategic" în ceea ce privește întrebarea dacă va apăra Taiwanul, dar a alimentat și temerile chinezești de izolare prin consolidarea alianțelor sale indo-pacifice, prin intermediul pactului AUKUS (Australia, Regatul Unit și SUA), al Cvadruplei (Australia, India, Japonia și SUA) și al unui pivot asiatic al NATO.
Un prim pas pentru a preveni o coliziune este recunoașterea faptului că unele dintre preocupările dominante sunt excesive. De exemplu, anxietatea SUA cu privire la ascensiunea economică a Chinei amintește de atitudinea sa față de ascensiunea Germaniei și a Japoniei de acum câteva decenii. La urma urmei, China are probleme economice semnificative, care ar putea reduce potențialul său de creștere la doar 3-4% pe an, cu mult sub rata anuală de creștere de 10% pe care a atins-o în ultimele decenii. China are o populație îmbătrânită și un șomaj foarte ridicat în rândul tinerilor; un nivel ridicat al datoriilor atât în sectorul privat, cât și în cel public; se confruntă cu scăderea investițiilor private ca urmare a intimidării din partea partidului de guvernământ; și are un angajament față de capitalismul de stat ce împiedică creșterea productivității totale.
CITEȘTE ȘI 300 de ani de la nașterea lui Adam SmithÎn plus, consumul intern chinezesc a slăbit, din cauza incertitudinii economice tot mai mari și a lipsei unei plase de siguranță socială extinse. Odată cu instalarea deflației, China trebuie să se îngrijoreze acum cu privire la o japoneizare: o perioadă lungă de creștere pierdută. La fel ca multe piețe emergente, ar putea sfârși în cele din urmă în "capcana veniturilor medii", în loc să ajungă la statutul de țară cu venituri ridicate și să devină cea mai mare economie a lumii.
Deși este posibil ca SUA să fi supraestimat potențialul de ascensiune al Chinei, este posibil să fi subestimat și propriul său avans în multe dintre industriile și tehnologiile viitorului: inteligența artificială, învățarea automată, semiconductorii, calculul cuantic, robotica și automatizarea și noile surse de energie, cum ar fi fuziunea nucleară. China a investit în mod semnificativ în unele dintre aceste domenii în cadrul programului său "Fabricat în China 2025", dar obiectivul său de a obține o poziție dominantă pe termen scurt în zece industrii ale viitorului pare acum exagerat.
Temerile americane privind dominația Chinei în Asia sunt, de asemenea, excesive. China este înconjurată de aproape 20 de țări, dintre care multe sunt rivali strategici sau "frenemies" (alăturare a cuvintelor englezești friend (prieten) și enemy (dușman) – n.t.) – iar cei mai mulți dintre puținii aliați pe care îi are, precum Coreea de Nord, sunt consumatori ai resurselor proprii. În timp ce inițiativa sa "Belt and Road" ar fi trebuit să îi aducă facă noi prieteni și să creeze noi dependențe, aceasta se confruntă cu multe provocări, inclusiv proiecte masive eșuate (“elefanți albi”), care duc la neplata datoriilor. Oricât de mult ar dori China să domine Sudul global și statele sale "pivotante" la nivel internațional, multe puteri medii se opun și contracarează această ambiție.
Statele Unite au impus, pe bună dreptate, unele sancțiuni pentru a împiedica armata chineză să intre în posesia unor tehnologii-cheie și pentru a împiedica China să devină dominantă în domeniul inteligenței artificiale. Dar trebuie să fie atente să își limiteze strategia la una de reducere a riscurilor, mai degrabă decât de decuplare, în afară de o decuplare tehnologică necesară și de limitări ale investițiilor directe în China și în SUA. Pe măsură ce stabilesc ce sectoare să includă în abordarea lor de tipul "curte mică și gard înalt", [SUA] trebuie să evite să meargă prea departe. Sancțiunile comerciale pe care Donald Trump le-a impus Chinei se aplicau unei game vaste de bunuri de consum și, în mare parte, ar trebui eliminate treptat.
În ceea ce privește Taiwanul, SUA și China ar trebui să încerce să ajungă la o nouă înțelegere pentru a dezamorsa escaladarea periculoasă de astăzi. Președintele SUA, Joe Biden, ar trebui să reafirme în mod clar principiul "o singură China" și să își realinieze angajamentele și declarațiile publice cu principiul "ambiguității strategice". SUA ar trebui să vândă Taiwanului armele de care are nevoie pentru a se apăra, dar nu într-un ritm sau la o scară care ar putea provoca China să invadeze insula înainte ca apărarea sa de "porc-spinos" să avanseze prea mult. De asemenea, America ar trebui să afirme clar că se opune oricărui demers taiwanez în direcția unei independențe formale și ar trebui să evite vizitele la nivel înalt cu liderii taiwanezi.
CITEȘTE ȘI Urmează o ușoară contracție la nivel mondialChina, la rândul său, ar trebui să înceteze incursiunile sale aeriene și navale în apropierea Taiwanului. Ar trebui să declare clar că o eventuală reunificare va fi strict pașnică și de comun acord; ar trebui să ia noi măsuri pentru a îmbunătăți relațiile dintre cele două maluri ale strâmtorii; și ar trebui să dezamorseze tensiunile cu alți vecini privind disputele teritoriale.
Atât China, cât și America trebuie să urmărească politici care să reducă tensiunile economice și geopolitice și să încurajeze o cooperare sănătoasă în probleme globale, cum ar fi schimbările climatice și reglementarea IA. Dacă nu reușesc să ajungă la o nouă înțelegere cu privire la problemele care stau la baza confruntării lor actuale, în cele din urmă se vor ciocni. Acest lucru ar duce inexorabil la o confruntare militară, care ar distruge economia mondială și care ar putea chiar escalada până la un conflict neconvențional (nuclear). Miza mare cere reținere strategică din partea ambelor părți.
Nouriel Roubini, profesor emerit de economie la Stern School of Business a Universității din New York, este economist-șef la Atlas Capital Team și autorul cărții MegaThreats: Ten Dangerous Trends That Imperil Our Future, and How to Survive Them (Mega-amenințări: Zece tendințe periculoase care ne pun în pericol viitorul și cum să le supraviețuim) (Little, Brown and Company, 2022). Este poreclit și “Dr. Doom” (Doctorul Apocalipsei) datorită predicțiilor sale în majoritate sumbre
Copyright: Project Syndicate, 2023.
