Deși obligația de a plăti contribuția de sănătate (CASS) de către persoanele fără venituri există în legislație de 10 ani, în practică nu a prea fost aplicată. Din acest motiv, noul Cod fiscal impune, de anul viitor, acestor persoane să se înregistreze la Fisc, care le va calcula suma datorată la salariul minim.
Atât Codul fiscal în vigoare, cât și cel care va fi aplicat de anul viitor, precum și Legea sănătății prevăd că persoanele care nu au venituri trebuie să plătească CASS. Obligația a apărut prima dată în Legea sănătății din 2005, fiind, în 2011, preluată de Codul fiscal.
Contribuția de 5,5% este calculată, în astfel de cazuri, la salariul minim brut pe țară. În prezent, suma anuală datorată este de 693 de lei.
Noutatea din Codul fiscal, care va intra în vigoare de la 1 ianuarie 2016, este că aceste persoane vor fi obligate să solicite înregistrarea la Fisc, în 15 zile de la data la care nu mai obțin venituri.
În cazul în care, în momentul înregistrării, nu au venituri de cel puțin jumătate de an, CASS va fi calculată la de șapte ori salariul minim. Astfel, Fiscul va stabili CASS datorată pe baza informațiilor din declarație și va emite decizia de impunere.
Calculul la salariul minim, controversat
Persoanele care nu au venituri sau care câștigă sub salariul minim datorează CASS la această bază. Prevederea a fost inițial într-un articol din Legea sănătății, care, deși a fost declarat neconstituțional de Curtea Contituțională în 2010, a fost introdus și în Codul fiscal prin OU 125/2011.
Un an mai târziu, în 2012, Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a preluat de la casele de asigurări administrarea contribuțiilor.
Așa că, la sfârșitul anului 2014, a început să trimită decizii de impunere unor persoane care avuseseră venituri sub salariul minim, doar din alte surse, cum ar fi dividende sau dobânzi și ar fi trebuit să achite CASS la valoarea salariului minim. Aproape 3,6 milioane de persoane s-au aflat în această situație, în 2012, potrivit ANAF, și ar fi datorat, în total, contribuții de 1,7 miliarde lei.
Acțiunea Fiscului a produs nemulțumire și, din acest motiv, în vara anului 2015, a fost dată o "amnistie", anulându-se datoriile din CASS ale acestor persoane. În nota de fundamentare a legii prin care au fost șterse debitele, se arăta că "măsurile propuse sunt de natură a corecta unele inechități pentru trecut, însă, pentru viitor, situațiile ce au generat astfel de inechități trebuie înlăturate prin clarificarea legislației (modificarea și completarea Codului fiscal, Codului muncii, Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății etc.)". Cu toate acestea, noul Cod Fiscal a menținut plata la salariul minim.
Același document făcea referire și la persoanele fără venituri pe lângă acestea (persoanele cu venituri sub salariul minim n.n. ), indicând "categoria persoanelor fizice care nu obțin venituri și datorează CASS la aceeași bază lunară de calcul (salariul de bază minim brut pe țară)", cu mențiunea că "despre această categorie, ANAF nu deține informații, întrucât legea prevede numai obligația de plată a contribuției".
Prin obligația de înregistrare din noul Cod fiscal rezultă că ANAF va avea posibilitatea să îi ia în evidența și să le emită decizii de impunere celor fără venituri.
Ce se întâmplă cu românii care lucrează în străinătate?
Cei care muncesc legal în străinătate nu intră sub incidența acestor prevederi. De exemplu, cetățenii români care și-au mutat domiciliul oficial în alt stat nu mai sunt contribuabili la sistemul de asigurări de sănătate în România și nu mai au nicio obligație privind CASS.
Nici cei care nu și-au mutat domiciliul în alt stat, dar lucrează legal, nu datorează CASS. În cazul lor este aplicat Regulamentul 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială care stabilește că sunt datorate contribuțiile obligatorii într-un singur stat membru al UE, respectiv acolo unde își desfășoară activitatea. Aceeași regulă este aplicată și în cazul statelor cu care România are încheiate acorduri bilaterale în domeniul asigurărilor sociale.
În schimb, obligația de înregistrare și plată îi vizează pe românii care lucrează fără forme legale în străinătate și au, în continuare, domiciliul în țară, întrucât ei nu sunt asigurați în niciun sistem.
Conform legii, CASS este datorată de către toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și de cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și au obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în România și fac dovada plății. Nu au această obligație persoanele exceptate, de exemplu copiii minori, studenții, gravidele sau cele pentru care plata este suportată din alte surse, precum șomerii și părinții indemnizați.
