Epoca megaamenințărilor

O serie de megaamenințări ne pun în pericol viitorul - nu doar locurile de muncă, veniturile, bogăția și economia globală, ci și pacea relativă, prosperitatea și progresul realizate în ultimii 75 de ani.

Timp de patru decenii după cel de-al Doilea Război Mondial, schimbările climatice și eliminarea locurilor de muncă de către inteligența artificială nu au preocupat pe nimeni, iar termeni precum "deglobalizare" și "război comercial" nu erau pe buzele nimănui. Pandemiile nu au fost nici măcar un gând secundar - ultima pandemie majoră a avut loc în 1918.

După detensionarea din anii 1970 dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică și deschiderea SUA către China, riscul deja scăzut al unui război convențional sau nuclear între marile puteri s-a estompat.

Creșterea era robustă, ciclurile economice au fost stăpânite, iar recesiunile au fost scurte și superficiale, cu excepția anilor 1970, când a avut loc stagflația; și chiar și atunci, nu au existat crize ale datoriilor în economiile avansate, deoarece ratele datoriei private și publice erau scăzute.

Nu existau datorii implicite din partea sistemelor de pensii și de sănătate, deoarece oferta de lucrători tineri era în creștere, în timp ce îmbătrânirea era moderată. Reglementările solide și controalele de capital au atenuat ciclurile de boom-bust (creștere-scădere, n.t.) și au ținut la distanță crizele financiare majore.

Economiile majore erau democrații liberale puternice, fără polarizare partizană extremă. Populismul și autoritarismul erau limitate la o cohortă întârziată de țări mai sărace.

Derulați rapid înainte, până spre sfârșitul anului 2022, și veți observa imediat că suntem inundați de noi megaamenințări extreme, care nu se aflau anterior pe radarul nimănui. Lumea a intrat în ceea ce eu numesc o depresie geopolitică, cu (cel puțin) patru puteri revizioniste periculoase - China, Rusia, Iran și Coreea de Nord - care contestă ordinea economică, financiară, de securitate și geopolitică pe care SUA și aliații săi au creat-o după cel de-al Doilea Război Mondial.

Există un risc în creștere bruscă nu doar de război între marile puteri, ci și de conflict nuclear. Anul viitor, războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina ar putea escalada într-un conflict neconvențional, care să implice direct NATO. Iar Israelul - și poate SUA - ar putea decide să lanseze lovituri împotriva Iranului, care este pe cale să construiască o bombă nucleară.

În condițiile în care președintele chinez Xi Jinping își consolidează și mai mult dominația autoritară și în care SUA își înăspresc restricțiile comerciale împotriva Chinei, noul război rece sino-american devine din ce în ce mai rece pe zi ce trece.

Mai rău, acesta ar putea prea ușor să se încingă din cauza statutului Taiwanului, pe care Xi s-a angajat să îl reunească cu partea continentală și pe care președintele american Joe Biden se pare că s-a angajat să îl apere. Între timp, Coreea de Nord, înarmată nuclear, a căutat din nou să atragă atenția prin lansarea de rachete asupra Japoniei și Coreei de Sud.

Chiar și excluzând amenințarea unui conflict nuclear, riscul unei apocalipse de mediu în viitor devine din ce în ce mai serios, mai ales având în vedere că majoritatea discuțiilor despre investițiile net-zero și ESG (mediu, social și guvernanță) sunt doar greenwashing (acțiune de dezinformare prin marketing menită să creeze impresia că o organizație ar fi responsabilă față de mediu, folosind elemente false sau irelevante, n.t.) - sau greenwishing (dorința, sau iluzia, de a fi prietenos cu mediul, n.t.).

Noua “inflație verde” este deja în plină desfășurare, deoarece se pare că acumularea metalelor necesare pentru tranziția energetică necesită multă energie scumpă.

Există, de asemenea, un risc din ce în ce mai mare de noi pandemii, care ar fi chiar mai grave decât plăgile biblice, datorită legăturii dintre distrugerea mediului și bolile zoonotice. Animalele sălbatice purtătoare de agenți patogeni periculoși intră în contact din ce în ce mai strâns și mai frecvent cu oamenii și animalele.

Din acest motiv, de la începutul anilor 1980 am avut deja pandemii și epidemii mai frecvente și mai virulente (HIV, SARS, MERS, gripa porcină, gripa aviară, Zika, Ebola, COVID-19). Toate dovezile sugerează că această problemă se va agrava și mai mult în viitor.

Situația economică nu este nici ea mai bună. Pentru prima dată după anii 1970, ne confruntăm cu o inflație ridicată și cu perspectiva unei recesiuni - stagflație. Iar atunci când va veni, recesiunea nu va fi scurtă și superficială, ci lungă și severă, pentru că s-ar putea să ne confruntăm cu “mama” tuturor crizelor datoriilor, din cauza creșterii vertiginoase a ratelor de îndatorare publică și privată din ultimele decenii.

