Conjunctura politică și economică îi obliga pe oamenii de afaceri să se poarte "într-un anumit" fel în urmă cu 10-15 ani, iar mulți dintre ei sunt trași acum la răspundere pentru "mici greșeli" și pagube insignifiante față de cât ar pierde statul dacă firmele lor s-ar închide în acest moment, afirmă pentru Profit.ro Mohammad Murad, cel mai mare hotelier din România. El spune că pentru acuze vechi și nu foarte clare, oricărui om de afaceri i se poate întocmi dosar penal care îl împiedică să acceseze credite bancare și să mai investească.
Prin anii 2008-2009, de exemplu, când politicienii erau "șmecheri" și nu se temeau de DNA, oamenii de afaceri erau puși în două situații: ori îi ascultau și se comportau "ca atare" cu ei, ori li se făceau mari probleme astfel încât erau nevoiți de multe ori să închidă business-ul, își amintește Murad, președintele Federației Patronatelor din Turismul Românesc (FPTR). "Iar noi, dacă ne-am comportat atunci <<ca atare>> cu ei, acum suntem trași la răspundere, deși pe vremea aceea nu aveam nicio altă variantă. Dacă venea cineva cu o funcție înaltă în 2010 și spunea că vrea să-i dai 200 de camere că așa are el chef, trebuia să-i dai, altfel aveai probleme. Dacă nu dădeai, riscai să-ți găsească orice motiv și să te închidă", explică el.
Omul de afaceri crede că o firmă care avea în 2005 în jur de 50 de angajați sau mai puțini nu-și permitea contabili sau avocați foarte buni și e posibil să-i mai fi "scăpat" anumite aspecte atunci. Dar, apreciază Murad, valoarea pagubelor provocate atunci e mult mai mică decât ce ar pierde statul dacă ar închide firmele respective. "Pe de o parte, încercăm să sprijinim mediul de afaceri și, pe de altă parte, îi dăm în cap?", se întreabă el retoric.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
În orice firmă din turism care se închide, soarta a 50-60% dintre angajați este pecetluită: pleacă în străinătate, spune Murad, care a calculat că, odată cu plecarea fiecărui angajat peste granițe, statul român pierde anual 6.000 de euro din taxe și impozite. Modul în care "se fac dosare" va avea impact în trei direcții: finanțările vor fi blocate, dispare curajul de a investi, pentru că nu știi ce îți rezervă viitorul, și toți oamenii de bază din companii vor pleca de frică, afirmă hotelierul.
Dacă "se continuă așa", șeful patronatului din turism este convins că în câțiva ani dispar multe firme românești, așa cum s-a și întâmplat în ultimii zece ani. El susține că e neproductiv ca administratorii să fie trași la răspundere pentru ce s-a întâmplat prin 2007-2009, pentru daune de cel mult 50.000 de euro, care nu sunt foarte clare, dar pentru care se poate întocmi un dosar penal, caz în care toate firmele "cad în cap direct", iar băncile le opresc finanțările chiar și doar pentru o simpă bănuială. Circuitul e simplu și nociv, în opinia lui Murad: "Antifrauda" întocmește un dosar pentru o firmă și, până se verifică dacă e vinovată sau nu, apare un dosar la Parchet și de acolo pleacă mai departe către toate băncile, iar prima reacție a băncii este să blocheze finanțarea. Dosarul durează doi ani, perioadă suficientă pentru "a pune în cap" orice companie. "Toate băncile se uită dacă firmele au probleme și, dacă au, de frică blochează finanțarea și te lasă cu ochii în soare", explică el.
El crede că, în aceste condiții, mediul de afaceri nu poate să se dezvolte, pentru că multe firme riscă să se închidă pentru "mici greșeli" făcute în urmă cu 10-15 ani și care se referă la daune de 1-5% din valoarea taxelor plătite acum către stat de acele companii. "Nu vorbim de greșeli făcute acum, când sunt convins că acțiunile derulate de DNA sau de alții n-au fost chiar rele. E nevoie de un punct din care tot ce a fost înainte să fie verificat doar material, nu și uman", mai spune omul de afaceri.
