"Cea mai așteptată carte a anului 2015", așa cum a fost promovată în presă "Biblia pierdută" cu șase luni înainte de apariție, a părut pentru mulți dintre cititorii "neprofesioniști" un thriller al unui autor străin, celebru peste graniță, care a săpat adânc în zidurile misterului din jurul lui Dracula. Fanii lui Dan Brown au început să precomande romanul, librăriile la fel, iar presa i-a dedicat mai mai mult spațiu decât oricărei alte cărți. Dar adevăratul secret nu se ascunde în paginile cărții, ci în cum a reușit un anonim să vândă mai mult decât scriitori uriași, și asta chiar înainte ca volumul să apară pe piață.
Primul mister din spatele Bibliei Pierdute, pe care unii dintre cititori l-au aflat abia după ce au cumpărat cartea, este că autorul, Igor Bergler, nu este vreun rus emigrat prin America, celebru creator de best seller-uri, ci un român care lucrează în publicitate, aflat la debutul său literar. Bergler recunoaște că a avut noroc cu numele; dacă-l chema Ion Popescu poate că romanul s-ar fi vândut mult mai slab. Acum a aflat multă lume că e român, dar la început nu se știa, deși n-a făcut un secret din asta. Un prieten i-a spus că are un nume perfect pentru un autor de thriller, și nici dacă și-ar fi ales un pseodonim n-ar fi găsit unul mai bun.
A fost o strategie de marketing de la cap la coadă, începând de la subiect, la numele cărții și până la modul în care a fost și este promovată. E un fenomen singular pe piața românească să promovezi un roman de debut al unui anonim ca pe cea mai așteptată carte din an. Cine o aștepta și de ce? "Am făcut să fie cea mai așteptată carte. Am creat nevoia, nu așa e marketingul?", explică Bergler, râzând. Creezi nevoia, după care o satisfaci, completează el, și adaugă că o carte de soiul ăsta era așteptată de multă vreme în România. Culmea este că zilele următoare va apărea în librării o carte cu adevărat așteptată de cei care obișnuiesc să citească constant, romanul "2666" al chilianului Roberto Bolano, considerat unul dintre cele mai valoroase apărute în ultimii zeci de ani în lume. Editura Univers a scris doar pe site, discret, "Cea mai așteptată traducere din ultimii ani", însă știrea n-a explodat în presă, ca în cazul "Bibliei pierdute". E drept că potențialii cititori de Bolano sunt mult mai puțini și n-au nicio legătură cu fanii lui Dan Brown.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Ideea cărții i-a venit lui Bergler în 2013 la un party la care se cam plictisea. A făcut un plan de marketing și s-a apucat de treabă. A constatat că cele mai vândute personaje din lume erau Iisus, dar era "luat" de Dan Brown. Au mai rămas Sherlock Holmes și Dracula. "Am zis că Sherlock Holmes nu e al meu, și voi scrie o carte despre Dracula". În patru luni au fost gata cele 550 de pagini, cu care s-a dus la Rao. Dar adevărata măiestrie a lui Bergler a început abia atunci când majoritatea scriitorilor cred că și-au încheiat misiunea, iar restul nu mai e în grija lor, ci a editurii și a cititorilor. Lumea trebuie informată de apariția unei cărți, explică Igor Bergler, pentru că nu ai cum să cumperi ceva despre care habar nu ai că există. Cărțile nu se promovează deloc, crede proaspătul scriitor, ceea ce e o greșeală fără margini și o prostie.
Cartea a apărut la 1 octombrie 2015, dar Bergler a început să o promoveze din 15 mai, când a fost deschisă o pagină specială de facebook. Înainte de apariția cărții a avut, spune el, peste 10.400 de precomenzi, "un record absolut", venite de la persoane fizice, oameni care au aflat de ea din campaniile de pe google și facebook. Prin piața de carte, reprezentanți ai editurilor concurente, care nu vor să fie citați, spun că precomenzile au fost mult mai puține, iar tirajul inițial, de 20.000 de exemplare, este singurul care a apărut pe piață. Este foarte greu de demonstrat cifrele de vânzări, dar presa i-a dat crezare lui Bergler și au început să curgă știri despre recordurile pe care cartea le depășea aproape în fiecare lună: record de precomenzi, record de vânzări în primul weekend de la apariție și altele, culminând cu "Cea mai vândută carte a ultimilor 20 de ani".
