ExxonMobil nu va vinde active, chiar dacă le-a scos deja pe piață, la un preț mai mic decât valoarea pe care consideră că acestea ar avea-o în cazul în care le-ar păstra în propriul portofoliu, spune CEO-ul companiei americane, Darren Woods. Cu alte cuvinte, dacă prețul oferit de potențialii cumpărători pentru participația ExxonMobil la Neptun Deep nu acoperă randamentul pe care compania americană estimează că l-ar avea proiectul dacă ar rămâne în portofoliul său, americanii ar putea să rămână acționari în proiectul din România.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
Strict pe baza raportărilor de cheltuieli către Ministerul Finanțelor Publice, entitatea locală a americanilor, ExxonMobil Exploration and Production Romania Limited Nassau (Bahamas) Sucursala București, deținătoare a 50% din drepturile concesiunii offshore de gaze naturale Neptun Deep din Marea Neagră și operatoare a acesteia, a investit în proiectul la care este parteneră cu OMV Petrom suma totală de circa 830 milioane dolari în perioada 2008-2018 inclusiv, cel mai mult în anul 2016, respectiv circa 159 milioane dolari.
Interesant este faptul că, în noaptea de marți, Guvernul român a adoptat, așa cum anunțat Profit.ro, o ordonanță prin care le face viața mult mai grea americanilor (ordonanță nepublicată încă în Monitorul Oficial). Astfel, Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) va avea autoritatea de a refuza încheierea de noi acorduri de concesiune de perimetre petroliere, precum și de a rezilia astfel de acorduri aflate în prezent în vigoare, din rațiuni de siguranță națională. În plus, documentul conferă Guvernului puterea de a controla, din aceleași rațiuni, cui sunt cedate participațiile la perimetre deja concesionate sau firmele concesionare ca atare.
ExxonMobil avea, până în prezent, două variante pentru a putea înstrăina activul din Marea Neagră: fie să vândă participația de 50% prin Hotărâre de Guvern de transfer de licență (cu acordul prealabil ANRM), fie prin vânzarea direct a companiei. În ultimul caz, acordul ANRM ar fi fost doar formal, firma cumpărătoare nefiind nevoită decât să demonstreze că are capacitatea tehnică și financiară în vederea realizării proiectului. Iar în cazul Lukoil, companie invocată de autorități pentru a adopta respectiva OUG, aceasta a primit deja OK-ul ANRM în cazul proiectului Trident, în care este parteneră cu Romgaz.
Prin respectiva OUG, Guvernul încearcă să limiteze marja de manevră a ExxonMobil și să-i oblige să vândă participația și nu compania care deține participația. Foarte probabil, acest lucru va influența și negocierile privind prețul de vânzare, cu atât mai mult cu cât profitabilitatea proiectului stă tot în pixul autorităților române: în modul în care decid să modifice (dacă decid), prevederile fiscale din legea offshore.
Numai că acordul Exxon pentru Neptun Deep este semnat în 2008, iar ordonanța ar putea fi considerată una retroactivă dacă guvernul va insista să se aplice și vânzării activului deținut de americani în Marea Neagră.
Potrivit unor surse din piața energetică, BSOG se numără, alături de alte Lukoil, Mol sau Cox LLC, printre companiile care au cerut acces la camera de date deschisă de ExxonMobil în vederea vânzării fie a participației, fie a companiei care deține participația americanilor la Neptun Deep. Un consorțiu format de OMV Petrom, Romgaz și polonezii de la PGNiG, în schimb, consultă datele la camera deschisă de OMV.
În pofida acestui interes din partea mai multor companii, vânzarea este încă departe de a fi o certitudine.
“Nu ne așteptăm să înstrăinăm toate activele scoase la vânzare”, a afirmat Darren Woods, ci numai pe cele pentru care compania primește oferte peste valoarea pe care acestea ar avea-o dacă ar rămâne în portofoliul ExxonMobil.
Decizia de înstrăinare sau nu a activelor scoase la vânzare depinde de un mediu de piață mai larg, a explicat Woods. “Dacă vom vedea margini de îmbunătățire a business-ului, dacă vom remarca prețuri în creștere pe segmentul upstream și ne vom putea majora veniturile, vom analiza noile oportunități. Evident că vrem să ne păstrăm proiectele finanțate și să realizăm dividente fiabile”, a declarat CEO-ul ExxonMobil.
Cu alte cuvinte, dacă vânzarea participației Exxon în Neptun Deep va eșua, americanii vor continua să finanțeze proiectul pentru a nu-i scădea valoarea, însă este improbabil că vor lua o decizie finală de investiție, cel puțin până când mediul de piață, caracterizat de prețuri extrem de mici la gaze, nu se va schimba radical. Ceea ce este improbabil în viitorul apropiat, date fiind excesul de gaz de pe piețe și politicile “verzi” adoptate de UE și și nu numai, care limitează orizontul de timp în care gazul ar putea fi exploatabil economic.
O întârziere, chiar și cu un an, a adoptării deciziei de investiție ar putea compromite definitiv proiectul Neptun Deep. Ceea ce nu i-ar deranja prea mult pe americani, care mai au varianta deschiderii unui proces de arbitraj împotriva statului român, în care să invoce premeditarea acțiunilor de hărțuire ale acestuia, declanșate cu adoptarea legii offshore, continuate cu controversata OUG 114 și finalizate cu noua ordonanță care le limitează drepturile din momentul semnării acordului de concesiune în 2008.
Woods a recunoscut că, pe lângă operațiunile încheiate cu succes, precum vânzarea activelor din Norvegia, alte negocieri au eșuat, cumpărătorii nefiind dispuși să plătească prețul solicitat de ExxonMobil: “Am avut deal-uri la care am lucrat și pentru care n-am găsit o soluție de compromis și, prin urmare, tranzacțiile nu s-au mai efectuat”.
CEO-ul Exxon a respins categoric ideea de a-și vinde participații numai pentru a-și îndeplini ținta de venituri realizate din înstrăinarea de active de 25 de miliarde de dolari, pe care el însuși a anunțat-o în urmă cu un an: “dacă depășim sau nu numerele despre care am vorbit depinde de cumpărătorii pe care-i vom găsi și de marja de negociere pe care o vom identifica”.