Murad este de părere că firmele ar trebui lăsate să-și continue activitatea și să li se faciliteze, dacă este nevoie, plata în rate a pagubelor din urmă cu 10-15 ani. O altă idee ar fi ca firmele să fie obligate să investească dublul prejudiciului de atunci, măsură care ar stimula investițiile. Soluția, în opinia sa, este o lege a regularizării financiare prin care, în cazul tuturor problemelor de dinainte de 1 ianuarie 2016, dacă există prejudiciu, să fie plătit, iar firmele să fie "lăsate în pace". Imaginea, explică șeful patronatului, e o componentă foarte importantă a unei afaceri și se investesc foarte mulți bani în ea. "Doi din trei oameni de afaceri au dosare penale. Sunt trei categorii de oameni de afaceri: unii care au plecat din țară, alții care au fost sau sunt la pușcărie și ceilalți, care își așteaptă rândul", crede Mohammad Murad.
El îi întreabă retoric pe guvernanți care situație este mai gravă: 1. Dacă pentru un angajat-doi la negru într-o companie administratorul este pasibil de dosar penal, deși persoane respectivă produce ceva care ajunge în piață și intră la consum. Plus că tot ce produce este impozabil, chiar dacă angajatul muncește la negru. 2. Ceea ce se întâmplă în diverse ministere, unde sunt zeci de oameni care iau salarii și nu fac nimic, nu produc nimic?
Murad spune că nu încurajează munca la negru, dar se poate întâmpla asta dintr-o conjunctură sau alta. Cum au ajuns companii de stat românești să intre în faliment, se întreabă el? Declarau totul, dar nu plăteau nimic. La privat dacă nu plătești totul, te blochează imediat. De ce nu au blocat conturile la Oltchim sau la CFR Marfă?
Oamenii de afaceri au devenit țintele autorităților, iar un control la o firmă ieșit bine înseamnă, de multe ori, că că nu a fost făcut corect și trebuie schimbată echipa, ca să iasă rău, crede omul de afaceri. Cu legea prevenției, mai spune el, nu rezolvi problema, dacă nu scoți cancerul. Hotelierul susține că multe "greșeli" ale firmelor românești au fost cauzate de lipsa lor de experiență într-o piață capitalistă în care n-a fost tocmai simplu să activeze concurând firme cu tradiție de 100 de ani din Franța, Germania sau alte țări.
Singura soluție, arată el, este o comunicare mai apropiată în special cu Guvernul, caz în care, în ultima vreme există o deschidere, dar și o lipsă totală de cunoaștere a unui mod de abordare. "Nu a existat până acum o comunicare între noi și Guvern de frică, pentru a nu se spune că ... Când vezi un politician cu un om de afaceri singurul gând care îți trece prin minte e că omul de afaceri îi dă șpagă politicianului, nu că discută o lege. Trebuie să depășim acest lucru", adaugă Murad.
După părerea lui, cel mai dureros lucru e că, odată cu dispariția oamenilor de afaceri, piața românească nu mai poate să scoată alții noi. Nu mai există foarte multe oportunități, piața e foarte bine cunoscută, în special de multinaționale, și e greu să pornești o afacere nouă. Singura variantă - mai spune Murad - e ca statul să îi protejeze pe cei care există și să le aplice tratamentul medical, nu chirurgical - "nu e corect ca pentru orice durere de ficat să-l scoatem cu totul".
Președintele FPTR crede că statul trebuie să fie mai echilibrat în raport cu oamenii de afaceri și că miza numărul 1 trebuie să fie, ca în Germania, ca acea companie să-și poată continua activitatea. El propun ca cei de la ANAF să aibă posibilitatea de a negocia cu orice companie ca în caz de prejudiciu să rezolve problema într-un fel dau altul, ca în Germania, "unde vine Antifrauda și spune: <<ai de plată 3 milioane. Îți scădem la jumătate, dar ne plătești într-un termen de...>>. Să aibă o marjă de negociere legală și să aibă în vedere latura pozitivă, numărul de angajați și taxele plătite la stat".
Ca să fie mai bine înțeles. Mohammad Murad apelează la un exemplu mai plastic: "După ce moare omul, îl întreabă Dumnezeu: <<Băi, ai făcut și bune, și rele. Da' parcă alea bune sunt mult mai multe, și pentru asta te invit să faci parte din Rai>>. Dacă acolo se face un calcul, de ce nu se procedează la fel și pe pământ?"