CITEȘTE ȘI Prințul are mereu mâinile calde Bergler spune că vânzările au depășit 65.000 de exemplare, iar el a încasat deja drepturi de autor de la Rao pentru cele 50.000 de exemplare vândute anul trecut. Pentru a deveni convingător, scriitorul face și un calcul: în toată țara, romanul a ajuns în 1.000 de puncte de vânzare, însemnând librării, chioșcuri... "Chioșcuri, dom'ne, chioșcuri peste tot, benzinăriile OMV, hipermarketuri, site-uri de specialitate... Nu există loc unde să nu fie cartea asta". Cele 65.000 de volume împărțite la 1.000 de puncte de vânzare conduc la vânzări de 65 de cărți pe punct de lucru, ceea ce lui Bergler i se pare o cifră rezonabilă. E contrazis, însă, de cel mai mare lanț de librării din țară, Compania de Librării București, care are 44 de puncte de vânzare în Capitală. "Biblia pierdută" este, în ultimele luni, în topul vânzărilor rețelei, cu 759 de exemplare în intervalul octombrie 2015 - februarie 2016, ceea ce înseamnă 17,2 cărți pe punct de vânzare și nu 65, cum optimist a calculat Bergler. Iar aici vorbim de librării în București, unde puterea de cumpărare este mai mare, și nu de puncte de vânzare din benzinării, unde nu cartea este principalul punct de atracție, sau din orășele mici, ca Găeștiul sau Hârlăul, unde pentru mulți o carte, în general, și una care costă 55 de lei, în special, este ceva prohibitiv.
Media pe punct de lucru din CLB, singura rețea de librării care a vorbit oficial despre vânzări, conduce mai degrabă la calcule care ating un sfert din cifrele vehiculate de Bergler, ceea ce ar însemna că romanul s-a vândut în sub 20.000 de exemplare, și nu în 60.000. Surse de pe piața de carte spun că alte trei mari rețele de vânzare, librăriile Cărturești și Humanitas și retailerul online Elefant.ro, au vândut cumulat mai puțin de 6.000 de exemplare din carte. De altfel, pe Elefant.ro cartea se vinde la jumătate de preț, adică 27 de lei, ceea ce nu se întâmplă cu produsele pe care se bate publicul. Bergler crede că unii consideră cartea o marfă și prețul e liber și impus de retailer. Dar indiferent cu cât se vinde în piață, drepturile de autor pe care el le primește sunt aceleași, adică undeva între 6 și 12%. La un cuantum de 10% din prețul unei cărți, nivelul maxim pentru un autor român, adică 5,5 lei (1,2 euro), dacă Bergler ar fi vândut cât a spus, adică 65.000 de exemplare, ar fi primit aproape 75.000 de euro. El spune că a investit în marketing în jur de 50.000 de euro, iar banii au fost recuperați.
Investitorii și-au recuperat banii, spune scriitorul, recunoscând că a găsit greu oameni cu bani dispuși să susțină cartea. "Greu. Cerșeală, șuturi în cur, scuipături. Știți câți milionari d-ăștia mi-au zic că, ce, o carte? Am mers cu recomandări și unii mi-au zis: <<Dom'ne, te-ajut cu ce vrei tu, dar nu cu cărți. Ești om serios, sau ești pielea ...>>", povestește el. Bergler a căutat investitori pentru trei tipuri de pachete de finanțare: unul de 25.000 de euro, unul de 10.000 și altul de "dă cât vrei tu". A prins un pachet de 25.000, două de 10.000 și restul au fost din a treia categorie, 1.000-2.000 de euro, care n-au vrut să-și recupereze banii. "Am avut și unul dintr-un fond uriaș de investiții, care mi-a zis: "Du-te, bă, la muncă. Fă chestii serioase și lasă cărțile. Du-te cu căcaturile astea, te-a recomandat cineva foarte high și tu vii la mine cu cărți?", adaugă el.
