Banca Națională a României a decis, în ianuarie 2004, că băncile trebuie să treacă în contractele de credit cu clientela non-financiară modalitatea de calcul utilizată pentru determinarea dobânzilor, “cu explicitarea conținutului variabilelor care compun formulele în cauză”, potrivit unei scrisori semnate de viceguvernatorul (la acea vreme) Mihai Bogza. Înainte de 2010, în contractele cu consumatorii, băncile comerciale se bazau pe clauze discreționare pentru a modifica dobânzile clienților, fără a explica mecanismele de indexare, susținând în procesele ulterioare că legea nu le obliga să indice în detaliu cum pot modifica rata dobânzii. BNR a susținut de-a lungul timpului că nu s-a putut implica în contractele și practicile băncilor.
Istoria relațiilor dintre clienți și bănci și soarta unor debitori în timpul crizei economice ar fi putut arăta diferit astăzi dacă băncile ar fi calculat transparent costurile contractelor de credit încheiate în perioada 2006-2008.
O decizie a Comitetului de Supraveghere al BNR din 22 ianuarie 2004 ar fi trebuit să aducă lumină în privința modului în care se compun dobânzile variabile. România urma să intre în Uniunea Europeană din 2007, iar decizia BNR este motivată de implementarea standardelor europene în materie de transparență.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
„(...) Comitetul de Supraveghere al Băncii Naționale a României a hotărât ca, începând cu 01.04.2004, instituțiile de credit să prezinte în cuprinsul tuturor contractelor încheiate cu clientela non-financiară modalitatea de calcul utilizată pentru determinarea dobânzii aferente produselor/serviciilor bancare ce fac obiectul acestor contracte, cu explicitarea conținutului variabilelor care compun formulele în cauză”, se arată într-o scrisoare semnată de viceguvernatorul Mihai Bogza și adresată președintelui Raiffeisen Bank, Steven van Groningen. Sublinierile ne aparțin.
(Scrisoarea face parte dintr-un pachet de corespondență internă a Raiffeisen Bank privind creditele în franci elvețieni, care a fost transmis Profit.ro. Documentele ar fi fost scurse de un angajat sau fost angajat al băncii cu capital austriac, care nu a putut fi contactat direct de Profit.ro. Am solicitat lămuriri Raiffeisen pe această temă și vom reveni într-un alt articol)
Decizia BNR, nepublicată anterior, care cel mai probabil a fost comunicată nu doar Raiffeisen, ci tuturor băncilor, aduce drept argument legal articolul 56 din Legea 58/1998 privind activitatea bancară, care spunea la acel moment (legea a fost renumerotată) că “toate operațiunile de credit și garanție ale băncilor trebuie consemnate în documente contractuale din care să rezulte clar toți termenii și toate condițiile respectivelor tranzacții.”
Această decizie nu a fost, însă, respectată, dacă ne uităm la ce s-a întâmplat în perioada boom-ului creditării.
Băncile au folosit clauze discreționare privind dobânzile, care le permiteau să modifice costul contractelor deja semnate în funcție ”de politica băncii”, “de evoluțiile pieței financiare” sau în funcție de “dobânda de referință a băncii”. Sub protecția mențiunilor laxe din contracte, fără formule clare de calcul sau obligativitatea raportării la un indicator de piață, mare parte dintre băncile din România au crescut dobânzile creditelor proaspăt acordate.
La câteva luni sau un an de la semnarea contractelor sau la primele semne ale crizei financiare, când referințele de piață ale creditelor în valută (Euribor/Libor) scădeau, iar leul se deprecia accelerat, multe dintre băncile din România au adăugat la povara clienților prin creșterea dobânzilor.
În 2010, prin Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 50/2010, băncile au fost obligate să treacă la referințele de piață pentru calculul dobânzilor variabile, la care se adaugă o marjă fixă. Era o transpunere a unei directive europene, care a eșuat însă în a ajuta consumatorii cu credite în derulare. Partea fixă din dobândă a fost calculată prin scăderea referinței de piață (Euribor/Libor/Robor), care la acel moment era la minime istorice, din dobânda curentă. Astfel, băncile și-au securizat în marjă majorările anterioare de dobândă. În unele cazuri marja a ajuns la 10 puncte procentuale pentru împrumuturile în euro.
OUG 50 a fost amplu dezbătută în Parlament la acel moment. După îndelungate dezbateri, legea a fost modificată definitiv în favoarea băncilor în ultima ședință a comisiei de raport din Camera deputaților. Frustrarea clienților a crescut, pe fondul crizei economice, dar și a opoziției băncilor, a BNR și a Fondului Monetar Internațional la textul inițial.
Debitorii au pornit un val de procese, ce nu s-a stins nici la șapte ani distanță, în care au invocat existența clauzelor abuzive în contracte.
BNR a susținut argumentele băncilor, invocând stabilitatea sistemului financiar. În timpul dezbaterilor pe OUG 50 a susținut că recalcularea dobânzilor nu poate fi aplicată contractelor în derulare.
După ce debitorii au inundat instanțele – un oficial al BNR declara că sunt 10.000 de procese cu băncile pe rolul instanțelor – guvernatorul BNR declara că clauzele din contracte sunt asumate prin semnnătură, iar contractul e legea părților.
Dacă prin reglementări nepublice BNR transmite băncilor că trebuie să calculeze transparent dobânzile, în declarațiile publice BNR a arătat că nu are atribuții în domeniul protecției consumatorilor și că nu poate controla dacă băncile au procedat corect în relațiile cu clienții.
A existat, însă, cel puțin într-un caz în care a solicitat modificarea contractelor dintre părți. În 2009, Volksbank informa clienții că sunt siliți să plătească peste termen un comision temporar, pe motiv că BNR nu a schimbat politica privind rezervele minime obligatorii. Banca centrală a cerut eliminarea respectivului comision căruia Volksbank îi dădea o justificare legată de politica monetară a BNR.
Când Mugur Isărescu a fost întrebat, în 2015, într-o conferință de presă, despre acest episod, în contextul în care era beneficiarul unui credit credit de la Volksbank în perioada 2006-2010, guvernatorul a negat că ar fi avut vreodată credit la Volksbank. Ulterior, consilierul său, Adrian Vasilescu, a arătat că guvernatorul nu și-a putut aminti imediat, pentru a răspunde la o întrebare în conferință pe alte teme, detaliile unui împrumut vechi.
Pe de altă parte, alți oficiali ai BNR s-au exprimat tocmai în chestiunea dobânzilor variabile. Eugen Rădulescu, directorul Direcției de Stabilitate, declara, la finele lui 2015, că dobânda care variază în funcție de politica băncii e clauză abuzivă, în timp ce un raport al BNR din 2015 menționează că băncile au utilizat dobânzi greu de înțeles de către clienți.
Profit.ro a solicitat o poziție din partea BNR referitor la statutul legal al hotărârii din 2004 și dacă avea puterea de a impune băncilor calcularea dobânzilor în funcție de criterii transparente și dacă putea sancționa instituțiile de credit care nu se conformau. Dan Suciu, purtătorul de cuvânt al băncii centrale, a spus că va reveni luni cu răspunsul la întrebările Profit.ro. Mihai Bogza, președintele Consiliului de Administrație al Bancpost începând cu 2005, nu a putut fi contactat până la ora publicării articolului.
