India la răscruce

India este așteptată să devină cea mai importantă țară din lume pe termen mediu. Are cea mai mare populație (care este în continuare în creștere) și, cu un PIB pe cap de locuitor care reprezintă doar un sfert din cel al Chinei, economia sa are o marjă enormă de creștere a productivității. În plus, importanța militară și geopolitică a Indiei va crește și este o democrație vibrantă, a cărei diversitate culturală va genera o putere de convingere care va rivaliza cu cea a Statelor Unite și a Regatului Unit.

Trebuie să recunoaștem meritul prim-ministrului indian Narendra Modi pentru punerea în aplicare a politicilor care au modernizat India și i-au susținut creșterea. În mod specific, Modi a făcut investiții masive în piața unică (inclusiv prin demonetizare și o reformă fiscală majoră) și în infrastructură (nu doar drumuri, electricitate, educație și salubritate, ci și în capacitate digitală). Aceste investiții - împreună cu politicile industriale de accelerare a producției, cu un avantaj comparativ în domeniul tehnologiei și al IT și cu un sistem de bunăstare personalizat, bazat pe tehnologia digitală - au condus la performanțe economice robuste după prăbușirea cauzată de COVID-19.

Cu toate acestea, modelul care a impulsionat creșterea Indiei amenință acum să o limiteze. Principalele riscuri la adresa perspectivelor de dezvoltare ale Indiei sunt mai degrabă micro și structurale, decât macro sau ciclice. În primul rând, India a trecut la un model economic în care câțiva "campioni naționali" - de fapt, mari conglomerate oligopoliste private - controlează părți semnificative din vechea economie. Seamănă cu Indonezia sub Suharto (1967-98), China sub conducerea lui Hu Jintao (2002-12) sau Coreea de Sud în anii 1990, sub chaebol-urilor sale dominante.

În unele privințe, această concentrare a puterii economice a servit bine Indiei. Datorită unei gestiuni financiare superioare, economia a crescut rapid, în pofida unor rate de investiții (ca procent din PIB) mult mai mici decât cele ale Chinei. Implicația este că investițiile din India au fost mult mai eficiente; într-adevăr, multe dintre conglomeratele indiene se mândresc cu niveluri de productivitate și competitivitate de rang mondial.

Dar partea întunecată a acestui sistem este că aceste conglomerate au reușit să capteze procesul de elaborare a politicilor în beneficiul lor. Acest lucru are două efecte nocive de amploare: înăbușă inovația și ucide efectiv startup-urile aflate la început de drum și noii intrați pe piața internă în industrii cheie; și transformă programul guvernamental "Make in India" ("Produce în India" – n.t.) într-o schemă contraproductivă și protecționistă.

Este posibil ca aceste efecte să se reflecte acum în creșterea potențială a Indiei, care pare să fi scăzut în loc să accelereze în ultimul timp. Așa cum Tigrii Asiatici s-au descurcat bine în anii 1980 și 1990 cu un model de creștere bazat pe exporturile de produse manufacturate, India a făcut același lucru cu exporturile de servicii tehnologice. Programul "Make in India" a fost menit să consolideze partea comercializabilă a economiei prin încurajarea producției de bunuri pentru export, nu doar pentru piața indiană.

În schimb, India se îndreaptă spre o substituire mai protecționistă a importurilor și spre subvenționarea producției interne (cu accente naționaliste), ambele măsuri izolând industriile și conglomeratele naționale de concurența globală. Politicile sale tarifare o împiedică să devină mai competitivă în ceea ce privește exporturile de bunuri, iar rezistența sa de a adera la acordurile comerciale regionale îi împiedică integrarea deplină în lanțurile globale de valoare și de aprovizionare.

