Curtea Constituțională a amânat dezbaterile privind sesizarea de neconstituționalitate depusă de PNL și USR împotriva modificărilor la Legea privind darea în plată potrivit cărora judecătorii constată automat că există o situație de impreviziune în cazul creșterii monedei creditului peste un anumit nivel sau a scăderii veniturilor, ceea ce ar permite datornicilor să închidă mai ușor creditele prin cedarea locuințelor.
Sesizarea de neconstituționalitate urmează să fie discutată în ședința din 9 octombrie.
Cea mai importantă modificare la Legea nr. 77/2016 privind darea în plată vizează definirea impreviziunii după criterii cantitative, anume că instanțele vor constata automat că aceasta există atunci când cursul de schimb al monedei creditului a depășit cu cel puțin 20% nivelul cursului din data contractării creditului, în cazul în care gradul de îndatorare a depășit cu cel puțin 20% nivelul maxim stabilit de BNR (stabilit din acest an la 40% la lei și 20% la valută) și în cazul în care debitorul a fost executat silit prin vânzarea locuinței.
Practic, introducerea acestor condiții ar face ca mai mulți debitori să poată închide datoriile la bancă prin cedarea locuinței ipotecate, iar cei aflați în faza de executare silită ar putea scăpa automat de datoriile rămase după vânzarea silită a imobilelor ipotecate.
Proiectul de modificare a fost inițiat de senatorul ALDE Daniel Zamfir (care a inițiat și legea originală) și a fost votat de parlamentarii PSD, ALDE, UDMR și cel al minorităților, în timp ce deputații opoziției au votat împotrivă.
Un alt amendament adoptat obligă creditorul să negocieze contractul cu debitorul în cazul în care se ajunge într-una dintre situațiile de impreviziune expuse mai sus. De asemenea, creditorul este cel nevoit să dovedească faptul că debitorul nu se află într-o situație de impreviziune.
În sesizarea de neconstituționalitate, parlamentarii PNL și USR au arătat că modificările propuse sunt și împotriva jurisprudenței CCR, care a arătat că impreviziunea nu se poate aplica ope legis, adică judecătorul să aibă rolul doar de a constata criteriile cantitative.
Chiar Curtea Constituțională a decis că darea în plată nu poate funcționa decât în cazul în care în executarea contractului a apărut impreviziunea (deși legea inițială nu făcea nicio trimitere explicită la această situație de drept), pentru care a oferit o definiție largă, anume un eveniment care la care părțile nu se așteptau și care a adus un risc supra-adăugat în derularea contractului ce a dus la o sarcină excesivă pentru împrumutat. Constatarea impreviziunii revine judecătorilor și aici gama de interpretări a fost largă – spre exemplu în cazul pierderii locului de muncă sau a creșterii ratelor la creditele în valută ca urmare a fluctuațiilor largi ale cursului de schimb.
„Este de neconceput ca legiuitorul să reglementeze imprevizibilul, indiferent de momentul încheierii contractelor de credit sau a intervenirii evenimentului prezumat”, se arată în sesizarea opoziției.
Totodată, cu referire la pragul de apreciere a valutei creditului cu 20%, opoziția apreciază că o asemenea variație nu poate fi considerată de o onerozitate excesivă a obligației consumatorului, astfel încât să fie considerată un risc valutar major, care să ducă la ruinarea debitorului.
Cu privire la creșterea gradului de îndatorare, parlamentarii opoziție au susținut că aceasta nu este legată de nicio cauză obiectivă și imprevizibilă și că ar putea astfel să fie legată și de conduita debitorului, care s-ar putea contracta noi datorii sau și-ar putea pierde locul de muncă din motive culpabile, care să ducă la creșterea ponderii ratelor în venituri față de momentul contractării creditului.
Alte critici aduse proiectului pot fi citite în sesizare aici.
Băncile primiseră, până la finele lunii martie 2019, circa 9100 de notificări de dare în plată, potrivit datelor BNR.