Ratele scăzute ale datoriei ne-au ferit de acest rezultat în anii 1970. Și, deși am avut cu siguranță crize ale datoriilor după prăbușirea din 2008 - rezultatul datoriei excesive a gospodăriilor, băncilor și guvernelor - am avut și deflație. A fost un șoc al cererii și o criză a creditelor care au putut fi combătute prin relaxări monetare, fiscale și de credit masive.

În prezent, ne confruntăm cu cele mai grave elemente atât ale anilor 1970, cât și ale anului 2008. Șocurile negative multiple și persistente ale ofertei au coincis cu rate ale datoriei chiar mai mari decât în timpul crizei financiare mondiale.

Pe măsură ce presiunile inflaționiste forțează băncile centrale să înăsprească politica monetară, chiar dacă se profilează o recesiune, costurile serviciului datoriei vor crește vertiginos. Iar îmbătrânirea demografică implică, de asemenea, obligații masive nefinanțate în sectorul public - pentru pensii și beneficii de sănătate - care sunt la fel de mari ca datoria publică explicită. Toată lumea ar trebui să se pregătească pentru ceea ce ar putea rămâne în istorie ca Marea Criză Stagflaționistă a Datoriilor.

Pe de altă parte, în timp ce băncile centrale s-au străduit să pară ferme, ar trebui să fim sceptici în privința dorinței lor declarate de a lupta cu orice preț împotriva inflației. Odată ce se vor afla într-o capcană a datoriilor, vor trebui să clipească.

Cu un grad de îndatorare atât de ridicat, combaterea inflației va provoca un colaps economic și financiar care va fi considerat inacceptabil din punct de vedere politic. Marile bănci centrale vor avea impresia că nu au altă opțiune decât să dea înapoi, iar inflația, devalorizarea monedelor fiduciare, ciclurile de boom-bust și crizele financiare vor deveni și mai grave și mai frecvente, ducând la haos monetar și financiar.

În același timp, conflictele geopolitice și preocupările legate de securitatea națională vor continua să alimenteze războaiele comerciale, financiare și tehnologice, accelerând procesul de deglobalizare.

Revenirea protecționismului și decuplarea sino-americană vor face ca economia globală, lanțurile de aprovizionare și piețele să fie mai fragmentate, ceea ce va duce la scumpirea unei game largi de bunuri și servicii. "Friend-shoring" (relocarea producției în statele aliate, sau prietene, n.t.) și "comerț sigur și echitabil" au înlocuit offshoring-ul și, respectiv, comerțul liber.

În timp, progresele în materie de inteligență artificială, robotică și automatizare vor distruge din ce în ce mai multe locuri de muncă, chiar dacă factorii de decizie politică construiesc ziduri protecționiste mai înalte în efortul de a se împotrivi ultimului război.

Prin restricționarea imigrației și prin solicitarea unei producții interne mai mari, economiile avansate în curs de îmbătrânire vor crea un stimulent mai puternic pentru ca firmele să adopte tehnologii de economisire a forței de muncă, care pot îndeplini din ce în ce mai mult nu doar activități de rutină, ci și cognitive și creative. Chiar și Homo sapiens ar putea deveni în cele din urmă învechit.

Aceste megaamenințări vor contribui și mai mult la creșterea inegalității veniturilor și a bogăției, care a exercitat deja o presiune severă asupra democrațiilor liberale (pe măsură ce cei rămași în urmă se revoltă împotriva elitelor) și a alimentat ascensiunea regimurilor populiste radicale și agresive din întreaga lume.

O parte din motivul pentru care am ajuns în acest punct periculos este faptul că ne-am ținut mult timp capetele în nisip. Acum, trebuie să recuperăm timpul pierdut. Fără o acțiune decisivă a guvernului și a sectorului privat, atât la nivel național, cât și la nivel global, perioada următoare va semăna mai puțin cu cele patru decenii de după cel de-al Doilea Război Mondial și mai mult cu cele trei decenii dintre 1914 și 1945.

Ceea ce a început cu Primul Război Mondial și cu pandemia de gripă a dus la prăbușirea Wall Street din 1929 și la Marea Depresiune, la războaie comerciale și valutare masive, la inflație, hiperinflație și deflație, precum și la crize financiare și de îndatorare care au dus la prăbușiri masive și la incapacitate de plată.

În cele din urmă, au apărut regimuri militariste autoritare în Italia, Germania, Japonia, Spania și în alte țări, care au culminat cu cel de-al Doilea Război Mondial și cu Holocaustul.

Dacă noi nu suntem pregătiți pentru o secvență similară de dezastre, s-ar putea să fie din cauză că aceasta a început deja.

Nouriel Roubini, profesor emerit de economie la Stern School of Business a Universității din New York, este economist-șef la Atlas Capital Team și autor al cărții “MegaThreats: Ten Dangerous Trends That Imperil Our Future, and How to Survive Them” (Little, Brown and Company, 2022). Este poreclit și “Dr. Doom” (Doctorul Apocalipsei) datorită predicțiilor sale în majoritate sumbre.

Copyright: Project Syndicate, 2022.

www.project-syndicate.org