Pentru a rezolva problema lipsei forței de muncă cu care se confruntă tot turismul românesc, managerii Teleferic Grand Hotel din Poiana Brașov au apelat la o soluție mai rar întâlnită în România: au adus personal din Filipine, angajați pe care îi consideră mai serioși și mai muncitori comparativ cu cei români. Din cauza birocrației din România, hotelul trebuie însă să aștepte multe luni până când filipinezii vor primi permisiunea să lucreze.
Peste două decenii a stat închis Teleferic Grand Hotel din Poiana Brașov și a trebuit să-și schimbe de câteva ori proprietarul până când unitatea a fost cumpărată de un investitor român, decis să-l readucă în circuitul turistic. Renovarea a durat câțiva ani, iar în septembrie 2015 hotelul a fost redeschis.
Printre angajații de la început s-au aflat și 8 cameriste filipineze, care lucrau de ceva vreme în hotelurile din România. Încântați de seriozitatea acestora, cei din conducerea hotelului au constatat în orgada lor de ce angajații din această țară sunt atât de căutați de vasele de croazieră din întreaga lume. Între timp, la hotel au mai venit 2 doi angajați din Filipine.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Convins că filipinezii pot fi alternativa la criza de forță de muncă din turismul românesc, Alin Aelenei, directorul adjunct al Teleferic Grand Hotel, a intrat în legătură cu o agenție din Manila, care a început în vară un proces de recrutare pentru hotelul din Poiana Brașov. După o primă selecție făcută de agenție, Aelenei a ajuns în vară în Manila, unde, timp de o săptămână, i-a intervievat pe filipinezii dornici să muncească în România. Dintre ei a recrutat 15 bucătari, ospătari, barmani și cameriste, toți cu experiență în turism fie în țara natală, fie peste granițe.
CITEȘTE ȘI Mohammad Murad: România are cele mai frumoase și curate hoteluri, nu pentru că suntem foarte buni, ci pentru că sunt goale Salariile pe care filipinezii le primesc la Teleferic nu sunt mai mici decât cele acordate angajaților români, spune Aelenei, ba dimpotrivă, pentru că trebuie să le plătească și cazarea și, o dată la doi ani, biletul de avion către casă și înapoi. Odată ce vor veni și noii angajați, filipinezii vor reprezenta un sfert din personalul hotelului. "Este vorba de calitatea serviciilor pe care le oferă angajații filipinezi față de cei români. Sunt mult mai serioși și mai muncitori", susține Aelenei.
O mare problemă în turism, mai spune el, este lipsa școlilor profesionale. Aceste instituții, care formează ospătari, barmani și bucătari, au decăzut foarte mult în ultimii ani în România și mai sunt puțini angajați pregătiți care nu au plecat în hotelurile din străinătate sau pe vasele de croazieră. Nivelul turismului din România face imposibilă o concurență din punct de vedere salarial cu vasele de croazieră sau cu lanțurile hoteliere din străinătate. "Cel mai greu se găsesc bucătari. Bucătarii pe care i-am selectat sunt pregătiți să gătească orice din bucătăria internațională", a adăugat directorul adjunct al hotelului.
Dar drumul la Manila, interviurile și recrutarea au fost cele mai ușoare probleme, pentru că partea grea a început ulterior. Problemele majore sunt cauzate de birocrație. Tot procesul de legalizare a actelor lor și de obținere a permiselor de muncă și a avizelor de ședere este foarte greu și durează luni.
"Eu am fost acolo în luna august, dar încă nu sunt gata formalitățile. Am pierdut deja trei dintre cei recrutați, care au dat curs, între timp, altor oferte", afirmă Aelenei, care speră ca filipinezii să poată ajunge la hotel în decembrie sau cel târziu în primele luni ale anului viitor.