O altă problemă este faptul că inițiativa "Make in India" a evoluat pentru a sprijini producția în industrii cu utilizare intensivă a forței de muncă, cum ar fi automobilele, tractoarele, locomotivele, trenurile și așa mai departe. În timp ce intensitatea forței de muncă a producției este un factor important în orice țară cu forță de muncă abundentă, India ar trebui să se concentreze pe industriile în care are un avantaj comparativ, cum ar fi tehnologia și IT, inteligența artificială, serviciile de afaceri și fintech. Are nevoie de mai puține scutere și de mai multe startup-uri din domeniul Internet of Things. La fel ca multe alte economii asiatice de succes, factorii de decizie politică ar trebui să alimenteze aceste sectoare dinamice prin crearea de zone economice speciale. În absența unor astfel de schimbări, "Make in India" va continua să producă rezultate suboptime.

În cele din urmă, recenta saga din jurul grupului Adani este un simptom al unei tendințe care, în cele din urmă, va afecta creșterea Indiei. Este posibil ca creșterea rapidă a Adani să fi fost permisă de un sistem în care guvernul tinde să favorizeze anumite conglomerate mari, iar acestea din urmă beneficiază de această apropiere, sprijinind, în același timp, obiectivele politice. Încă o dată, politicile lui Modi l-au făcut, pe bună dreptate, unul dintre cei mai populari lideri politici la nivel național și mondial în prezent. El și consilierii săi nu sunt corupți personal, iar partidul lor Bharatiya Janata va câștiga în mod justificat alegerile în 2024, indiferent de acest scandal. Dar optica poveștii Adani este îngrijorătoare.

Există percepția că grupul Adani ar putea contribui, în parte, la susținerea aparatului politic de stat și la finanțarea unor proiecte locale și de stat care, altfel, ar rămâne nefinanțate, date fiind constrângerile fiscale și tehnocratice locale. În acest sens, sistemul poate fi asemănător cu politicile "pork barrel" (clientelare - n.t.) din SUA, unde anumite proiecte locale sunt alocate în cadrul unui proces legal (chiar dacă nu complet transparent) de cumpărare de voturi în Congres.

Presupunând că această interpretare este chiar și doar parțial corectă, autoritățile indiene ar putea răspunde că sistemul este "necesar" pentru a accelera cheltuielile de infrastructură și dezvoltarea economică. Chiar și așa, această practică ar fi toxică și ar reprezenta o cu totul altă aromă de realpolitik în comparație cu, să zicem, achizițiile vaste de petrol rusesc efectuate de India de la începutul războiului din Ucraina.

Deși aceste livrări reprezintă, în continuare, mai puțin de o treime din totalul achizițiilor de energie ale Indiei, ele au venit cu un discount semnificativ. Având în vedere că PIB-ul pe cap de locuitor este de aproximativ 2.500 de dolari, este de înțeles că India vrea să beneficieze de energie la costuri mai mici. Plângerile din partea țărilor occidentale de 20 de ori mai bogate pur și simplu nu sunt credibile.

Cu toate că scandalul din jurul imperiului Adani nu pare să se extindă dincolo de conglomeratul în sine, cazul are implicații macroeconomice pentru soliditatea instituțională a Indiei și pentru percepția investitorilor globali asupra Indiei. Criza financiară asiatică din anii '90 a demonstrat că, în timp, capturarea parțială a politicii economice de către conglomeratele capitaliste clientelare va afecta creșterea productivității prin restrângerea concurenței, inhibarea "distrugerii creatoare" schumpeteriene și creșterea inegalității.

Prin urmare, este în interesul pe termen lung al lui Modi să se asigure că India nu merge pe această cale. Succesul pe termen lung al Indiei depinde, în cele din urmă, de capacitatea acesteia de a promova și susține un model de creștere care să fie competitiv, dinamic, durabil, incluziv și echitabil.

Nouriel Roubini, profesor emerit de economie la Stern School of Business a Universității din New York, este economist-șef la Atlas Capital Team și autorul cărții MegaThreats: Ten Dangerous Trends That Imperil Our Future, and How to Survive Them (Mega-amenințări: Zece tendințe periculoase care ne pun în pericol viitorul și cum să le supraviețuim) (Little, Brown and Company, 2022).

Este poreclit și “Dr. Doom” (Doctorul Apocalipsei) datorită predicțiilor sale în majoritate sumbre.

Copyright: Project Syndicate, 2023.
www.project-syndicate.org