Burkina Faso va notifica o companie aparținând omului de afaceri român Frank Timiș pentru oprirea contractului de exploatare a uneia dintre cele mai mari mine de mangan din lume, contractul urmând să fie reziliat la 90 de zile de la această notificare formală, conform Ministerului Minelor din statul african. La finele anului 2016, Profit.ro a anunțat că trei companii apaținând lui Frank Timiș, pe care le controlează prin intermediul Pan African Minerals Group, solicită despăgubiri de 385 milioane de dolari statului Burkina Faso, acuzându-l pentru blocarea dezvoltării și exploatării uneia dintre cele mai mari mine de mangan din lume.
"Statul Burkina Faso va termina contractul cu Timiș Mining Corp. Dar trebuie să le trimită o primă notificare de neplată. Contractul va fi reziliat la 90 de zile de la notificarea formală, care nu a fost încă făcută", a declarat ministrul Minelor, Idani Oumarou, la televiziunea de stat, citat de Reuters.
Societatea Timiș Mining Corporation nu a putut fi contactată imediat pentru comentarii, conform sursei citate.
Pan African Burkina Limited (PAB), una din companiile controlate de Timiș, a achiziționat în iunie 2012 drepturile de exploatare a zăcământului Tamao, despre care se crede că deține rezerve de 100 de milioane de tone de mangan. Potrivit Reuters, compania susține că a investit până în prezent peste 100 de milioane de dolari în dezvoltarea zăcământului.
Cu toate acestea, Guvernul din Burkina Faso condus de Blaise Compaore, care a semnat acordul, s-a răzgândit la numai doi ani de la momentul cedării drepturilor, iar în ianuarie 2015 a suspendat licența de export a companiei.
În consecință, trei companii apaținând omului de afaceri român Frank Timiș, pe care le controlează prin intermediul Pan African Minerals Group, solicită despăgubiri de 385 milioane de dolari statului african Burkina Faso, la Camera de Comerț Internațional a Curții de Arbitraj Internațional.
Dacă va cere și despăgubiri pentru profitul nerealizat ca urmare a acțiunilor Guvernului din Burkina Faso, suma totală ar putea ajunge la peste 4 miliarde de dolari, peste o treime din Produsul Intern Brut (PIB) statului african. Cu alte cuvinte, dat fiind că veniturile guvernului african se situează undeva la 18-20% din PIB, Executivul din Burkina Faso ar trebui să îi aloce drept despăgubiri lui Frank Timiș bugetul său pe 2 ani, în cazul în care ar pierde procesul.
Chiar dacă suspendarea licenței de export a fost ridicată în decembrie 2015, Pan African Burkina Limited (PAB) și alte 2 companii ale lui Frank Timiș, Pan African Minerals Burkina și Pan African Tambao, acuză Guvernul din Burkina Faso că a blocat proiectul și că a încercat să revândă licența de exploatare.
“Este clar că Guvernul din Burkina Faso nu are nicio intenție să permită reclamanților să exploateze zăcământul Tambao. Dimpotrivă, noul guvern a adoptat diverse măsuri menite a-i priva pe reclamanți de investiția lor”, se precizează în plângerea depusă pe 2 decembrie 2016.
PAB a depus pe 27 octombrie 2016 o cerere de mediere la instituția abilitată din Ouagadougou, așa cum este stipulat în contractul semnat de companie cu guvernul din Burkina Faso. Această cerere este diferită de cea depusă la Curtea de Arbitraj Internațional de la Paris. Dacă medierea din Burkina Faso nu va fi una favorabilă, cele trei companii au solicitat ca arbitrajul definitiv să fie efectuat de această instituție internațională.
Companiile lui Timiș solicită aplicarea acordului semnat în 2012, cer despăgubiri în valoare de 385 milioane de dolari final și suportarea de către guvernul african a cheltuielilor de judecată.
Potrivit termenilor acordului, exportul de mangan ar fi trebuit să fie realizat prin intermediul infrastructurii feroviare. Guvernul african însă nu și-a îndeplinit obligațiile renovării actualei infrastructuri feroviare dintre orașul Kaya (Burkina Faso) și Abidjan (Coasta de Fildeș). Acesta este motivul pentru care PAB susține că nu a putut declanșa procesul de construire a unei rute feroviare între Tambao și Kaya.
Când reclamanții au solicitat permisiunea folosirii infrastructurii rutiere în vederea efectuării operațiunii de export, guvernul african a refuzat, susținând că acordul inițial nu permite o astfel de soluție.
