Prevederile Decretului Președintelui nr. 195/2020 pentru declararea stării de urgență a fost publicat în Monitorul Oficial Partea I, Nr. 212/16.III.2020 (“Decretul”) și prin care sunt instituite măsuri la nivelul tuturor domeniilor cheie ale societății din România au fost pe larg dezbătute în ultimele zile.
Cu toate acestea, în vederea stabilirii cadrului în care va avea loc analiză noastră, reamintim câteva dintre aspectele esențiale cuprinse în acest act normativ, respectiv: (i) instituirea stării de urgență pe întreg teritoriul României pe o durată de 30 de zile, (îi) stabilirea unor măsuri de primă urgență cu aplicabilitate directă și imediată – anexa 1 la Decret și (iii) stabilirea unor măsuri de prima urgență cu aplicabilitate graduală – anexa 2 la Decret.
Cu toate că o analiză pe larg a tuturor acestor dispoziții ar fi mai mult decât binevenită, pentru scopurile acestui articol, ne rezumăm la a analiza prevederea cuprinsă în articolul 14 din anexa 1, redat mai jos:
“Art. 14 – Se menține valabilitatea documentelor eliberate de autoritățile publice care expiră pe perioada stării de urgență.”
Această reglementare este una binevenită pentru operatorii economici a căror activitate nu poate fi desfășurată în lipsa deținerii unor astfel de acte de autorizare valabile (licențe, autorizații, permise, avize etc.). Toate actele de autorizare obținute anterior de aceștia și a căror valabilitate expiră pe perioada stării de urgență, își mențin valabilitatea.
La o prima vedere, s-ar putea crede că acești operatori economici nu trebuie să își facă griji în următoarea perioadă de 30 de zile (până la încetarea stării de urgență) cu privire la obligațiile legale referitoare la menținerea valabilității actelor de autorizare relevante pentru desfășurarea activității lor.
Cu toate acestea, o serie de întrebări se desprind din lecturarea mai puțin superficială a acestui articol, respectiv ce se va întâmpla începând cu prima zi următoare zilei în care încetează starea de urgență, în cazul în care, pentru desfășurarea legală a activității, operatorul economic este obligat să dețină un astfel de act de autorizare valabil. Va fi considerat de către autoritățile competențe că operatorul economic nu își desfășoară activitatea în mod legal, prin lipsă deținerii tuturor actelor de autorizare cerute de lege a căror valabilitate a expirat pe durată stării de urgență?
Și ce se întâmplă până la încetarea stării de urgență în cazul unor asemenea acte pentru care e necesară parcurgerea unor etape procedurale în vederea reînnoirii/ prelungirii acestora? Mai exact, în situațiile în care astfel de etape procedurale reglementate de lege prevăd anumite termene în cadrul cărora operatorul economic trebuie să îndeplinească anumite obligații în vederea autorizării/reînnoirii/prelungirii actului de autorizare, care va fi situația cu privire la aceste termene?
Suntem de părere că orice fel de demersuri în vederea interpretării articolului 14 din Decret ar trebui să fie făcute în sensul în care să nu permită o golire de conținut a acestuia și, astfel, o eventuală lipsire de efectele juridice urmărite la momentul reglementării, respectiv acelea de a permite operatorilor economici că pe durată stării de urgență să funcționeze în bază actelor de autorizare obținute anterior, fără îndeplinirea unor formalități suplimentare.
Astfel, toate actele de autorizare care își mențin valabilitatea pe durată stării de urgență nu vor putea fi considerate că invalide în prima zi următoare încetării stării de urgență pentru situațiile în care reînnoirea/ prelungirea actelor de autorizare este permisă de lege și formalitățile în acest sens sunt initate de operatorii economici cu respectarea legii, inclusiv a termenelor aferente.
Potrivit articolului 41 din Capitolul V (Domeniul justiției) din Decret: “Prescripțiile și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență instituite potrivit prezentului decret, dispozițiile art. 2.532 pct. 9 teza a ÎI-a din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil sau alte dispoziții legale contrare nefiind aplicabile.” Așadar, pare clar faptul că termenele incidente prevăzute de lege vor fi suspendate pe durata stării de urgență.
În cazul în care procedurile de reînnoire/ prelungire a actelor de autorizare prevăd un termen în care acestea trebuie inițiate și acest termen ar trebui să înceapă să curgă în perioada stării de urgență, termenul va începe să curgă din prima zi următoare încetării stării de urgență.
Referitor la acele termene care au început să curgă anterior declarării stării de urgență, acestea se vor considera ca fiind suspendate pe toată durata stării de urgență, urmând să își reia cursul începând cu prima zi următoare încetării stării de urgență, socotindu-se pentru împlinirea termenului și timpul scurs înainte de suspendare. În orice caz, acestea nu vor putea fi socotite ca împlinite mai devreme de 5 zile de la data când starea de urgență a încetat.
Dacă în situația în care procedurile de reînnoire/prelungire a actelor de autorizare prevăd un termen în care acestea trebuie îndeplinite, soluția reiese cu ușurință din interpretarea coroborată a prevederilor articolului 14 și a celor ale articolului 41 amintite mai sus, în situația în care procedura prevăzută de lege în vederea reînnoirii/prelungirii actelor de autorizare nu prevede un termen în care formalitățile ar trebuie inițiate, o astfel de soluție nu pare să reiasă la fel de clar.
Cu toate acestea, și în acest caz, tratamentul juridic ar trebuie să fie același ținând cont de principiul constituțional al egalității în fața legii, precum și de principiul analogiei legii potrivit căruia norma juridică își extinde forța juridică și asupra unor situații similare. Astfel, și în acest caz, operatorii economici vor putea iniția demersurile în vederea reînnoirii/ prelungirii actelor de autorizare începând cu prima zi următoare încetării stării de urgență.
Material Legal Marketing