Dacă ar fi publicat doar 20.000, cât spun "detractorii", se naște o problemă: Bergler a încasat din drepturi de autor doar 24.000 de euro, jumătate din cât spune că a investit în marketing, deci cei care au băgat bani sunt încă departe de a-i fi recuperat. Indiferent că are sau nu dreptate cu cifrele, cartea nu este cea mai vândută a unui autor român și este posibil ca trei volume, apărute nu demult, "Suge-o, Ramona!"de Andrei Ciobanu, "Pas cu pas", de Klaus Iohannis (unde se vorbește de 130.000 de exemplare vândute) și "Flash-uri din sens opus", scrisă de polițistul Marian Godină, să se fi vândut mult mai bine.
Dar sunt mulți care vor să cumpere cea mai vândută carte, pentru că asta ar putea fi o garanție a calității. Bergler crede că românii țin cont de astfel de recorduri. În varianta pesimistă, performanța lui Bergler este, oricum, uluitoare pentru un autor absolut necunoscut, în condițiile în care romane uriașe apărute în România, premiate cu Pulitzer, precum "Darul lui Humboldt" de Saul Bellow, "Știri de acasă" de Annie Proulx sau "Rabbit e bogat" de John Updike n-au reușit să strângă mai mult de câteva mii de cumpărători fiecare.
Bergler crede că piața de carte din România are potențial, dar scriitorul român trebuie să înțeleagă că nu ajunge doar să scrie cartea. Nu ne cumperă nimeni, susține el, dacă nu spunem despre noi. Fiecare scriitor ar trebui să umble, să cerșească bani, să găsească sponsori... Dacă editurile ar fi deștepte, spune el, ar trebui să fie buluc la ușa lui nu ca scriitor, ci ca agenție de publicitate, cerându-i să le promovez cărțile. Dar n-a venit nimeni. "Cât au zis detractorii că am vândut? 20.000? Ei au vândut vreo carte în 20.000 de exemplare?", atacă Bergler. El crede că puțină lume se pricepe la acest tip de marketing. "Nu poți să plătești pe unul să-ți facă o propoziție de promovare ca lumea, cauți doi ani... Nici măcar research-ul nu poți să-l dai cuiva, că am încercat. Am încercat cu două filoloage, dar nimic n-au înțeles, nu sunt în stare. Nu știu să intre într-o bibliotecă și să vadă cum e indexul", susține el.
Dincolo de recordurile mai mult sau mai puțin reale de pe piața româneacă, scriitorul crede că adevărata lovitură este că romanul va fi reprezentat de Trident Media Group, una dintre cele mai mari agenții literare din lume, cu care a semnat un contract săptămâna trecută, urmând să fie publicat pe mai multe piețe din străinătate. Asta îi va deschide drumul și către cinematografie, dar crede că nimeni în România nu știe să facă filmul ăsta. "Mie îmi trebuie profesioniști, dom'le, nu artiști. Nu trebuie să fie unul care-și exhibă frustrările, că asta face un artist, trăiește din durerile proprii. Asta e o chestie solară, n-are treabă cu durerea nimănui, eu n-am suferit, n-am scris-o cu sânge și cu lacrimi, ci cu bucurie și pasiune în timp ce beam și mâncam bine. Nicio suferință", spune el.
Bergler lucrează acum, în paralel, la patru cărți. "Ultimul secret al lui Lincoln", cu același personaj principal, care e "și mai mișto decât prima" și ar putea să apară în toamnă, la Gaudeamus. Un alt thriller se va numi "Cocoașa pierdută a lui Richard al III-lea", iar acestora li se vor adăuga un roman, "Perplexitate", și o carte despre România, a cărei acțiune se petrece în timpul comunismului și care se va numi "Un ansamblu cam porcos".
Cel mai important, însă, este că Bergler a dovedit că pe o piață a cărții neputincioasă, se poate orice. Nu doar "Biblia pierdută", ci și "Pas cu pas", "Suge-o, Ramona!" sau "Fash-uri din sens opus" au demonstrat că se poate și că nu trebuie să fi câștigat Pulitzerul sau National Book Award ca să ai succes. Chiar dacă toate aceste titluri pot fi considerate de cei cu stomac literar sensibil un "ansambu cam porcos", poate că literatura română asta merită în momentul de față.
